FORMAREA STATELOR NAȚIONALE IN EUROPA

SEC XIX
În Evul Mediu, în contextul creșterii autorității monarhice, vor fi centralizate unele state: Spania,
Franța, Anglia - regii acestor țări au unificat statul sub autoritatea lor, impunând monarhia lor
absolutistă . germanii, italienii și românii au rămas organizați în state fărâmițate din pdv politc. Din
sec XVIII, sub influența Iluminismului, aceste națiuni își vor afirma tot mai mult dorința lor de
unificare și organizare în state naționale. Astfel, dacă în Evul Mediu unificarea politică s-a realizat
prin impunerea autorității unui conducător, în Epoca Modernă națiunile vor impune unifcarea
statală.

CONSTITUIREA STATULUI ROMÂN MODERN:

Context extern:
1853-1856: Războiul Crimeii: Imp Otoman a reuși să învingă Rusia, fiind ajutat de Franța, Asnglia,
Sardinia. Scopul statelor occidentale era de a menține echilibrul european, astfel încât să fie salvat
Imp Otoman („omul bolnav al Europei”),- nepermițând creșterea necontrolată a Rusiei.
o Et I a constituirii statului român modern: 1856: Congresul de pace de la Paris
Pt Moldova și Țara Românească ,arile puteri au stabilit:
- Un nou statut juridic: se menține suzeranitatea otomană, dar protectoratul Rusiei va fi
înlocuit cu garanția celor 7 puteri europene ( Franța, Anglia. Imp Otoman,Austria, Rusia,
Piemont, Prusia)
- Rusia trebuia să cedeze Moldovei S Basarabiei - jud Cahul, Bolgrad , Ismail
Franța a propus ca marile puteri să accepte unirea Moldovei și Ț Românești, într-un stat neutru și
autonom (Franța spera ca astfel Rusia să nu se extindă spre Balcani) → propunerea a stârnit ceartă
între cei care doreau unirea (Franța, Piemont, Prusia; Rusia nu era împotriva unirii, dar nici nu s-a
exprimat în favoare) și cei care nu doreau unirea (Imp Otoman, Austria, Anglia- prietena turcilor)
- S-a decis să fie sondată opinia publică românească
o Et II: 1857 Rezoluția (decizia) Divanurilor ad-hoc = proiect politic cu caracater consultativ
Reprezentanții românilor întruniți la Iași și București au cerut:
- Unirea Mold cu Ț Românească într-un stat cumit România
- Principe european care să își crească copiii în religia țării
- Respectarea autonomiei și neutralității
o Et. III: 1858: Convenția de la Paris: = reprezintă actul cu caracter constituțional prin care cele 7
puteri garante au stabilit modul de unire federativă a românilor
- Noul stat se va numi Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei
- Vor avea instituții separate: domn ales pe viață, capitală, guverne, parlamente
- Instituții comune: la Focșani : → Comisia Centrală (rol legislativ- parlament comun)
↘ Curtea de Casației și Justiție
- Drepturi cetățenești: vot censitar, egalitate în fața legii, desființarea privilegiilor feudale etc
Et. IV: 1859 Dubla alegere a lui Cuza ca domn al Principatelor Unite: → 5 ian 1859 Iași
↘ 24 ian 1859 București
Astfel, Europa a fost pusă în fața faptului împlinit. După mai multe tensiuni și proteste ale
Austrie și Imp Otoman, dubla alegere va fi recunoscută de marile puteri în toamna 1859

CONSOLIDAREA STATULUI ROMÂN MODERN: -realizată de reformele lui Al I Cuza și

Carol I de Hohenzollern.

A. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

Cele mai multe reforme au fost realizate în timpul guvernului Mihail Kogălniceanu
- 1863: secularizarea averilor mănăstirești: peste 25% din suprafața arabilă a țării au fost
luate din proprietatea mănăstirlor și trecute în proprietatea statului

