Relatia Ghita-Lica

Una dintre coordonatele fundamentale ale creatiei literare este dimensiunea moralizatoare, caci
literatura se inspira din realitate si transpune artistic dorintele, aspiratiile, patimile omului.
Secolul al XIX-lea, in plan literar, evidentiaza preocuparea pentru originalitatea inspiratiei
artistice si pentru rostul educativ. Creatiile Marilor Clasici transpun in maniera originala problematica
existentei umane prin impletirea dinrte clasicism, romantism si realism, particularitate care distinge
literatura romana de cele europene.
Daca Eminescu aduce in prim plan omul romantic inclinat spre visare si cu pereocupari
filosofice, Creanga, Caragiale si Slavici insista pe conturarea unor intamplari realiste inspirate
dincontextul epocii subliniind situatii si persoane tipice de la diverse niveluri ale societatii cu scopul
declarat si explicit de a indrepta greselile umane.
Creatia lui Slavici este un punct de plecare pentru proza realista inspirata din realitatilesatului
ardelean si reconstituie veridic legatura dintre mediu, relatiile interumane si devenirea personala in
nuvele care pun in evidenta si transformarile psihologice.
Moara cu noroc e o scriere cu tematica realistain care interesul pentru conflictul interior
declansat de patima inavutirii orienteaza preocuparea scritorului spre analiza psihologica. De aceea,
tematica si realizarea personajelor stau sub semnul viziunii realiste, iar fixarea detaliilor despre
atitudini, reactii, comportamente in situatii de criza releva priceperea scriitorului de analiza
psihologica.
Pe fondul dorintei carciumarului Ghita de a depune eforturi spre a asigura bunastarea familiei,
nuvela urmareste transformarea lui psihologica odata cu amplificarea obsesiei pentru banii usor
castigati. Astfel, relatia dintre protagonist si Lica, om influent in zona, caruia nimic nu-i putea sta in
cale asigura tensiunea epica si se dezvolta in scene relevante pentru felul in care conflictul exterior
reverbereaza in sufletul lui Ghita, transformandu-l ireversibil din omul cinstit, apropiat de familie, in
individul alienat de patima inavutirii.
Relatia dintre Ghita si Lica este urmarita pe fondul reconstituirii veridice a atmosferei si a
modului de viata specific targovetilor si oamenilor simpli din zonele rurale si periferice ardelene pe
care scriitorul le infatiseaza obiectiv intr-o naratiune constituita riguros in 17 capitole. Se poate
observa ca dorinta lui Ghita de a se muta la Moara cu noroc este expusa din start printr-un ortificiu
compozitional menit sa ilustreze suspansul: nuvela incepe cu vorbele batranei, soacra lui Ghita care
expune un principiu moral legat de linistea si unitatea familiei ca fiind mai presus de bunastarea
materiala. Batrana este personajul reflector care transpune conceptiamoralizatoare a autorului si
dubleaza vocea naratorului obiectiv omniscient preluandu-i functia de interpretare. E un fapt cunoscut
ca scrierile lui Slavici accentueaza aceasta dimensiune, iar nuvelaMoara cu noroc pune in evidenta un
mod de gandire alscriitorului adept alfilosofiei confucianiste.
Printr-o actiune derulata logic si cronologic, Slavici construieste personaje tipice al caror mod
de viata si comportament reies din fapte, delimitate in situatii relevante. Stratificarea sociala e bine
evidentiata din expozitiune deoarece Ghita isi motiveaaza dorinta de a se muta la moara prin
nemultumirea cauzata de sentimentul inutilitatii: e dezamagit de statutul lui social fiindca simte ca
pasiunea pentru meserie nu are ecou in planul faptelor si mai ales influenteaza statutul familiei sale.
Desi stie ca moara e situata intr-o zona care nu prevesteste nimic bun, el isi anunta hotararea de a o lua
in arenda dovedindu-se autoritar si responsabil. Relevant e faptul ca pentru o scurta perioada hanul
fostei mori aduce bunastare si bucurie in familie, episod care va contrasta cu evolutia dezumanizata a
lui Ghita din moment ce intra sub influenta lui Lica.
