“Ion” de Liviu Rebreanu

În 1920, apare “Ion”, capodopera lui Rebreanu, un roman realist, obiectiv, apreciat pentru
individualizarea ţăranului atipic.
Titlul romanului este sugestiv pentru intenţia scriitorului de a face din Ion tipul ţăranului din Ardeal şi
de a evidenţia evoluţia lui spre atipic, ca personaj puternic individualizat.
Realismul este un curent literar care se caracterizează prin reprezentarea veridică a realităţii, prin
absenţa idealizării personajelor. Romanul “Ion” oferă reprezentarea veridică a vieţii ţăranilor ardeleni,
fresca societăţii rurale transilvănene, cu aspecte sociale, naţionale, istorice.
Raportul realitate-ficţiune:
Acesta se reflectă în geneza romanului “Ion”. În 1932, în “Mărturisiri”, autorul recunoaşte că trei scene
importante l-au determinat scrie opera : scena sărutării pământului s-a petrecut în realitate (scriitorul a
surprins gestul unui ţăran care, în genunchi, a sărutat pământul); fata unui bogătaş a fost bătută de tatăl
ei pentru că a rămas însărcinată cu un flăcău sărac din sat; discuţia autorului cu un ţăran, care nutrea “o
dragoste pentru pământ aproape bolnăvicioasă”.
Tematica romanului este complexă: socială; de familie ; erotică; a cuplului Ion-Ana; psihologică.
Problematica pământului este particularizată în confruntarea dintre două pasiuni puternice ale aceluiaşi
personaj, Ion, care îşi manifestă iubirea pentru pământ şi iubirea pentru o femeie.
Perspectiva narativă:
Naratorul este omniscient, impersonal, îşi asumă punctul de vedere al personajelor, prezentându-le
dramele, dar nu formulează sentinţe, nu emite judecăţi, nu empatizează cu ele. Naratorul cunoaşte
destinele eroilor şi plasează indicii, semne, simboluri care le anticipează devenirea.
Structura operei:
Romanul “Ion” are două părţi: “Glasul pământului” şi “Glasul iubirii”, titluri ce sugerează “vocile”
interioare care motivează acţiunile personajului.
Prima parte urmăreşte patima pentru pământ al lui Ion şi dorinţa lui de a se impune în ierarhia satului,
în care el este marginalizat, neavând avere. El îşi atinge ţelul seducând-o pe Ana, fiica lui Vasile Baciu,
om bogat din Pripas şi reprimându-şi dragostea pentru Florica, o fată frumoasă, dar săracă. Lăsând-o
însărcinată pe Ana, Ion îl obligă pe Baciu să i-o dea de nevastă şi împreună cu ea, pământul.
Partea a doua urmăreşte personajul principal în ipostaza de stăpân al averii dorite şi reîntoarcerea sa
la prima dragoste, la Florica, măritată însă cu George Bulbuc, rivalul său. Sinuciderea Anei, moartea
lui Petrişor sunt evenimente care precipită acţiunea, grăbind şi sfârşitul tragic al protagonistului omorât
cu sapa de George care l-a surprins în ograda sa.
Romanul are treisprezece capitole (număr fatidic, ales pentru a sugera probabil tragedia eroului), ce
poartă titluri semnificative: primul “Începutul”, ultimul ”Sfârşitul” indicând construcţia simetrică; unele
fiind identice cu numele unor personaje: “Vasile”, “Copilul”, “George”; altele marcând evenimente:
“Nunta”, “Sărutarea”, “Ştreangul”; altele cu titluri simbolice: “Zvârcolirea” ,”Noaptea”, “Blestemul”.

Incipit şi final:
Atât incipitul cât şi finalul sunt construite pe motivul drumului, făcând ca romanul să aibă o construcţie
simetrică, închizând în paginile sale un univers rural stratificat social, economic, cultural.