1
 - 2 mai 1864: Pt a obține reforma agrară- deoarece nu avea sprijinul boierilor din Adunarea
Legislativă (parlament), Cuza a realizat lovitura de stat = a dizolvat Adunarea;
- avându-l alături doar pe M Kogălniceanu, în vara 1864, Cuza a impus unele schimbări (legi)
politice prin care a crescut autoritatea domnului:
- → Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris: un nou act cu caracter constituțional prin care
noul parlament urma să fie format din 2 camere (alături de Camera Deputaților, s-a format
Camera Senatorilor = 1/3 din senatori erau numiți de domn); doar domnitorul avea drept de
inițiativă legislativă și drept de veto absolut (putea respinge orice lege). Prin acest Statut, Cuza
și-a atras mulți dușmani, deoarece a impus domnia autoritară.
- → Legea electorală = aveau drept de vot și cei cu avere mai mică (vot censitar), nu doar marii
boieri
- Astfel, cu aceste noi puteri, Cuza a realizat reforma agrară: țăranii au primit pământ în funcție
de nr animalelor de lucru deținute (în medie 4 ha). Țăranii trebuiau să plătească timp de 15 ani
despăgubiri la boieri pt claca (munca) pe care nu o mai prestau.
- Legea instrucțiunii publice: învățământul primar - 4 ani - devenea obligatoriu și gratuit;
urmau treptele de invățământ secundar (gimnaziu, liceu) și cel superior. . Cuza a înființat
Univeristatea de la Iași și cea de la București, insistând pe înființarea facultăților tehnice,
medicale, economice.
- Codul comercial: a introdus sistemul unitar de măsuri și greutăți (l, m, kg)
- Codul civil, codul penal etc
Toate aceste reforme au vizat modernizarea după model european. Majoritatea populației - țăranii -
a avut de câștigat cel mai mult de pe urma acestor reforme. Touși, boierii nu au acceptat această
domnie autoritară a lui Cuza, de aceea au format o alianță (numită de istorici „monstruoasa
coaliție”), care a impus abdicarea și exilul lui Cuza la 11 febr. 1866.

B. Domnia lui Carol I de Hohenzollern (1866-1914)

- Prinț prusac, a depus jurământ de credință ca principe al României la 10 mai 1866.
Proclamat domnitor al Principatelor Române în ziua de 10 mai 1866,
rămâne cu acest titlu până în 26 martie 1881, când este proclamat rege, devenind
astfel primul rege al României. Astfel s-a realizat dorința românilor din Adunările ad-hoc -
1857- prin care se cerea instaurarea unui principe european. El a continuat politica de
reforme și modernizare:
- Constituția 1866: prima constituție (lege fundamentală) elaborată de români (model
belgian), fără amestecul puterilor străine. Nu preciza dependența de turci sau cele 7 puteri,
de aceea a fost un act de manifestare a independenței. Este folosită oficial denumirea țării:
„România” .
- Constituția a pus bazele monarhiei constituționale: tronul era ereditar pe linie masculină cu
drept de primogenitură in familia Hohenzollern. Principii nu aveau drept să se căsătorească
cu cetățeni români.
- Se menține separarea puterilor în stat. În Adunarea Legislativă (Deputați+Senatori),
domnitorul avea drept de inițiativă legislativă și drept de veto, dar nu absolut.
- Prin Art 7 se preciza că cetățenia română se acordă doar creștinilor.
- 1867 leul devine moneda națională a României; 1880 în ființată BNR → s- a creat
posibilitatea dezoltării economiei prin creditarea afacerilor sau prin depozite de economii.
Până la sfârșitul sec XIX leul a devenit printre cele mai puternice valute ale Europei.
- 1867; 1872: legi de organizare și modernizare a armatei.

RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ A ROMÂNIEI (1877-78)

