Caracterizarea personajelor din Hanul Ancutei

Ancua este personajul principal i eponim al acestei opere sadoveniene i deschide seria
impresionant de eroine din creaia de maturitate a autorului.

Ancua este, mpreuna cu comisul Ioni i cu mo Leonte zodierul, factorul catalizator al

existenei de la han. Hanul pe care l conduce este perceput ca o adevrata imagine a lumii,
surprins la vremea petrecerilor i povetilor. Imaginea hanului, care i poart numele nu poate fi
desprit de imaginea Ancuei. Hanul-cetate i gardianul su, Ancua, creeaz cititorului
sentimentul de prelungire a vrstei de aur.

n lumea ficional creat de Sadoveanu, statutul Ancuei este interesant prin omonimia mam-
fiic, prin care se anuleaz barierele timpului.

Prin prezena ei discret i plin de farmec, Ancua cea tnr este comparat mereu de naratori
cu dublura ei, cealalt Ancua. Att mama, ct i fiica sunt femei frumoase i pricepute, care i
cuceresc oaspeii cu zmbetul viclean i cu ospitalitatea lor.

Uneori, prezena ei blnd provoac rememorarea, depnarea amintirilor, ca n cazul povestirii

cpitanului Isac. Alteori, tnra hangi ntmpin drumeii venii din locuri ndeprtate (ca n
cazul negustorului lipscan) sau strecoar raze de lumin n ochii orbului srac: i srut mna
pribeagului i l servete cu fripturi i plcinte caracterizare indirecta, prin gesturi, care
sugereaz respectul, omenia i ospitalitatea.

Spre deosebire de mama ei, care a avut un rol activ n desfurarea unor evenimente, Ancua cea
tnr i rezerv doar rolul secundar de mediere. n toate cele nou povestiri, ea rmne n
umbr, ascultnd cu nfiorare istoriile de demult. Rmne o prezen discret, diafan, dar
memorabil.

"Iapa lui Voda" face parte din volumul "Hanu Ancutei".Mihail Sadoveanu recurge in acest
volum la tehnica literara numita povestire in rama sau povestire in povestire, deoarece in cadrul
firului epic al volumului intervin istorisiri relatate de fiecare data de alt oaspete, adica un alt
narator venit la Hanul Ancutei.

"Iapa lui Voda" este o snoava si se afla in deschiderea volumului de noua povestiri, "Hanu
Ancutei", scris de Mihail Sadoveanu.
Comisul Ionita este personajul principal al acestei povestiri, dar este si un personaj permanent al
intregului volum "Hanu Ancutei", realizand unitatea acestuia, deoarece el este prezent in toate
povestirile indemnand oaspetii sa-si aminteasca intamplari extraordinare, petrecute demult in tara
Moldovei.
Personajul este prezentat in mod direct de narator in primul plan al naratiunii, exprimandu-si
admiratia fata de comisul Ionita si subliniind ideea ca acesta este o personalitate des intalnita la
han. Razesul se incadreaza perfect in atmosfera de basm, de veselie a hanului, creand in jurul sau
placerea de a vorbi, de a povesti de a se spune lucruri nemaiauzite petrecute, candva, demult. Se
subliniaza astfel parerea ca Ionita comisul are o vasta experienta de viata care-l face atotstiutor,
care constituie principalul imbold spre destainuire, avand o adevarata pasiune pentru a spune si a
asculta povesti. Naratorul realizeaza portretul fizic al comisului Ionita, care sugereaza hotararea,
asprimea firii si destinul zbuciumat al personajului "era un om nalt, carunt, cu fata uscata si
adanc brazdata".

Comisul Ionita este mandru de originea sa de razes de la Draganesti, din tinutul Sucevei, dupa
cum o afirma in fata boierului care povesteste la Hanul Ancutei.

