Tarile Romane si Problema Orientala

1.PROBLEMA ORIENTALĂ - este o perioadă în istoria Europei caracterizată prin încercările de rezolvare a

problemelor diplomatice și politice generate de decăderea Imperiului Otoman. Chestiunea Orientală a apărut odată ce puterea
Imperiului Otoman a intrat în declin după 1683, când forțele sale au fost înfrânte în  bătălia de la Viena de către forțele aliate
austriece și polono-lituaniene conduse de Ioan Sobieski. Chestiunea Orientală se referă la decăderea Imperiului Otoman (,,Omul
bolnav al Europei”) şi la problema menţinerii sau împărţirii Imperiului Otoman.
Cauzele decăderii Imperiului Otoman: Lupta de eliberare a popoarelor cucerite.Corupţia elitelor politice şi militare. Eşecul
asediului Vienei, din 1683. Apariţia noilor puteri Rusia şi Austria, interesate de cucerirea teritoriilor stăpânite de turci.
2.RĂZBOAIELE RUSO-AUSTRO-TURCE-
Contextul Internaţional: Deschiderea ,,Crizei Orientale” declanşată de înfrângerea turcilor sub zidurile Vienei. Franţa şi Anglia
doreau să menţină integritatea Imperiului Otoman împotriva politicii expansioniste a Rusiei şi Austriei pentru menţinerea
echilibrului european. Principatele au devenit ,,teatrul operaţiunilor militare” în confruntările dintre cele trei imperii rivale, otoman,
ţarist şi habsburgic. Principatele au suferit ocupaţii militare îndelungate şi pierderi teritoriale.
1698-1699 război austro-otoman. Pacea de la Karlowitz. Prevederi: Trans. anexată de habs. S-a pus problema moştenirii
Imperiului Otoman (problema orientală).
1716-1718 război austro-turc. Pacea de la Passarowitz. Prevederi: Austria a obţinut Banatul şi Oltenia.
1735-1739 război ruso-austro-turc. Pacea de la Belgrad. Prevederi: Oltenia a revenit Ţării Româneşti.
1768-1774 război ruso-turc. Pacea de la Kuciuk-Kainargi. Prevederi: Rusia dreptul de a interveni în apărarea creştinilor
ortodocşi din Imperiul Otoman. Începutul protectoratului rusesc asupra Principatelor. Austria anexează în 1775 Bucovina.
1787-1792 război ruso-austro-turc. Pacea de la Şiştov cu Austria din 1791 şi Pacea de la Iaşi cu Rusia din 1792. Prevederi:
Poarta era obligată să respecte autonomia Principatelor. Rusia a ajuns vecină cu Moldova.
1806-1812 război ruso-turc. Pacea de la Bucureşti (Hanul lui Manuc). Rusia a anexat Basarabia.
1828-1829 război ruso-turc. Pacea de la Adrianopol. Prevederi: Modificări în statutul politico-juridic al Principatelor. În 1822 se
revine la domniile pământene. Situaţia a fost reglementată de Convenţia de la Akkerman din 1826 prin care se instaura
protectoratul ţarist în Principate.
3.SECOLUL FANARIOT- Terminologie: Fanarioţii sau grecii fanarioţi (în limba: Φαναριώτες) erau membri ai familiilor
aristocratice grecesti care locuiau in cartierul FANAR  cartier al grecilor din Constantinopol. Perioada s-a numit fanariotă (sec. al
XVIII – lea) Instaurat: în 1711 – Moldova1716 – Ţara Românească. Domnitor Nicolae Mavrocordat. Regimul politic s-a numit
fanariot.
4.CARACTERISTICILE REGIMULUI POLITIC FANARIOT- Domnitorul era numit de Poarta Otomană şi era considerat un
simplu funcţionar al Porţii (dregător). Politica externă controlată de turci. Autonomia Ţărilor Române este încălcată. Exploatarea
excesivă a resurselor ţării – haraci, peşcheşuri, mucarerul mare, mucarerul mic, monopol turcesc asupra comerţului.
Dezintegrarea armatei. Politica internă era controlată de Poartă. Perioada reformelor după modelul despotismului luminat.
5.REFORMELE LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT- REFORMA FISCALĂ introducerea unui impozit unic, plătibil în patru
rate. REFORMA ADMINISTRATIVĂ instituie salarizarea dregătorilor. REFORMA JUSTIŢIEI separarea atribuţiilor judecătoreşti
de cele administrative. REFORMA SOCIALĂ desfiinţarea şerbiei (servituţii personale). REFORMELE LUI ALEXANDRU
IPSILANTI - Reforme juridice:
Primul cod de legi fanariot s-a tipărit în 1780, din initiaţiva lui Alexandru Ipsilanti, Pravilniceasca condică, ce se va aplica în
Tara Românească până în preajma revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. A organizat învăţământul şi serviciul poştal. A acordat o
atenţie deosebită dezvoltării meseriilor şi comerţului.  La Bucureşti a fost construită o nouă curte domnească, a început
regularizarea cursului râului Dâmboviţa astfel încât aceasta să nu mai inunde capitala şi au fost construite primele cişmele cu apă
de izvor adusă de la o distanţă de 20 de km.