- 1875 a reizbucnit criza orientală prin răscoale ale popoarelor balcanice (bulgari, sârbi etc)
→ turcii a înăbușut sângeros aceste răscoale; Rusia - „protectoarea creștinilor din Balcani” -
se pregătește de război, amenințând Imp Otoman. România se va amesteca în acest război,
deoarece dorea să-și obțină independența.
2
- 4 aprilie 1877 convenția româno-rusă semnată la București prevedea tranzitarea trupelor
ruse prin România (stabilit pe hartă un traseu concret). Nu erau prevăzute clauze militare pt
România. După victoria rușilor asupra Imp Otoman, România urma a fi independentă,
respectându-i-se integritatea teritorială.
- În urma bombardării orașeor românești de la Dunăre de către artileria otomnă, are loc
bombardarea Vidinului de către români, iar Mihail Kogălniceanu proclamă independența
româniei la 9 mai 1877.
- Ajunse la sudul Dunării și întâmpinând o rezistență puternică a turcilor, rușii vor cere
sprijinul trupelor române → aug1877-ian 1878 = Grivița, Plevna , Smârdan, Rahova =
victorii ale armatelor române aflate sub comanda lui Carol I
- Tratatele de pace: → febr 1878 la San Stefano
↘ iulie 1878 la Berlin (în ambele tratate România nu a fost primită la
negocieri; în ambele tratate scopul României a fost acela de a obține recunoașterea
independenței)
Prevederi:
 România va fi independentă cu condiția cedării către Rusia a sudului Basarabiei, primind în
schimb Doborgea și Insula Șerpilor (preluată de ruși ca despăgubire de război de la turci) +
schimbarea art 7 din Constituție + răscumpărarea acțiunilor din afacerea Strousberg
 Serbia și Muntenegru = independente
 Bulgaria: →partea de nord = Principatul Bulgariei = pt 2 ani sub protecția trupelor ruse,
urma să fie condus de un principe creștin
→ partea de sud = Rumelia orientală= era provincie autonomă în cadrul Imp
Otoman = va fi alipită Principatului Bulgariei în 1885, în urma unei rebeliuni antiotomane;
în 1908 Bulgaria își va proclama independența →răcirea relațiilor cu Rusia→ Bulgariase
va apropia de politca prietenoasă față de Austria
 Austro-Ungaria va primi Bosnia-Herțegovina spre administrare
 Anglia va primi ins Cipru
Consecințe ale Războiului de independență:
În plan extern:
→ România a înțeles că alianța cu Rusia nu mai este favorabilă, Rusia s-a comportat neloial
față de România prin anexarea sudului Basarabiei →pt a ieși din izolarea diplomatică și pt
a-și asigura granițele și independența, România va căuta aliați = 1883 = semnată aderarea la
Puterile Centrale (Austro-Ungaria, Germania, Italia) - tratat secret, defensiv
→ crește prestigiul României, aceasta semnând tratate cu alte state de pe picior de egalitate -
ex tratatul comercial semnat cu A-Ungaria în 1875, nu a mai fost reînoit peste 10 ani- 1885,
deoarece acest tratat era defavorabil industriei românești
În plan intern:
→ crește prestigiul casei regale: România devine regat = 1881 Carol I și soția sa vor fi
încoronați ca regi ai României (Carol I a dorit o coroană de oțel, turnată din topirea unui tun
turcesc capturat la Plevna)

UNIFICAREA ITALIEI

- 1815 la Congresul de la Viena s-a stabilit ca italienii să fie organizați în 7 state (ex Regatul
Piemontului și al Sardiniei, Regaul celor Două Sicilii etc) și statul papal în centru. În prima
jumătate a sec XIX italienii au exprimat dorința lor de unificare prin mișcarea Risorgimento,
manifestată atât prin acțiuni culturale : articole publicate în favoarea unirii, opere literare sau
muzicale (ex Giuseppe Verdi - prin opera Nabucco sugerează în „corul sclavilor” dorința de
libertate și regăsire a patriei lor de către italieni; unii intelectuali au propus ca această operă
să fie imnul Italiei), cât și prin acțiuni revoluționare ale „carbonarilor (conduși de Giuseppe
Mazzini și Giuseppe Garibaldi), culminând cu Revoluția din 1848, înfrântă de Sf Alianță.

3
- Unificarea Italiei s-a realizat în jurul Regatului Piemont, fiind inițiate acțiuni diplomatice de
către regele Victor Emanuel II și primul-ministru Camillo Cavour (Cavour deținea un ziar
cu numele Risorgimento)
Etapele unificării Italiei:
Et I: 1859: Piemont aliat cu Franța (Napoleon III) va învinge Austria - bătălia de la Magenta și
Solferino 1859 → Austria va ceda Lombardia
Et II- 1860-1861: Revoltă celor „1000 de cămăși roșii” , conduși de Giuseppe Garibaldi- ocupă
Regatul celor Două Sicilii, apoi acceptă ca acestea să fie alipite la Regatul Piemont; populația
din statele din centrul Italiei proclamă unirea lor cu Reg Piemont și au alungat pe principii
locali. → la 18 martie 1861, Victor Emmanuel al II-lea proclamă Regatul Italiei, capitala la
Florența
Et III: 1866: Războiul prusaco-italian contra Austriei: bătălia de la Sadova - Austria este
înfrântă: → Veneția revine la Regatul Italiei
Et IV: 1870-71 = războiul franco-prusac: trupele franceze care îl apărau pe papă încă din 1848
sunt retrase în Franța → Papa Pius IX este nevoit să recunoască Roma capitală a Italiei, dar
relațiile cu statul iatlian sunt tensionate. Se vor împăca în 1929 prin Trtatatul de la lateran:
Mussolini și papa stabilesc formarea statului Vatican
La sfârșitul sec XIX regatul Italiei - monarhie constituțională - se va dezvolta din pdv economic,
iar în plan extern va începe politica de expansiune în Africa intemeind colonii italiene (Eritreea,
Somalia)

