Statul român modern: de la

proiect politic la realizarea

României Mari: sec. XVIII-XIX
Iluminismul
Instaurarea domniilor fanariote (1711 și 1716)
Constantin Mavrocordat (1730-1769)

- Are domnii alternative în Moldova și Țara Românească.

- Aplică, cu aprobarea Porții, programe de reorganizare a
instituțiilor fiscale, administrative și judiciare în spiritul de
raționalizare a statului
- 1742: Proiect de constituție - care conține reforme:
o Desființarea cumpărării funcțiilor
o Introducerea de leafă pentru dregători
o Reformă socială : desființarea șerbiei (1746 – Țara
Românească; 1749 – Moldova ) prin care țăranii
deveneau clăcași ( claca: 12 zile pe an în Țara
Românească și 24 zile pe an în Moldova)
Reformele Juridice
Modificarea statutului politico-juridic
internațional al Principatelor române
 1772: Memoriul de la Focșani – delegații ale
boierilor și înaltului cler din Moldova și Țara
Românească
o Înlăturarea domniilor fanariote
o Revenirea la domniile pământene
o Respectarea autonomiei
o Independența și unirea celor două țări sub
garanția Austriei, Rusiei și Prusiei

- 1772 – memoriu adresat de Ienăchiță Văcărescu marelui

vizir otoman – respectarea vechilor capitulații
 - 1791 – Memoriul Șiștov – rezultat în urma
tratativelor de pace între boierii Țării Românești
și delegați ai Imperiului Otoman și Austriei
o Înlăturarea domniilor fanariote
o Domnii pământene
o Desființarea raialelor
o Desființarea obligațiilor financiare față de
Imperiul Otoman (exceptând tributul)
o Unire, Neutralitatea și independența politică
cu protectorat Ruso-Austriac

- 1802 – „Plan de oblăduire aristo - democraticească”, elaborat de Dimitrie

Sturza (Moldova)
o Propune republica
o Boierii să fie grupați pe principiul separării puterilor în stat (3 Adunări)
- 1817-1818 - Iordache Rosetti-Rosoveanu – 8 proiecte de reformă
o Domnia – doar organ de supraveghere și de control
1821 – Revoluția lui Tudor Vladimirescu
- Cererile nordului românesc (1821)
o Pare a fi îndreptat împotriva fanarioților
o Alungarea grecilor din țară
o Voința poporului mai presus de toate
(desființarea Legiuirii Caragea din 1818)
o Modificarea cuantumului birului numai
după consultarea prealabilă a norodului
o Desființarea privilegiilor (pentru boierime
– să nu se poată cumpăra dregătoriile)
o Reforme în justiție, administrație, școli,
armată, vămi interne
 Grigore Dimitrie Ghica – domn al Țării Românești

Ioniță Sandu Sturza – domn al Moldovei

Constituția cărvunarilor
o Monarhia constituțională ereditară
o Separarea puterilor în stat
o Domn pământean
o Adunare Obștească
o Autonomie în fața Porții
o Drepturi și libertăți cetățenești
o Prințul Ioniță Sandu Struza nu îl acceptă (se
temea de boieri)
o Osăbitul act de numire a suveranului
românilor ­- proiect constituțional
o 1829 – Pacea de la Adrianopol – nou statut
juridic pentru statele române:
 Suzeranitate otomană și protectorat rusesc
 Recunoașterea autonomiei principatelor
 Domnitor ales pe viață
 Desființarea monopolului economic otoman
 Confirmarea introducerii regulamentelor
organice
 Restituirea raialelor Giurgiu, Turnu și
Brăila către Țara Românească
 Regulamentele Organice – 1831

o Coduri de legi elaborate de boierii din

Țara Românească și Moldova
o Caracter constituțional – rolul legii
fundamentale a principatelor până în
1858
o Imperiul Otoman – puterea suzerană
o Rusia – puterea protectoare

Pavel Kiseleff
o Separarea puterilor în stat
 Putere executivă: Domnul, ales pe viață, și un Sfat
Administrativ
 Putere legislativă: Adunarea Obștească
 Putere judecătorească: instanțele de judecată
o Instituirea impozitului unic și apariția bugetului
o Reînființarea armatei
o Păstrarea privilegiilor boierești
o Libertatea comerțului
 Moldova
Alexandru Ghica - 1834 Gheorghe Bibescu - 1842

Țara Românească / Muntenia

Mihail Sturza - 1834

Reformismul împărătesc în Transilvania
Maria Tereza 1743-1780
 - Continuator al politicii mamei sale
- Reforma socială - august 1785 (după răscoala lui Horea,
Cloșca și Crișan): desființarea iobăgiei în Transilvania
- Reforma religioasă (Edictul de toleranță) – practicarea
liberă a religiilor necatolice (inclusiv ortodoxia)

Iosif al II-lea 1780-1790

Inochentie Micu – Supplex Libellus

o Includerea românilor în Stări ca națiune aparte

o Revendicări ecleziastice și naționale
o Reprezentarea națiunii în viața publică
o Anularea legilor discriminatorii pentru români

