Romanul ,,Ion''

A fost publicat în anul 1920, în perioada interbelică.

Marchează un început de drum în istoria romanului
românesc modern și o trecere de la realismul poetic,
liric la realismul epic, antiliric.
Realismul:Realismul este un curent literar care s-a
manifestat în secolul al XIX-lea și are drept centru de
iradiere Franța. Este o mișcare, curent, atitudine în
creația sau teoria literară și artistică având ca principiu
de bază reflectarea realității în datele ei esențiale,
obiective, caracteristice.
Roman realist de tip balcazian
Trăsăturile realiste
Are drept sursă de inspirație realitatea socială.
Apare tehnica detaliului,descirerile minuțioase având
corespondent în plan moral.
Acțiunea este determinată de un conflict puternic, de
sorginte socială.
Incipitul romanului este descriptiv, oferind detalii
toponimice:,,Din șoseaua ce vine de la Cârlibaba,
întovărășind Someșul[…] se desprinde un drum alb mai
sus de Armadia, […] ca să dea buzna în Pripasul pitit într-
o scrântitură de coline.”
Apar tipologii
 Tema
Lupta tăranului de la începutul secolului al XX-lea
pentru pământ, în societatea transilvăneană. În aceste
condiții, romanul devine o monografie a satului,
reflectând mentalitatea colectivă dar și obiceiurile
legate de marile evenimente din viața omului(nașterea,
nunta, înmormântarea).Tema centrală, posesiunea
pământului este completată de tema iubirii și a
destinului.
Personaje

Ion-personaj Ana-fata bogată dar George

principal urâtă promisă de Vasile Baciu-Tatăl Bulbuc-
eponim, tipul tatăl ei lui George Anei Rivalul lui
țăranului Bulbuc Ion
obsedat de
pământ
Florica-fata săracă dar
frumoasă,iubită de Ion,
viitoare soție a lui George
Bulbuc
Titlul
Este dat de personajul principal, eponim, nume
generic(cel mai comun).
Geneza romanului
O constituie trei momente din viața autorului:
-Vederea unui țăran din sat sărutând pământul
-Discuția cu Ion Pop al Glanetașului, ,un flăcău
voinic și harnic dar foarte sărac” care i se plânde
autorului de lipsa pământului
-Alungarea unei fete de către tată deoarece păcătuise
cu un flăcău neisprăvit din sat.
Structură și compoziție
Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viața
țărănimii și a intelectualității. Planul țărănimii are în
centru destinul lui Ion, iar planul intelectualității pe
cei doi ,,stâlpi’’ ai satului: peotul și învățătorul.
Este structurat în două părți, corespunzând celor două
pasiuni ale protagonistului:

,,Glasul ,,Glasul
pământului” iubirii”
6 capitole 7 capitole
Conflicte
Conflictul central, exterior-lupta pentru pământ în
satul tradițional
Conflictul interior-între glasul pământului și glasul
iubirii
Conflictul tragic dintre om și o forță stihială, pământul
Scene semnificative
 Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică.
Incipitul prezintă drumul până la Pripas și se continuă
cu descrierea horei, care se desfășoară în curtea
Todosiei ,văduva lui Maxim Oprea.
Este momentul în care
se reflectă relațiile
sociale prin însăși
așezarea privitorilor la
hora. Ion o poftește pe
Ana cea bogată la joc
deși o place pe Florica
iar acesta este începutul
conflictului.
O primă scenă semnificatică o reprezintă nunta. La
nuntă, ion are un moment de ezitare. Nu o iubește pe
Ana și se gândește să fugă în lume cu Florica, dar își
amintește de pământuri, așa că renunță:,,-Și să rămân
tot calic...pentru o muiere!..."
Cum Ana este însărcinată,Ion o joacă pe Florica și o
îmbrățișează, închipuindu-și că este mireasa lui. Ana
tresare ca ,,mușcată de viperă", plânge și, presimțindu-
și nenorocirea, rostește repetat de acum înainte
,,Norocul meu, norocul meu!“. Replica lui Ion ,,Amu
ce te mai bocești?Că doar nu mergi la spânzurătoare “
este un element anticipativ în destinul Anei care
sfârșește prin a se sinucide.
1. O altă scenă semnificativă este scena în care
protagonistul se apleacă și sărută pământul:,,...
Acuma, stăpân al tuturor pământurilor, râvnea să le
vază, să le mângâie ca pe niște ibovnice
credincioase... Apoi încet. Cucernic, fără să își dea
seama, se lăsă în genunchi, își coborî fruntea și-și
lipi buzele cu voluptate de pământul ud."
Deznodământul
Se poate spune că deznodământul este previzibil, iar
uciderea lui Ion de către George Bulbuc, soțul Floricăi,
reprezintă un ecou al brutalității protagonistului.Sapa
este un obiect simbolic deoarece precizează faptul că
iubirea nestăpânită pentru pământ i-a adus lui Ion
sfârșitul.
Caracterizarea personajului Ion
Caracterizare directa
De către narator:-„mândru şi mulţumit ca orice
învingător, Ion simţea totuşi un gol ciudat în suflet.”
-,,iute și harnic ca mă-sa”
-,,ochii negrii, lucitori ca două mărgele vii”
De către alte personaje:
 Vasile Baciu:,,sărăntoc” , ,,tâlhar”, ,,hoț”
Preotul Belciug:,,stricat, un bătăuș, un om de nimic”
Ana:,,Ionică, norocul meu”.
Autocaracterizare:
Autocaracterizarea evidenţiază frământările sufleteşti 
prin monologul interior:,,Mă moleşesc ca o babă
năroadă!Parcă n-aş mai fi în stare sămă scutur de
calicie!!! Lasă că-i bună Anuţa. Aş fi o nătăfleaţă să dau
cu piciorul norocului pentru nişte vorbe!!!”
Caracterizarea indirectă
Prin vorbe,fapte și atitudini:-,, In valmasagul
goanei dupa mosie nu se mai sinchisise de nimeni si
de nimic in lume”
-,,Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. De pe
atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă.”
-,,Să știu bine că fac moarte de om și tot a mea ai să
fii!”
,,-Lasă că bine-i face! Las’ s-o bată zdravăn,că i se
cade!”
Relația dintre Ion și Ana
ION=personaj principal,tipul țăranului sărac, tipul
arivistului fără scrupule, ambițiosul dezumanizat de
lăcomie
ANA=fata cu zestre dar fără noroc, urâțică, naivă, ,,o
fire tăcută și oropsită”, lipsită de iubirea părintească se
aruncă în brațele lui Ion pentru care reprezintă
garanția proprietății asupra pământurilor
Personaje cu trăsături antitetice:
Blândețe-brutalitate, devotament-egoism, iubire-
interes, caracter slab-caracter puternic.
Relația dintre cele două personaje este ilustrată încă din
scena horei când Ion o ia la dans, chiar dacă o consideră
urâtă ,,Cât e de slăbuță și de urâțică...”. Pe parcurs, Ion o
seduce, silindu-l pe Vasile Baciu să accepte căsătoria.
Atitudinea violentă a lui Ion în raport cu Ana se
validează și după ce se căsătorește cu ea. Ana
conștientizează că pentru Ion, ea a fost doar o
modalitate de a intra în posesia pământurilor:
- Am să mă omor,Ioane!...Bărbatul nu se uită la ea .Se
înfurie îsă deodată, ca și când l-ar fi trezit dintr-un vis
dulce :
- Da omoară-te dracului că poate așa am să scap de
tine!”
Nici nașterea copilului, Petrișor, nu-i schimbă lui Ion
atitudinea nepăsătoare și ura față de soția lui:
,,-Afurisită muiere! Bombăni Ion...Știe că-i sosește
ceasul si vine să fete pe câmp!Bată-i Dumnezeu
socotelile de toantă!”. După numai o clipă de bucurie
provocată de nașterea copilului, ,,nicio săptămână n-
apucă să treacă și Ion găsi o pricină să-și snopească iar
nevasta.”
Concluzii și critică
Criticul Nicolae Manolescu afirma că ,,în centrul
romanului se află patima lui Ion, ca formă a
instinctului de posesiune. Ion este victima măreață a
fatalității biologice.”
În concluzie,parvenitul Ion repetă modelul socrului
său,care a procedat în tinerețe la fel ca el, cu deosebirea
că tatăl Anei și-a iubit nevasta pentru că l-a scăpat de
sărăcie.În schimb, Ion nu se mulțumește cu pământul
obținut fără scrupule :,,Ion este o brută. A batjocorit o
fată, i-a luat averea, a împins-o la spânzurătoare și a
rămas în cele din urmă cu pământ.”(George Călinescu)