In stransa legatura cu procesul dezumanizarii ca efect al patimii inavutirii, titlul propune o
sintagma cu valoare de antifraza caci creeaza un orizont de asteptare contrazis de progresia
evenimentelor. Termenul "noroc" arata interferenta destinului in viata comunitatii evocate si fixeaza
omentalitate traditionala expusa de batrana simetric la inceputul si finalul nuvelei. Este evident ca
derularea evenimentelor si caracterul justitiar al deznodamantului reflecta vina lui Ghita de a se fi
impotrivi destinului. De aceea, aparitia lui Lica la Moara cu noroc apare caun pretext pentrua ilustra
progresia obsesiei pentru bani a lui Ghita si transformarea lui radicala in plan psihologic. Odata
conflictul schitat, respectiv presiunile lui Lica de a-l face pe Ghitacomplice la nelegiuii, interesul
nuvelei se concentreaza asupra framantarilor de constiinta ale protagonistului cu scurte momente de
repros si constientizare a raului facut reflectate in dorinta de a-l demasca pe Lica, pe care n-opoate
duce la bun sfarsit.
In aceasta relatie conflictuala sunt antrenate pe post de victima Ana, copiii si soacra, iar
conceptia moralizatoare a lui Slavici se reflecta si prin faptul ca cei ce gresesc sunt aspru pedepsiti, iar
cei ce nu, raman in viata pentru a-si continua existenta luand aminte de cele intamplate.
Situatia initiala reflectata in prima intalnire dintre Ghita si Lica genereaza aprecierea
protagonistului in ochii cititorului pentru ca este de observat ca parea sa se impuna in fata porcarului,
protejandu-si familia, Lica insusi recunoscand ca e mai intelept sa si-l faca prieten pe Ghita decat sa
si-l stie dusman. In plan social e evidenta diferenta dintre cei doi, prin faptul ca Ghita abia isi castigase
renumele de hangiu ospitalier, iar Lica era considerat stapanul locurilor, nu neaparat prin avere, cat
prin autoritatea si frica inspirata celorlalti. Infatisarea lui Lica e sugestiva pentru pozitia sa sociala si
pentru caracterul dominator.Apare astfel un contrast care-l va dezumaniza pe Ghita, care se vede
nevoit sa cedeze treptat presiunilor porcarului, acesta actioneaza pe principiul punerii in fata faptului
implinit, iar Ghita se dovedeste slab si neputincios. Tensiunea dintre ei se exprima in limbaj prin vobe
scurte si taioase si chiar prin confruntare directa, luandu-se de gat.
Desi Ghita si-a propus sa refuze complicitatea cu Lica modul in care actioneaza porcarul il
pune in inferioritate si il reduce la tacere.De teama, Ghita isi cumpara pistoale si ia caini de paza, Ana
observand cu stupoare ca barbatul sau a devenit ursuz, inchis in sine si ca accepta violenta, urmarind
cu pasiune cum cainii rup urechile porcilor faraa se implica deloc. O astfel de retragere in sine e
motivata de zbuciumul interior al protagonistului care se stie influentat de dorinta de castig, dar isi
promite ca va inceta complicitatea cu Lica in momentul in care familia ar fi atins un echilibru material
multumitor.Ghita isi promite ca va sta trei ani la moara si apoi il va demasca pelica gasind de fapt
scuze pentru actiunile sale. Se instraineaza de sotie, nu mai accepta din orgoliu sau nepricepere sa se
consulte cu ea, ba chiar o atunca in bratele lui Lica, numai ca sa ii dea acestuia impresia ca ii face
jocurile, dar ca se mentine independent.