- 1744 – Sinodul de la Blaj - Exilarea lui Inochentie Micu la

Roma
1791 – Supplex Libellus Valachorum

o Autori: Petru Maior, Gheorghe

Șincai, Ioan Molnar Piuariu, Samuil
Micu, Iosif Meheși, Ioan Budai
Deleanu, Ioan Para
o Desființarea denumirii jignitoare de
„tolerați” pentru români;
o Egalitate în drepturi cu celelalte
națiuni;
o Utilizarea toponimiei românești;
o Numirea în funcții proporțională cu
numărul locuitorilor
o Iosif al II-lea îl trimite Dietei de la
Cluj care îl respinge pentru că ar fi
răsturnat ordinea constituțională a
Transilvaniei
1848
Context intern
- Se dorea reformarea societății după modelul revoluțiilor europene
- Sintetizarea proiectelor reformatoare anterioare
- Dorința de alăturare la națiunile europene moderne

Obiectivele Revoluției Române de la 1848-1949

- Obiectivul Național:
o Minim: autonomie în raport cu Imperiul Otoman, Rusia și Austria
o Maxim: unirea Moldovei cu Muntenia și obținerea independenței
- Obiectiv social:
o Împroprietărirea țăranilor
o Desființarea clăcii
- Obiectiv politic:
o Modernizarea instituțiilor
o Democratizarea societății
 Moldova
– La Iaşi, are loc prima mişcare revoluţionară pe 27 martie
1848, când cu acordul domnului Mihail Sturdza are loc o
adunare în faţa hotelului Petersburg, la care participă aproape
1000 de persoane;

– Printre fruntaşi se numără: Lascăr Rosetti, Vasile Alecsandri

sau Costache Negri;
 Ţara Românească

– După ce în martie 1848 la Paris, tinerii revoluţionari munteni

şi moldoveni participaseră la evenimentele din capitala Franţei,
au hotărât să se întoarcă în ţară şi să declanşeze revoluţia;

– Se organizează în luna mai, la Bucureşti, un Comitet

revoluţionar din care fac parte Nicolae Bălcescu, I. Ghica, I.C.
Brătianu, C. A. Rosetti, fraţii Golescu, I. H. Rădulescu etc.;

– Comitetul a hotărât declanşarea revoluţiei pe 9 iunie în patru

locuri: Bucureşti, Ocnele Mari, Telega şi Islaz;

– Din cauza măsurilor luate de domnul Gheorghe Bibescu,

revoluţia izbucneşte doar la Islaz, unde, cu ajutorul generalului
Gheorghe Magheru şi a preotului Radu Şapcă, mobilizatorul
ţăranilor, are loc o adunare la care participă câteva mii de
oameni;
- Domnul Gheorghe Bibescu a semnat proclamația, apoi a
abdicat
- Guvern provizoriu: Ion Heliade Rădulescu. Nicolae
Bălcescu. C. A: Rosetti etc.
- Politică de reforme dusă de guvern: eliberarea deținuților
politici, adoptarea tricolorului cu deviza „Dreptate și
frăție”, crearea unei forțe armate, rezolvarea problemei
agrare prin înființarea Comisei Proprietății
- guvernul înlocuit cu o locotenență domnească : Ion Heliade
Rădulescu, Nicolae Golescu, Christian Tel
- locotenența domnească înlocuită cu un caimacam
(Constantin Cantacuzino)
- Pătrunderea armatei otomane la București – rezistența
eroică din 13 septembrie 1848 de pe Dealul Spirii realizată
de pompierii conduși de Pavel Zăgănescu
 Transilvania
– în martie 1848, începe la Budapesta
revoluţia şi apoi Dieta de la Bratislava
votează anexarea Transilvaniei la
Ungaria;

– la 18 aprilie 1848, fruntaşii românilor

se întâlnesc la Blaj şi hotărăsc
convocarea unei Mari Adunări Naţionale
pentru luna mai;
– se alege un Comitet Naţional Român, condus de episcopul
Andrei Şaguna;

– Comitetul trimite două delegaţii la Viena şi la Budapesta, dar

sunt respinse, iar pe 17 mai Dieta de la Cluj votează alipirea
Transilvaniei la Ungaria;
– în faţa represaliilor la care este supusă populaţia românească,
fruntaşii ei hotărăsc convocarea unei noi adunări naţionale la
Blaj;

– la 2 septembrie 1848, la Blaj are loc a doua Adunare

Naţională a românilor la care participă 60000 de oameni
înarmaţi. Este respinsă anexarea Transilvaniei la Ungaria şi se
hotărăşte înfiinţarea a 15 legiuni, conduse de prefecţi;

– în Munţii Apuseni, Avram Iancu organizează apărarea contra

gărzilor maghiare;
- 1849 – tratative româno-maghiare soldate cu eșec
- Iulie 1849 – la Debrețin - tratative Lajos Kossuth – Nicolae
Bălcescu – „Proiectul de pacificare” semnat la Seghedin
prin care se recunoșteau unele drepturi ale românilor
- August 1849 – armata maghiară capitulează la Șiria și se
încheie revoluția din Transilvania