UNIFICAREA GERMANIEI
Spiritul național de unificare a germanilor s-a dezvoltat mai ales în timpul stăpânirii
napoleoniene, ca reacție la pierderile economice ale germanilor impuse de blocada
continentală, cât și din cauza pierderilor masive de vieți omenești în numeroasele războaie
(de ex. în campania din Rusia- 1812, în armata lui Napoleon- Grand Armee- din cei aprox
700 mii soldați, peste 120 mii erau germani, cea mai mare parte a acestora pierind în
înghețata Rusie). În plan cultural, exista o intensă activitate a cluburilor studențești sau ale
unor artiști care promovau prin operele lor subiectul unității poporului german.

- 1815 - Congresul de la Viena a format Confederația Germană = 39 de state germane cu o

Dietă Federală întrunită periodic la Frankfurt, sub conducerea împăratului Austriei. Doar
părți ale teritoriului Austriei și Prusiei au fost incluse în Confederație. În 1848, Parlamentul
de la Frankfurt a oferit coroana regelui Prusiei, dar acesta a refuzat unirea sub forma unei
monarhii constituționale. Totuși, în 1850 Prusia avea o constituție în care regele avea putere
executive sporită.
- Prusia a fost statul în jurul căreia s-au unit mai târziu toate celelate state germane. Statele
germane se vor dezvolta intens, mai ales după 1834, odată cu înființarea de către Prusia a
Uniunii vamale (Zollverein), formată cu scopul desființării taxelor vamale între statele
germane și a reglementării tarifelor. În Zollverein nu era membră Austria.
- Prusia a continuat dezvoltarea economică susținând construirea drumurilor și a căilor ferate
între statele germane
- 1862- noul cancelar al Prusiei - Otto von Bismark afirmă că „unirea germanilor se va face
prin foc și sabie, nu prin pălăvrăgeli parlamentare” = el inițiază Realpolitik = politică bazată
pe pragmatism și realități politice ale vremii, care are scopul centralizării politice, pt a forma
o Germanie puternică în Europa.
- Etapele unificării Germaniei:
Et I: 1864: războiul cu Danemarca: Prusia și Austria au pornit războiul sub pretextul preluării
„ducatelor daneze”- Holstein și Schlezwig (a fost doar un pretext, pt a atrage Austria într-un
război din care trebuia să iasă cearta între Austria și Prusia) → Danemarca este înfrântă.
Cele două aliate, Prusia și Austria, nu ajung la o înțelegere asupra bunei administrări a ducatelor
daneze , ceea ce va determina războiul între ele
4
ET. II: 1866: Războiul prusaco-italian contra Austriei. → în urma bătăliei de la Sadova Austria
va fi înfrântă. Prin pacea de la Praga: 1866, Austria recunoaște pierderea hegemoniei asupra
statelor germane și pierderea Veneției (Veneția a fost cedată lui Napoleon III, pt ca acesta să o
cedeze italienilor; se urmărea prin aceasta să nu îi umilească pe austrieci).
Prusia și statele germane din nord au format Confederația Germană din nord, având o constituție
și propriile structuri administrative. Statele germane din sud au refuzat să intre în confederația
prezidată de Prusia, mai ales că ei nu acceptau spiritul de forță impus de Bismark pt a uni pe
germani în jurul Prusiei. „Sudiștii” erau încurajați de Franța să nu accepte uniunea cu Prusia
(Napoleon III nu dorea un vecin german prea puternic)
Et III: 1870-1871: războiul franco-prusac: a avut loc un război-fulger (Blietskrieg), francezii
erau copleșiți de viteza cu care germanii au ajuns pe teritoriul francez, dar și de superioritatea
tehnică și militară a germanilor. Victoria germanilor la Sedan a dus la luarea în captivitate a
împăratului Napoleon III și a armatei sale. (După câteva luni de captivitate într-un castel din
Germania, Napoleon se va retrage în Anglia unde a rămas până la moartea sa, peste 2 ani)
- 18 ianuarie 1871 la Versailles - Paris, a fost proclamat al II-lea Reich German, iar Frederic
Wilhelm I devine kaiser al Reichului German.
În Franța a avut loc o revoltă, care va duce la proclamarea celei de-a treia Republici Franceze.
Tratatul de pace între Germania și cea de-a Treia Republică franceză va fi semnat peste câteva
luni, 10 mai 1871: Tratatul de la Frankfurt:
- Franța ceda Alsacia și Lorena,
- Franța urma să plătească despăgubiri de război 5 miliarde de franci, plătibili în 5 ani,
- ocupația militară germană în anumite zone, până la plata despăgubirilor de război (Franța va
plăti mai repede de 5 ani)
Germania la sf sec XIX:
In plan intern: Germania este organizată pe baza Constituției din 1866 a Confederației Germane
de Nord, devenită în 1871 Constituția Reichului German (cu unele adaptări la noua situație
politică). Puterea legislative era deținută de Reichstag (parlament)- format din membri aleși
dintre cetățenii de sex masculin ai Germaniei. Legile trebuiau să fie acceptate și de Bundensrat -
camera federală a deputaților din fiecare stat (în această camera Prusia avea majoritatea
reprezentanților). Inițiativa legislativă aparținea doar cancelarului, desemnat de Kaiser și
controloat numai de Kaiser. Așadar, prin constituția sa, Reichul german era o monarhie
autoritară, în care kaiserul își impune autoritatea prin intermediul cancelarului.
Germania cunoaște o dezvoltare intensă, depășind chiar și Anglia, considerate până atunci
„atelierul lumii”. Bazinul carbonifer al Ruhrului a asigurat energia pt dezvolatrea industriei și
comerțului.
Pentru a stăpâni clasa muncitoare și pentru a slăbi influența grupurilor socialiste, Bismark a
creat un sistem de ajutor social gratuit. Astfel, a atras clasa muncitoare de partea naționalismului
german. Sistemul asigurărilor sociale inițiat de Bismark – asigurările de sănătate în 1883,
asigurările de accidente în 1884, asigurările de invaliditate și de pensie în 1889 – au fost cele
mai avansate din lume la vremea respectivă și continuă să existe și în ziua azi în Germania.
În plan extern: dupa 1888, noul kaiser Wilhelm II, alege un nou cancelar - Leon Caprivi - începe
o nouă politică de expansiune la nivel mondial a Germaniei - Welpolitik:
→ Formeaza un imperiu colonial in Africa si Asia
-→Isi extinde influența în Balcani, Turcia si Orientul Apropiat

