REVOLUȚIA DE LA 1821 CONDUSĂ DE TUDOR VLADIMIRESCU

Eteria (Societatea prieteniei)-mișcare de eliberare a Greciei de sub ocupația turcească.

Caracter preponderent politic.

Acțiune:

 socială;
 națională.
Cauze:

 obligațiile mari ale țărănimii;

 suspendarea unor imunități;
 îngrădirea circulației mărfurilor;
 grecizarea:
 domniei-împiedicarea accederii boierimii pământene la funcțiile publice;
 Bisericii-blocarea accesului boierimii românești la funcțiile bisericești;
 competiție: boierime românească-negustori greco-levantini;
 dominația turcească;
 existența fanariotismului-generator al unor serii de contradicții în societatea românească;
 corupția și venalitatea funcționarilor-principalii factori generatori de nemulțumire;
 fiscalitatea excesivă;
 creșterea obligațiilor țărănimii.

Forțe implicate (participante; susținătoare):

 Tudor-comandant de panduri=convenție pentru lupta antiotomană.

 Eteria:
 caracter antifanariot;
 mișcare antiotomană.
 Partida Națională-mișcare antiotomană;
 boierimea pământeană anti-:
 fanariotă;
 otomană;
 țărani (atrași de posibilitatea situației lor sociale):
 liberi;
 dependenți;
 pandurii;
 orășenii.

Programul mișcării lui Tudor Vladimirescu:

 Proclamația de la Padeș-23 ianuarie 1821-critică abuzurile clasei politice;

 Prima proclamație către bucureșteni-16 martie 1821;
 A doua proclamație către bucureșteni-20 martie 1821;
 Proclamația către țară-23 martie 1821.

1
 Cererile norodului românesc-februarie 1821:

 cel mai esențial document programatic;

 pronunțat caracter național;
 aborda problemele de bază ale poporului român;
 prin conținutul său viza reorganizarea sistemului social politic existent;

În domeniul administrației În domeniul fiscal și economic În domeniul justiției

 înlăturarea sistemului vânzărilor
pe bani a dregătoriilor („atât cele
politicești, cât și cele bisericești, să
nu se mai orânduiască după dare
de bani”), sau al numirilor pe
criterii de „neam” (de origine) și
înlocuirea sa cu promovarea pe
„merite”(meritocrație);
 desființarea dregătoriilor inutile;
 înlăturarea abuzurilor slujbașilor
statului;
 desființarea vorniciei de poliție;
 desființarea privilegiilor boierești;
 reforme în toate domeniile.
În domeniul organizării militare
 desființarea instituției
„căpităniilor” (subordonarea și
înlocuirea lor cu o oaste națională
de 4000 panduri, 200 arnăuți, până
la 12 000 oameni.
 anularea:
 măsurilor arbitrare luate de domnul
Alexandru Șuțu;
 desființarea unor dăjdii introduse de
domnul Caragea;
 scutirea de dări pe timp de trei ani;
 stoparea creșterii dijmăritului și vinăriciului;
 eliminarea taxelor de export ale „tuturor vitelor și
mărfurilor”;
 revenirea la impozitul fix, plătibil în 4 rate fixe;
 desființarea vămilor interne;
 desființarea taxelor pentru „întreținerea podurilor”
bucureștene;
 creșterea economiei;
 libertatea comerțului.
În privința Bisericii și educației
 înlăturarea egumenilor greci (exceptând pe cei
bătrâni) din fruntea mânăstirilor și utilizarea
veniturilor acestor instituții în interesul țării;
 Ocuparea funcțiilor bisericești doar de către prelați
români;
 utilizarea banilor Bisericii în întreținerea școlilor
naționale;
 învățământ obligatoriu.
 reformarea și modernizarea legislației și a
justiției;
 elaborarea unei constituții (cu acordul Porții
Otomane și susținerea Austriei);
 reducerea funcționarilor justiției și a taxelor
judiciare;
 abrogarea legiuirii Caragea (considerată ca
nefiind făcută „ cu voința a tot norodul”);
 promovarea principiului stabilității
așezămintelor domnilor pe 12 ani.
Cu privire la instituția domniei
 accesul în țară al grecilor cu doar 4 boieri
greci;
 restabilirea domniilor pământene;
 Adunarea poporului-voința suverană în stat.

Etape parcurse:

 insurecția națională de la 1821 s-a transformat în revoluție (prin participarea largă a maselor populare,
program, desfășurare), înscriindu-se în climatul mișcărilor sociale europene (insurecția spaniolă și
regatul Neapole, mișcările de eliberare națională din Balcani);
 după anul 1812, se accentuează criza regimului fanariot în Țările Române. Românii au văzut în Rusia
salvatoarea lor de sub ocupația turcească.
 în anul 1814, la Odessa, grecii înființează (cu sprijinul Rusiei), societatea secretă Eteria.
 Alexandru Ipsilanti (șeful Eteriei), decide începerea luptei din Principatele Române; negocieri între
eteriști și boierimea pământeană (Comitetul de Oblăduire)-Tudor din Vladimiri ales ca fruntaș al
mișcării.
 Tudor se retrage în Oltenia, alcătuindu-și oastea, stabilindu-și obiective proprii, aducându-l în conflict
cu boierimea și grecii (conduce țara între martie-mai 1821);

2
 tabăra de la Țânțăreni-drumul lui Tudor Vladimirescu la București. Tabăra de la Colentina;
 trecerea eteriștilor în Moldova (1 mai 1821) și drumul lor spre București. Așezarea taberei lor la
Cotroceni;
 țarul Rusiei condamnă mișcarea lui Tudor și Eteria;
 rămasă fără sprijin rusesc, boierii români acceptă autoritatea sultanului turc;
 retragerea lui Tudor;
 uciderea lui Tudor (26-27 mai 1821) în urma acuzării de trădare și a trădării comune (Eterie-Rusia);
la Drăgășani (Slobozia), pandurii și eteriștii sunt înfrânți de către turci, se retrag-15 mai 1821, apoi se
dispersează.

Urmările și importanța mișcării lui Tudor Vladimirescu:

 obiectivul mișcării a fost atins;

 înlăturarea domniilor fanariote;
 ocupația turcească a Țării Românești și Moldovei (1821-1822);
 restabilirea domniilor pământene (1822-1834), prin Ioniță Sandu Sturdza, ca domnitor în
Moldova și Grigore Dimitrie Ghica, ca domnitor în Țara Românească;
 ecou în toate provinciile românești;
 marchează idealurile sociale, naționale ce vor fi promovate de revoluția pașoptistă.