Cauciucul 

este un termen general care definește polimeri elastici

din gumă, poate fi de origine naturală, sau cauciucul sintetic obținut din izopren,
acesta din urmă este o formă mai pură omogenă și cheltuielile de obținere sunt mai
reduse decât cele ale cauciucului natural. Utilizarea principală a cauciucului
sintetic este pentru fabricarea anvelopelor, sau ca înlocuitor al cauciucului natural
care se obține din latexul de rășină produs de arborele de cauciuc (Hevea
brasiliensis)
În perioada 1735 - 1744, exploratorul Charles Marie de La Condamine întreprinde
o expediție științifică în Peru pentru măsurarea meridianului terestru. În
zona Amazonului, în 1744, descoperă arborele de cauciuc și remarcă proprietățile
sevei secretate de acesta.
Charles Goodyear descoperă întâmplător vulcanizarea, pe care o brevetează în
1844. În 1860, Charles G. William obține separarea izoprenului. Alte inovații
industriale sunt aduse de francezul Gustave Bouchardat în 1880 și
de englezul William Tilden în 1884. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial,
este stimulată producția de cauciuc sintetic pentru înlocuirea cauciucului natural.