1.REVOLUŢIA LUI TUDOR VLADIMIRESCU DE LA 1821 - Contextul Internaţional: Începutul secolului al XIX-lea – marcat
de adâncirea crizei orientale, accentuarea mişcărilor de eliberare naţională, creşterea influenţei Rusiei ţariste la Dunărea de Jos .
Perspectivele unei revolte antiotomane au apărut în contextul unei mişcări greceşti, cunoscută sub numele de ,,Eteria” condusă de
Alexandru Ipsilanti. Scopul urmărit- declanşarea unei răscoale generale în Balcani, cu sprijin rusesc, împotriva jugului turcesc. În
aceste împrejurări se declanşează mişcarea condusă de TUDOR VLADIMIRESCU.
2.CAUZELE MIŞCĂRII REVOLUŢIONARE DE LA 1821- Înlăturarea regimului fanariot. Corupţia. Fiscalitate excesivă.
Dominaţia otomană. Ştirbirea autonomiei. Pierderile teritoriale. Insurecţia urma să izbucnească în Ţara Românească sub
conducerea lui Tudor Vladimirescu.
3.PROGRAMUL MIŞCĂRII REVOLUŢIONARE DE LA 1821 - Programul mişcării este expus în mai multe documente:
Proclamaţia de la Padeş - cu scopul de a chema ,, norodul sub arme şi să se facă folos neamului creştinesc şi patriei noastre’’. Se
constituie Adunarea Norodului, organism politic şi militar, se ajunge la o înţelegere cu boierii. Cererile norodului românesc -
program de reforme: numirea în funcţii după merit, libertatea comerţului, desfiinţarea vămilor interne, armată naţională, principiul
suvranităţii poporului, desfinţarea privilegiilor, reforme.
4.DESFĂŞURAREA REVOLUŢIEI DE LA 1821- Înţelegerile cu eteriştii eşuează- forţele greceşti acţionează la Târgovişte,
ţarul dezavuează ambele acţiuni. Martie 1821- lansează Proclamaţiile către ţară. Mai 1821- trupele otomane pătrund în Moldova şi
Ţara Românească, Al. Ipsilanti pune la cale arestarea, judecarea şi executarea lui Tudor, acuzat de trădare Armata de panduri a lui
Tudor s-a destrămat, iar la Drăgăşani eteriştii sunt înfrânţi de turci. Consecinţele mişcării conduse de Tudor Vladimirescu: -
revenirea la domniile pământene. - consolidarea curentului reformator. - internaţionalizare statutului juridic al Principatelor.
5.TRATATUL DE LA ADRIANOPOL - 1828- 1829- război ruso- otoman, pacea de la Adrianopol. Prevederi: - autonomie
administrativă pentru Principate. - restituirea raialelor TurnuGiurgiu,Brăila - graniţa cu turcii pe talvegul Dunării - numirea domnilor
pe viaţă - libertatea comerţului- menţinerea suzeranităţii otomane - instaurarea protectoratului rusesc - elaboarea unor
regulamente administrative (regulamentele organice).
6.REGULAMENTELE ORGANICE- Au intrat în vigoare în 1831 în Ţara Românească şi 1832 în Moldova – administraţia lui
Pavel Kiseleff. Au la bază principiul separării puterilor în stat. Puterea executivă- Domn, ales pe viaţă de o Adunare Obştească
Extraordinară, avea drept de inioţiativă şi sancţiune a legilor, ajutat de un Sfat compus din şase miniştri. Puterea legislativă-
ADUNAREA OBŞTEASCĂ- compusă din boieri şi înalţi funcţionari, adopta legile şi prezenta domnului rapoarte despre starea ţării.
Puterea judecătorească- ORGANELE DE JUDECATĂ- Înaltul Divan Domnesc- instanţa supremă, organizat corpul de avocaţi şi
serviciul procuraturii.
7.MODERNIZAREA PRINCIPATELOR: Reorganizarea învăţământului, reînfiinţarea armatei naţionale, îmbunătăţirea unor
servicii publice: sanitar, poştă, pompieri, înfiinţarea Arhivelor Statului. Au deschis calea unor profunde transformări, dar şi dreptul de
imixtiune a Imperiului otoman şi ţarist în problemele interne ale Principatelor Române.
8.CONCLUZII: Sub aspect economic şi politic secolul fanariot a reprezentat un regres evident, ceea ce a dus la izbucnirea
mişcărilor din 1821. Revenirea la domniile pământene şi elaborarea Regulamentelor Organice constituie o nouă etapă în evoluţia
Principatelor Române în secolul al XIX-lea.