Ion

de Liviu Rebreanu

Romanul are două părți intitulate ............. ................. și ............. ...................... . Prima parte
are ... capitole iar a doua parte are ... capitole.
Acțiunea are loc în satul ...... .
Prima secvență colectivă este cea de la ........ , într- o zi de .................. unde Ion este numit
de .......... ......... ,,sărăntoc” , ,,tâlhar” și ,,hoț”. Vasile Baciu îl vrea ca ginere pe ………….. ………… .
Ion o ia la joc pe …. , chiar dacă o consider urâțică. El o iubește pe ……….... însă aceasta nu are
zestre.
 Ideea de a o seduce pe Ana pentru a obtine pamanturile lui Vasile Baciu ii este sugerata lui Ion
de ......... . ........................... .
Oloaga satului se numea ............... .
După cearta din cârciumă, Ion se luă la bătaie cu ............ ....................... .
Sarcina Anei se află în capitolul intitulat ................. .
Domnișoara de onoare a Anei era ................... . La nuntă , ......... rostește replica ,,Amu ce te
mai bocești?Că doar nu mergi la spânzurătoare “, aceasta fiind un element anticipativ pentru
destinul Anei.
Copilul celor doi poartă numele de ................. .
Cea care o găsește pe Ana spânzurată este ....................., soacra ei.
Între timp, Florica se căsătorise cu ............... ..................... .
George este informat de către .................... despre planul lui Ion de a o vizita pe Florica.
Ion este omorât de către George cu 3 lovituri de ........... .
Averea lui Ion a fost lăsată .................... .
Simetria incipit-final se realizează prin .............................. ................... .
 Relația dintre două personaje, Ion și Ana

Ion-personaj complex, puternic ancorat în realitatea social-istorică. El este realizat prin

tipizare și devine exponențial pentru o categorie socială prin modul în care își trăiește drama.
Structura sa psihologică stă sub semnul unor trăsături dominante prin faptul că evoluția lui este
rezultatul conjugării celor două forțe, una interioară și cealaltă socială, personajul este veridic,
verosimil.Ființa lui era mistuită de dorința de a avea pământ iar autorul arată că iubirea pentru
pământ l-a stăpânit de mic copil.Atitudinea lui Ion față de Ana este ilustrată puternic prin
replica:,,Trebuie, trebuie să o iau pe fata lui Vasile Baciu, să am pământ mult!” De asemenea,
naratorul precizează faptul că ,,Nu-i fusese dragă Ana și nici acum nu-și dădea seama bine dacă
i-e dragă.”
Ana- firavă și fără personalitate, așa cum pare la început, covârșită de voința lui Ion,
îmbătată de cuvintele și gesturile lui drăgăstoase, Ana va deveni o victimă ușoară a flăcăului
interesat numai de zestrea ei. Din dragoste pentru Ion, Ana încalcă făgăduința tatălui ei făcută
lui George Bulbuc.
Relația dintre cele două personaje este una complicată: Ana, lipsită de iubirea
părintească, se lasă orbită de iubirea pentru Ion și devine o victimă. Ion, obsedat fiind de
pământ, o ia pe Ana numai pentru zestrea ei, folosind-o pentru a se îmbogăți ușor. Chiar și
atunci când, însărcinată, ajunge de râsul satului, ea nu îi reproșează nimic lui Ion. Acesta, când
află că tânăra este bătută crunt de către tatăl ei pentru păcatul comis, rostește cu un rânjet
răutăcios ,,Lasă că bine-i face”. Pământurile moștenite nu îi schimbă nici atitudinea, nici
sentimentele față de Ana.Nașterea copilului nu determină nici ea îmblânzirea lui Ion. Nunta
Floricăi cu George este un moment de cumpănă în exitența Anei, care întrevede acum moartea
ca unica scăpare din acest univers cumplit. Copilul I se pare acum o povară și ea nu are în minte
decât imaginea lui Avrum care se spânzurase. În capitolul care prezintă sinuciderea Anei este
prezentată și atitudinea lui Ion față de acest eveniment și de soția lui, acum moartă. Nu durerea
pierderii soției și al copilului îl copleșește pe Ion ci o cumplită teama că legătura sa cu pământul
s-ar putea rupe acum după moartea celor doi.

Citate relevante pentru relația dintre cele două personaje: „O lovi greu peste obrazul drept și
apoi cu dosul palmei, repede peste obrazul stâng”, „Fata aceasta uscată cu ochii pierduți în cap
de plâns, cu obrajii gălbejiți, cu pete cenușii” ; „cât e de slăbuță și urâțică”, ,,Amu ce te mai
bocești?Că doar nu mergi la spânzurătoare “, - Am să mă omor,Ioane!...Bărbatul nu se uită la ea
.Se înfurie îsă deodată, ca și când l-ar fi trezit dintr-un vis dulce :
- Da omoară-te dracului că poate așa am să scap de tine!”.
Alte scene semnificative pentru relația acestora sunt cele din capitolele Rușinea,Nunta, Copilul.