Complicitatea la crima si juramantul stramb de la proces il fac pe Ghita vinovat de soarta sa si
a familiei, aspecte pecare el le pune pe seama destinului reflectand ca "nici cocosatul nu e vinovat de
cocoasa ce o poarta in spinare". Desi e bine-venita ideea de a lua pe Pontea alaturi spre a-l demasca pe
Lica, orgoliul si dorinta de razbunare se reflecta in scena ce constituie punctul culminant al
nuvelei.Cei doi au pus la cale prinderea lui Lica, planul incluzand-o pe ana in postura de a-l atrage pe
Lica in capcana. Femeia rezista pana in momentul cand interpreteaza gresit intarzierea sotului si
accepta ca Ghita este "om uiere imbracata in haine barbatesti",pe cand Lica e celputernic, de admirat
pentru stapanirea de sine si pentru farmecul pe care nu l-a acceptat initail. Astfel de imprejurari il
aduce pe Ghita in culmea nebuniei si motiveaza gestul de a-si omori sotia din orgoliul de a nu se afla
ca i-a fost necredincioasa. Momentul alienarii totale e magistral evocat de scriitor generand contraste
fiindca cititorul poate fi atat impresionat de cursul evenimentelor compatimindu-l pe Ghita, cat si
intrigat de comportamentul lui, acuzandu-l.
Spiritul justitiar care actioneaza pe parcursul intregului text se reflecta si prin faptul ca Ghita e
omorat ca pdeapsa pentru cele provocate. Lica isi ia singur viata din orgoliul de a nu fi prins de unul
din fostii complici. De remarcat e si faptul ca Pintea e stapanit de invidie cand intelege ca Lica a
preferat moartea in locul unui proces in care sa-i fi dat demascat toate nelegiuirile.
Drama lui Ghita este astfel conditionata atat de forte exterioare, nuvela reflectand foarte bine
conceptia arhaica a existentei guvernate de soarta cat si de considerente ce tin exclusiv de actiunile si
gandurile protagonistului, fiind condamnabila neputinta lui de a transpune in practica rezistenta fata de
Lica.Nuvela sublinieaza astfel ca patimanu poate fi controlata, scurte momente de luciditate dand
autenticitate personajului.Poate fi de compatimit Ghita pentru dramatismul conditiei sale, dar la o
judecata logica, moralizatoare, el se face vinovat de complicitate la furt, crima si chiar de crima.
Frustrarile firesti pe care si le face sunt analizate minutios de un narator atent la detalii, relevanta fiind
si atitudinea Anei care ii reproseazasotului raceala si instrainarea de familie.La un moment dat ea
exclama ca mai bine ar omori-o decat sa-l vada cum se munceste in sine si nu-i impartaseste din grijile
lui.
De aceea, in seria motivatiilor si a implicatiilor vizate de autor in conturarea dezumanizarii
individului se adauga si neputinta Anei de a se implica in mersul familiei fiindca vremurile puneau
subordonarea femeii si luarea decizieinumai de catre barbati. Statutul ei de victimascoate in evidenta
ideea ca relatia dintre Ghita si Lica a contribuit decisiv la destramarea familiei si la disparitiadelor trei
aspecte care evidentiaza rostul moralizator imprimat naratiunii.
Fiindca fiecare dintre ei ilustreaza o tipologie si particularitati psihologice bine evidentiate in
cazul lui Ghita nuvela reflecta spiritul robust al lui Slavici si dominanta psihologica, ce da substanta
faptelor. Simetria compozitionala da iluzia unui destin circular incadrat de principii traditionaliste in
numele carora este construit finalul.
Concluzionand, nuvela lui Slavici pune in evidenta foarte bine involutia protagonistului ca
efect al patimii inavutirii. La modul subiectiv, se poate remarca arta scriitorului de a realiza portrete
bine individualizate, mai ales in plan comportamental si spiritual. Desi finalul capata spectaculozitate
prin moartea tuturor celor trei devenind usor necredibil, faptele evocate reflecta neverosimil
mentalitatea traditionala si sunt inscrise riguros intre doua repere temporale cu valoare simbolica.
Ideea ca deznodamantul este in preajma Pastelui nu face decat sa fixeze restul justitiar al intamplarilor
si faptul ca raul odata inlaturat,binele poate relansao viata condusa de morala crestina.