ION

LIVIU REBREANU
1920
Publicat în 1920, romanul „ Ion ” reprezintă primul roman al lui Liviu
Rebreanu, o capodoperă care înfățișează universul rural în mod realist .
Opera literară „ Ion ” de Liviu Rebreanu este un roman realist obiectiv,
social, cu tematică rurală .
Este roman de tip obiectiv prin specificul relației narator – personaj și al
naratorului omniscient și omniprezent. Perspectiva narativă este obiectivă,
narațiunea este la persoana a III a cu o atitudine detașată în descriere.
Naratorul omniscient știe mai mult decât personajele sale și cel omniprezent
dirijează evoluția lor ca un regizor.
Tema romanului este reprezentată de problematica pământului, în
condițiile satului transilvănean de la începutul secolului 20 . Romanul
reprezintă lupta unui țăran sărac pentru a obține pământ și consecințele sale.
Tema centrală este dublată de tema iubirii .
Simetria incipitului cu finalul prin reprezentarea și descrierea drumului
care intră și iese din satul Pripas, loc al acțiunii romanului . Descrierea
drumului introduce cititorul în viața satului ardelean de la începutul secolului
20 cu aspecte etnografice ( hora ) sociale, topografice . Descrierea caselor
ilustrează prin aspect și așezare condiția sociala locuitorilor și anticipează
rolul unor personaje în desfășurarea narativă . Crucea strâmbă de la marginea
satului cu un Hristos de tinichea anticipează tragicul destinelor .
Modurile de expunere cum ar fi descriere, narațiunea și dialogul
îndeplinesc o serie de funcții epice în textul narativ . Descrierea are funcție
simbolică de anticipare, narațiunea obiectivă își realizează funcția de
reprezentare subiectivă a realității, iar dialogul susține veridicitatea romanului
.
Romanul este alcătuit din două părți opuse și complementare: glasul
Pământului și glasul iubirii . Titlurile celor 13 capitole reprezintă un număr
nefast sunt semnificative, romanul având un început și un sfârșit.
Prin tehnica detaliului și a planurilor paralele este reprezentată viața
țărănimii și a intelectualității rurale. Trecerea de la un plan narativ se
realizează prin alternanța, iar succesiunea episoadelor narative este redată
prin înlănțuire .
 Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care locuitorii
satului pripas în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea la hora satului . În
expozițiune ni se prezintă timpul, spațiul, principalele personaje, ceea ce
conferă veridicitatea romanului realist .
Așezarea privitorilor la horă reflectă relațiile sociale a două grupuri ale
bărbaților care respectă stratificarea economică. Fruntașii satului, primarul și
chiaburii, discută separat de țărănime, deoarece în lumea satului lipsa
pământului este echivalentă cu lipsa demnității umane .
Intelectualii satului, preotul Belciug și familia învățătorului Herdelea vin
să privească „ petrecerea poporului ” fără a se amesteca în joc .
Hotărârea lui Ion de a lua pe Ana cea bogată la joc, deși o place pe
Florica cea săracă marchează începutul conflictului, iar venirea lui Vasile
Baciu tatăl Anei, de la cârciumă la horă și confruntarea cu Ion constituie
intriga romanului .
Rușinea pe care Vasile i-o face la hol lui Ion, în fața satului, va stârni în
Ion dorința de răzbunare, care la rândul lui îl va face pe chiabur de rușinea
satului, lăsând-o pe Ana însărcinată pentru a-l determina să accepte nunta .
Conflictul central din roman este lupta pentru pământ în satul
tradițional, în posesiunea averii condiționează dreptul indivizilor de a fi
respectați în comunitate. Drama lui Ion este drama țăranului sărac, care fiind
mândru și orgolios nu-și acceptă condiția și este pus în situația de a alege între
iubirea pentru Florica și averea Anei.
Conflictul secundar, exterior între Ion al Glanetașului și Vasile Baciu o
este dublat de un conflict interior ( între glasul pământului și glasul iubirii ).
Alt conflict secundar este acela între Ion și Simion Butunoiu ( pentru pământ )
, între Ion și Gheorghe bull buc pentru Ana apoi pentru Florica. Se mai poate
vorbi și de un conflict interior tragic dintre om și o fată superioară pământul.
Ion îi face curte Anei , o seduce și îl forțează pe Vasile Baciu să accepte
căsătoria, deoarece la nuntă Ion nu cere acte pentru pământ, simțindu-se
înșelat în ce bătăliile și drumurile Anei de la Ion la Vasile . Preotul Belciug
mediază conflictul, în care biata Ana nu este decât o victima tragica, lucii de
rea Anei nu-i trezește lui Ion niciun fel de regret, pentru că Ana, iar apoi în
Perișor nu vede decât garanția proprietății asupra pământului.
În planul celălalt, rivalitatea dintre preot și învățător pentru autoritate e
în sat este defavorabilă celui din urmă. El are familie: soție, un băiat poetul
Titu și două fete de măritat ( Laura și Ghighi ) iar casa și o zidite pe lotul
bisericii, cu învoirea preotului .
Preotul belciug este un caracter tare rămas văduv încă de tânăr se dedica
total comunității, visul său era să construiască o biserică nouă în sat iar
romanul se încheie cu sărbătoarea sfințirii noi biserici .

2
 Naratorul obiectiv își lasă personajele să-și dezvăluie trăsăturile în
momente de încordare, consemnând ule gesturile, limbajul, prezentând tat
relațiile dintre ele caracterizarea indirectă. Fiind omniscient și omniprezent
naratorul realizează portretul său din biografia personajelor caracterizarea
directă .
Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv deoarece are
ca trăsături specificul relației narator personaj, obiectivarea naratorului
omniscient, utilizarea narațiune la persoana treia, atitudinea detașată în
descriere și verosimilul întâmplărilor .