Austro-Ungaria : În urma pierderii influenței din Italia și Confederația Germană, Austria se va

concentra mai mult asupra problemelor interne, mai ales în relația cu Ungaria care amenința să
iasă din imperiu dacă nu va avea un statut privilegiat.
1867 format Imperiul Austro-Ungar: Austria și Ungaria auveau instituții separate: parlament,
guvern, capitală, și instituții comune: ministerul de război, ministerul finanțelor, conducătorul:
impăratul Austriei Franz Iosef, era regele Ungariei. Transilvania a fost anexată la Ungaria, ceea
ce a însemnat începutul maghiarizării, mai ales prin legea minorităților din 1868.
5
Petru a protesta împotriva politicilor de maghiarizare, românii din Transilvania au format
Partidul Național Român (1881), iar în 1892 PNR a transmis împăratului un Memorandum, prin
care se atrăgea atenția la modul brutal în care Ungaria discriminează pe cetățenii de altă națiune
decât cea maghiară. Acest Memorandum a fost publicat în numeroase ziare din Europa, ceea ce
a deranjat autoritățile de la Budapesta, care au conisderat că memorandiștii au au lovit în
onoarea „patriei” lor → 1894: memorandiștii au fost arestați și judecați, pedepsiți cu închisoare
(între 2 luni și 5 ani). La intervenția regelui Romțâniei Carol I (care amenința chiar cu ieșirea
României din Puterile Centrale), memorandustii vor fi eliberați în 1895. Totuși, românii și-au
pierdut încrederea în autoritățile maghiare și habsburgice, ceea ce va duce la accentuarea
spiritului de unire a Transilvaniei cu România.