Mandru si orgolios comisul reactioneaza imediat cand este ironizat cu privire la calul sau
"pintenog de trei picioare.
O trasatura dominanta a comisului Ionita este dorinta de dreptate si de adevar. El insusi afirma
atunci cand este intampinat de ofiterul cel tinerel: "... s-am venit la Voda, insetat dupa dreptate ca
cerbul dupa apa de izvor. Aceasta comparatie populara arata dorinta arzatoare a lui Ionita de a se
face dreptate neamului sau si de a nu lasa mostenire copiilor lui neintelegerile cu dusmanii care
"au colti lungi si ascutiti".
Hotarat, razesul nu se da inlaturi sa lupte chiar cu un "corb mare boieresc". Inteligent si curajos,
dupa ce a fost pe la multe divanuri de judecata, nu exista sa, nu apeleze, ca ultima solutie la
judecata lui Voda. Cinstit si corect, comisul aduna si aduce cu el toate documentele doveditoare
asupra pamantului mostenit de la parintele sau, dascalul Ioan.

Comisul Ionita intruchipeaza tipul taranului Moldovean cu cele mai alese virtuti morale: dorinta
de dreptate si adevar, demnitatea, curajul, cinstea, dor si ospitalitatea, buna dispozitia, simtul
umorului, placerea de a asculta si a spune povesti nemaiauzite. Personajele si povestirile
sadoveniene imbraca aura legendei.

Neculai Isac

Introducerea in scena a personajului, de la inceput invaluit intr-o aura de mister, investit cu

atributele unei fiinte care poate calatori peste timp, care vine dintr-un trecut indepartat,legendar
,ca sa aduca in prezent adevarul si legea cea dreapta Oprirea la han are valoare de destin ,
deoarece ne aflam intr-o lume in care soarta si divinitatea au puterea absoluta asupra fapturilor
omenesti care nu se pot impotrivii legilor firii , mentalitate arhaica tipica.

Urmatorul episod, cel al reintalnirii cu comisul Ionita,vechi prieten, releva si o alta parte a
caracterului sau :cea sensibila . El se autocaracterizeaza ca o persoana sociabila mie mi-a placut
sa beau vinul cu tovarasii imi sunteti toti ca niste frati, fiind totodata acceptat de cei de la han
si considerat om cum ne place noua.
Tocmai din acest motiv, portretul pe care i-l face este unul admirativ ,bazat pe antiteza dintre
zilele tineretii si cele ale maturitatii,nota in care isi va spune si mazalul povestea.

Caracterizarea directa prin formulele voinic si frumossi rau.la fel cu buiac si ticalosatesta
veleitatile tineretii, in timp ce Batea drumurile cautandu-si dragostelearata natura aventuriera
dar si romantioasa a eroului.In aceeasi nota se incadresa si autocaracterizarea imi erau dragi
ochii negrii si pentru ei calcam multe hotare .

Aceste trasaturi sunt evidente in momentul intalniri cu tigancusa Marga, pentru care Neculai va
dezvolta o dragoste rapida si tulburatore ca si aparitia fetei cu fusta rosa si forme frumos
rotunjite, care ii da tanarului o senzatie stranie prin intensitate am simtit ceva fierbinte .parca
as fi inghiti o bautura tare.

Sensibilitatea eroului va fi relevata in atitudinea acestuia fata de tigancusa; gesturile marunte:

o invelii in contanas caci tremura, ii mangaiai ochii dau masura masculinitatii sale protectoare,
pastrate si acum fata de fiintele feminine gingase precum Ancuta pe care o prinse de mana.

Atentia pe care el i-o acorda fetei, modul in care i se adreseazaesti frumoasa ca o duducuta
atesta o crestere aleasa, si aprecirea calitatilor feminine indiferent de statutul social, dau, de fapt
,masura propriei persoane, fac din el un cavaler.

Deoarece el a fost dintotdeauna om cu dare de mana Isac a fost si a ramas o persoana generoasa
:da tiganilor bani, ii cumpara Margai haina promisa, ii cinsteste pe cei de la han cu vin ceru
pentru sine si soti vin vechi in oale noua, mentinand astfel relatiile civilizate si impunandu-se ca
boier.

Derivata din meseria sa (capitan de mazili), vitejia , calitate absolut necesara oricarui barbat, este
demostrata in confruntarea cu tiganii care il atrasesera in cursa si vroiau sa il jefuiasca.

Limbajul capitanului este tipic moldovenesc, in stilul cronicarilor (acum douazeci si cinci de
ani)insa si cu o tenta litarara, abunda in arhaisme ,regionalisme (scurteica,juruita), per total
atesta apartententa personajului la lumea tipic sadoveniana infatisata si intarirea de catre scriitor
a crezului sau taranul roman a fost principalul meu erou.