Din “şoseaua cea mare şi fără de sfârşit” se desprinde un drum care înaintează spre Pripas, satul unde
se petrece acţiunea. La final, descrierea aceluiaşi drum se face în sens invers, dinspre sat înspre şoseaua
cea mare. Aceasta simetrie indica intr-o oarecare masură ca ceea ce se întâmplase în Pripas va rămâne
în urmă.
Relaţii temporale şi spaţiale:
Din punct de vedere temporal, acţiunea este plasată pe durata câtorva ani, la începutul secolului al XX-
lea, începând în plină vară, într-o duminică, la horă. Apoi, evenimentele se succed pe fundalul toamnei,
al iernii.
Din punct de vedere spaţial, acţiunea se desfăşoară în cea mai mare parte în satul Pripas, dar cu trimiteri
în zone învecinate.
Momentele Subiectului
Expoziţiunea fixează locul, timpul, personajele cu ocazia desfăşurării unui enveniment dinamic, hora
duminicală, la care participă toată suflarea Pripasului.
În timpul petrecerii se prefigurează conflictul, deoarece Ion hotărăşte să danseze cu Ana chiar dacă îl
atrăgea Florica.
Intriga este marcată de apariția lui Vasile Baciu pentru că ţăranul bogat îl numeşte pe Ion “sărăntoc”,
umilindu-l, ceea ce declanşează dorinţa de răzbunare a tânărului ambiţios şi mândru.
Desfăşurarea actiunii prezintă evoluţia personajelor şi a relaţiilor dintre ele.
Prima confruntare dintre Ion şi George, care se bat la cârciumă, semnalează disputarea întâietăţii la
mâna Anei. Vasile Baciu şi-l doreşte ca ginere pe George, dar fata lui are ochi doar pentru Ion. În urma
bătăii, George iese învingător, fapt pentru care preotul Belciug îl ceartă aspru în biserică.
Apoi, eroul principal renuntă la pasiunea pentru Florica temporar şi îşi îndreaptă toată atenţia către Ana
pentru a-şi atinge scopul. Ion o seduce pe Ana, profitând de slăbiciunea ei pentru el, forţându-l astfel pe
Vasile Baciu să i-o dea de soţie. Pentru Ana începe calvarul: este alungată şi maltratată atât de tată cât
şi de bărbat, pentru că Ion nu intra în posesia actelor pentru avere.
Punctul culminant: Ana dă naştere lui Petrişor, dar ea îşi dă seama că pasiunea dintre Ion și Florica
nu s-a stins şi că Ion nu o iubea. Ca urmare, îi spune bărbatului ei că se va omorî, gest la care va recurge
spânzurându-se în grajd.
Nici moartea Anei, nici cea a copilului nu-i trezeşte lui Ion regrete sau sentimente de vinovaţie, deoarece
amândoi însemnau pentru el doar nişte simple garanţii de obţinere şi de menţinere a proprietăţii asupra
pământului lui Vasile Baciu.
Deznodământul. Bulbuc ştie de la Savista de vizitele lui Ion la soţia sa. Într-o noapte îl surprinde în
gospodăria lui, venind la Florica, şi îl ucide cu sapa. George îşi recunoaşte vina astfel Florica rămâne
singură în urma arestării lui George, iar preotul Belciug are satisfacţia de a vedea că averea lui Ion
revine bisericii.
Conflictul central este determinat de lupta pentru pământ, dată de Ion, ţăran sărac, care trăieşte
marginalizat în sat, fiindcă nu are avere.
Drama protagonistului este ilustrată de conflictul interior, sugerat de titlurile celor două părţi ale
romanului, de vocile care rezonează în sufletul lui Ion, schimbându-i viaţa.
În concluzie, ,,Ion” este un roman realist-obiectiv, care prezintă destinul tragic al unui personaj
memorabil. Totodată, Rebreanu oferă cititorului o viziune monografică asupra satului ardelenesc de la
începutul sec. al XX-lea, prezentând condiția tăranului și a intelectualului român, probleme sociale și
naționale.