Scoala Gimnaziala Nr.

197

Marinescu Daria Yvonne

Henric al VIII-lea al Angliei

Domnia

La începutul domniei, Henric nu a guvernat el însuși, ci toată autoritatea a revenit ministrului pe

care și l-a ales, cancelarul Wolsey, fiul unui măcelar bogat din Ipswich.

La două zile după încoronare, Henric a arestat doi dintre cei mai nepopulari miniștri ai tatălui
său, Sir Richard Empson și Edmund Dudley. Ei au fost acuzați fără dovezi de înaltă trădare și
executați în 1510.

Henric a cultivat imaginea omului renascentist iar curtea lui era centrul educației și inovațiilor
artistice. Tânărul rege avea gust literar, compunea poeme, muzică și cânta la lăută. Compoziția
muzicală cea mai cunoscută a lui este "Pastime with Good Company" sau "The Kynges Ballade".
De asemenea, era un excelent sportiv și îi plăcea vânătoarea și tenisul.

În 1511, Papa Iulius al II-lea a proclamat Sfânta Ligă împotriva Franței. Această alianță nouă a
crescut rapid și a inclus Spania, Sfântul Imperiu Roman și Anglia. Henric a decis să folosească
această ocazie ca o scuză pentru a-și extinde teritoriile în nordul Franței. A încheiat Tratatul de la
Westminster, un gaj de ajutor reciproc cu Spania împotriva Franței, în noiembrie 1511 și s-a
pregătit pentru implicarea în războiul Ligii din Cambrai. În 1513 Henric a invadat Franța și
trupele lui au învins armata franceză în bătălia de la Spurs. Cumnatul său, Iacob al IV-lea al
Scoției a invadat Anglia la ordinul lui Ludovic al XII-lea al Franței[8] însă nu a reușit să distragă
atenția lui Henric de Franța. Scoțienii au fost învinși în bătălia de la Flodden Field la 9
septembrie 1513. Printre cei uciși în bătălie a fost și regele Scoției, a cărui moarte a pus capăt
scurtei implicări a Scoției în război.

Henric a extins Marina Regală de la 5 la 53 de nave. Iubea palatele; la începutul domniei avea o
duzină și când a murit avea cincizeci și cinci, în care a atârnat 2000 tapiserii [9] Își arăta cu
mândrie colecția sa de arme care includea un exotic echipament de tir cu arcul, 2250 bucăți de
muniție de teren și 6500 de pistoale.[10]

La 18 februarie 1516, regina Caterina după mai multe avorturi a născut o fată, prințesa Maria a
Angliei, care mai târziu va domni sub numele Maria I. Regele care își dorea cu înfocare un fiu
începuse să se întrebe dacă această căsătorie nu fusese blestemată.

Din 1514 până în 1529, Thomas Wolsey (1473–1530), un cardinal catolic a servit ca lord
cancelar și practic a controlat politica internă și externă pentru rege. Henric al VIII-lea
îndrăgostit de Anne Boleyn vrea să o ia în căsătorie pentru a căpăta un moștenitor legitim. Pentru
că divorțul civil nu exista, trebuie să ceară Papei anularea căsătoriei.

Wolsey este însărcinat să trateze cu Roma însă nepotul reginei, Carol Quintul se opune
divorțului. Papa Clement îl trimite în Anglia pe cardinalul Campeggio care trebuia împreună cu
Wolsey să judece cazul însă regina obține ca procesul să se judece la Roma. Convins că el a fost
trădător, Anne Boleyn a insistat și a reușit ca Wolsey să fie demis din funcții publice în 1529.

Cardinanul a început un complot secret pentru a o forța pe Anne să plece în exil și a început
comunicarea cu regina Caterina și cu Papa în acest scop. Când acest lucru s-a descoperit, Henric
a ordonat arestarea lui Wolsey și dacă n-ar fi murit din cauza bolii sale în 1530, ar fi fost executat
pentru trădare.[11]

Înlocuitorul lui, Sir Thomas More inițial a cooperat cu regele la noua sa politică denunțându-l pe
Wolsey în Parlament și proclamând că mariajul lui Henric cu Ecaterina a fost ilegal. Cum regele
a început să nege autoritatea Papei, mustrările lui More au crescut. Thomas Cranmer, fost
capelan al familiei Boleyn este numit arhiepiscop de Cantebury. La 25 ianuarie 1533 acesta
celebrează în secret căsătoria lui Henric cu Anne. La 23 mai 1533 căsătoria dintre Henric și
Caterina este declarată nulă iar cinci zile mai târziu căsătoria dintre Henric și Anne este declarată
validă.

Caterina a fost în mod formal deposedată de titlu de regină și Anne a fost încoronată la 1 iunie
1533. Noua regină a născut prematur la 7 septembrie 1533 o fată care a fost botezată Elisabeta,
în onoarea mamei lui Henric, Elisabeta de York.[12] Respingând deciziile Papei, Parlamentul a
validat căsătoria dintre Henric și Anne cu Actul de Succesiune din 1533. Fiica Caterinei, Lady
Mary, a fost declarată nelegitimă scoasă din linia de succesiune. Tuturor adulților din regat li s-a
cerut să recunoască dispozițiile Actului prin jurământ iar cei care au refuzat erau închiși pe viață.