LICĂ

Lică este unul dintre personajele pe care-l întâlnim în nuvela Moara cu noroc. Încă din
incipit aflăm că este un bărbat în vârstă de 36 de ani, porcar, care are în grijă mai multe turme
de porci. Aflăm date despre starea lui financiară care este una relativ bună. Informații despre
familia lui nu ne sunt prezentate, dar cu toate acestea putem bănui că este necăsătorit și nu are
copii. Tot din nuvelă aflăm că este un personaj care are antecedente penale, iar jandarmii au o
antipatie pentru el, din cauză că mai mereu comite infracțiuni și scapă basma curată.

Criticul Nicolae Iorga afirmă că: ,,Lică e cel mai viu dintre toate figurile nuvelei, cel mai
bine prezentat și cel mai inteligibil.” Sunt de acord cu această afirmație și consider că
trăsătura principală de caracter al lui Lică este dibăcia. Își organizează bine faptele, încât
jandarmii să nu aibe probe și acuzații împotriva lui, care să-i demonstreze vinovăția pentru o
faptă. Majoritatea socotelilor lui sunt încheiate de către tovarășii săi: Răuț, Buză-Ruptă și
Samoilă.

Are un simț al intuiției bine dezvoltat. Preconizează că se va afla printre suspecții care l-au
jefuit și bătut pe arendaș și își pune în aplicare un bun plan care să-l scoată din încurcătură. El
nu avea grijă doar de turmele lui, ci și de turmele celor care aveau o așa zisă influență prin
Ineu, cum ar fi cele ale domnului Vermesy (prieten de altfel cu judecătorii).

Vreo 70 de porci din turmele acestui domn au dispărut fix în ziua de după jefuirea
arendașului. Putem presupune că Lică și-a pus oamenii să facă pierduți câțiva porci din turma
lui Vermesy, care știa că fără el în libertate, porcii lui ar fi devenit ținta hoților.

Așa că în momentul în care urma ca Sămădăul să fie dus în fața comisarului, Vermesy ar fi
venit să facă în așa fel încât să fie eliberat. O scenă reprezentativă pentru întreaga afirmație
este: ,,Măi, adaogă apoi, să meargă cineva dintre voi la domnul Vermesy, la curte, și să-i
spuie că ieri noapte i-au pierit vreo 70 de porci din turmă și că eu am fost prins și nu pot
umbla să-i caut. (între timp oamenii se duc să-l anunțe pe Vermesy de cele întâmplate).
Domnul Vermesy Arpad avea trei turme și nu se mai îndoia că în timp de câteva zile le pierde
pe toate trei dacă se răspândește știrea că Lică a fost prins. (...) Răspunderea lui Vermesy
mergea foarte departe, căci el era prieten cu judecătorii, din care unul avea și el o turmă sub
paza lui Lică, și avea mare trecere la domnul fișpan (adică prefect) care putea să-l sufle pe
comisar.’’
 Încă o scenă care scoate în evidență dibăcia și inteligența acestui personaj este cea în care
se hotărăște să plece de la biserică către Moară pentru a produce crima. Trece mai întâi pe la
preot și îl întreabă dacă nu cumva l-a zărit pe Răuț, căci o parte dintre turmele sale au
dispărut. Preotul îi răspunde că nu, iar Lică îl informează că merge să-și caute turmele de
porci pierdute. El era conștient că va comite o faptă destul de rea, iar în caz de va fi chemat la
judecată, preotul ar fi fost martorul lui. Acesta știa că Sămădăul în noaptea cu pricina a fost
plecat să-și caute porcinele, și e cu putință ca acesta să fi fost făptașul.

O altă scenă care scoate în evidență inteligența personajului este aceea în care judecătorul
îi arată obiectul care a fost găsit în pădure (biciul de lângă cadavrul femeii). Lică îi răspunde
cu o lejeritate în glas, că: ,,-E al meu. Se vede că l-ați găsit la Moara cu noroc de unde cred că
ați luat și cuțitul.” Din aceste vorbe reiese faptul că a dorit să arunce vina pe altcineva și să
sugereze că o persoană care frecventează cârciuma sau poate chiar cârciumarul este făptașul
crimei.

Mircea Zaciu consideră că: ,,Acest personaj Lică este polul de referință al problematicii
autentice a operei”. Nu sunt de acord cu această afirmație, deoarece în primă fază, Sămădăul
nu dorea să-l implice pe Ghiță în activități precum erau implicați Răuț sau Buză-Ruptă, adică
în jafuri, crime etc. El voia ca Ghiță să fie om de interior, să ofere vreo informație mai
deosebită, să răspundă la intrebările lui, să fie atent la oamenii care vin pe la cârciumă și așa
mai departe.

Ghiță aspira la o colaborare cu Lică, căci câștigul pe care l-ar fi obținut ar fi fost unul
destul de încântător. Relevantă pentru această afirmație este scena: ,, Ghiță întâia oara în viața
lui ar fi voit să n-aibă nevastă și copii, pentru ca să poată zice <<Prea puțin îmi pasă!>> Se
gândea la câștigul pe care l-ar putea face în tovărășie cu Lică, vedea banii grămadă înaintea sa
și i se împăingeneau parcă ochii: de dragul acestui câștig ar fi fost gata să-și pună pe un an,
doi capul în primejdie. Avea însă nevastă și copii și nu putea să facă ce-i plăcea.”

Nu consider că Lică este cauza tuturor problemelor, ci mai degrabă acele probleme care s-
au năpustit asupra familiei cârciumarului, au fost cauzate chiar de el. Este adevărat că
Sămădăul a fost insistent cu Ghiță, a vrut să fie acesta omul lui, dar cârciumarul a avut multe
ocazii și chiar și gânduri să plece de la moară împreună cu familia, și să își ducă viața mai
departe într-o altă localitate, dar nu a vrut. Odată a fost cuprins de patima banilor, iar a doua
de cea a răzbunării, iar aceste lucruri l-au aruncat în prăpastie.
 Într-adevăr, Lică nu este lipsit de negativism. Are și el o doză de răutate într-însul. Despre
el se spune că e vestit pentru crime, jafuri și bătăi. Marcea Pompiliu afirmă despre Sămădău
următorul lucru: ,,Lică, figură satanică, om aspru și neîndurat.” Totuși pare prea mult
spus ,,figură satanică”. Eu i-aș fi atribuit această etichetă lui Ghiță. El este cel care își ucide
soția într-un mod grotesc. O sărută pe frunte, iar mai apoi îi înfinge cuțitul în piept și mai și
răsucește cuțitul de parcă ar dori să fie sigur că victima a murit.

Pentru jandarmul Pintea, Lică reprezintă un dușman. Acesta dorea cu orice preț să
primească pedeapsa corespunzătoare faptelor lui. Chiar dacă nu existau tot timpul dovezi
incriminatorii asupra lui Lică, Pintea știa că Sămădăul e un om viclean și pus pe rele, căci au
fost tovarăși în trecut și astfel a avut ocazia să-l cunoască bine. Totuși, ura lui Pintea pentru
Lică este foarte accentuată în nuvelă. Eu una presupun că în timpul în care aceștia au fost
tovarăși a existat un conflict între ei, iar motivul pentru care Pintea a făcut pușcărie ar fi altul
decât cel menționat în nuvelă. Consider că la mijloc a existat o trădare din partea lui Lică. Și
acum Pintea caută să se răzbune cu orice preț. Chiar Sămădăul afirmă: ,,(...) zice că are să mă
dovedească pe mine și chiar dacă n-aș fi vinovat...”.

După uciderea lui Ghiță, porcarul poruncește să fie incendiată cârciuma, iar mai apoi fuge
în pădure, pentru a se ascunde. Știa că nu are cum să iasă din încurcătură așa că: ,,Privi
împregiurul său, îți ținti ochii la un stejar uscat ce stătea la depărtare de vreo 50 de pași,
scrâșni din dinți, apoi își încordă toate puterile și se repezi înainte.”

Sinuciderea acestuia îi scoate în evidență orgoliul, care i-a dat tăria de-aș zdrobi capul de
trunchiul stejarului, preferând acest sfârșit violent, decât să cadă viu în mâinile lui Pintea.
Bibliografie
Ioan, Slavici, Moara cu noroc, Editura Minerva, București, 1992, pp.17-100.
Marcea, Pompiliu, Ioan Slavici, Ediția a III-a, Editura Facla, Iași, 1978, p. 257.
Mircea, Zaciu, Slavici. Evaluări critice, Editura Facla, Iași, 1977, pp. 17-19.