O scrisoare

pierduta

De Ion Luca Caragiale

 Desi au fost respinse dupa un sir
scurt de reprezentatii, pe motiv ca
Critica ar fi fost imorale si lipsite de
patriotism, "comediile lui Caragiale

literara  reprezinta partea cea mai originala,

mai rezistenta si mai profund
morala a intregului repertoriu
dramatic romanesc.." -Fl. Manolescu
Genul dramatic

• Cuprinde operele literare destinate reprezentarii scenice.

Fiecare dintre ele este alcatuita din scene, care
marcheaza intrarea sau iesirea unui personaj ori
schimbarea locului actiunii, si acte, compuse din mai multe
scene. Autorul prezinta indirect gandurile cu ajutorul
personajelor care comunica intre ele, dialogul determinand
inaintarea actiunii. Cel care scrie, intervine direct doar in
indicatiile scenice (didascalii).
Specia literara

• Comedia este o specie a genului dramatic, in versuri sau in

proza, care provoaca rasul prin surprinderea unor moravuri
sociale sau situatii umane, avand un final fericit si un rol
moralizator.
Aparitia

• Inspirata din farsa electorala din anul 1883, este

reprezentata pe scena in 1884, comedia "O scrisoare
pierduta" de Ion Luca Caragiale este a treia dintre cele
patru scrise de autor, o capodopera a genului dramatic.
Titlu

• Titlul este sugestiv si desemneaza obiectul de santaj,

anume scrisoarea, care poate ajunge o arma politica atat in
provincie (capitala unui judet de munte), cat si la centru. O
banala scrisoare amoroasa devine un bun de pret pentru
oricine o gaseste. Ea este mereu "pierduta", semn ca
niciunul nu e demn de puterea pe care aceasta i-o confera
si se intoarce, pana la final, la "andrisant".
Tema

• Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, prin

satirizarea unor defecte omenesti, piesa prezinta aspecte
din viata politica (lupta pentru putere in contextul
alegerilor pentru Camera) si de familie (relatia dintre
Tipatescu si Zoe) a unor reprezentanti corupti ai
politicianismului romanesc.
Structura si compozitie

• Textul dramatic este structurat in patru acte alcatuite din

scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre
personaje. Fiind destinata reprezentarii scenice, creatia
dramatica impune anumite limite in ceea ce priveste
amploarea timpului si aspatiului de desfasurare a actiunii.
Actiunea comediei este plasata "in capitala unui judet de
munte, in zilele noastre", adica la sfarsitul secolului al XIX –
lea, in perioada campaniei elctorale, intr-un interval de trei
zile.
Conflicte dramatice

• Aici are loc conflictul intre ambitiosul avocat Nae Catavencu, din
opozitie, care aspira spre o cariera politica si grupul fruntas al
conducerii locale (prefectul Stefan Tipatescu si „prezidentul”
Zaharia Trahanache), care conduce abuziv si in interes personal
viata politica a judetului.
•  Pentru a-i forta sa-l propuna candidat in locul lui Farfuridi,
Catavencu ii ameninta cu un santaj. 
•  Instrumentul de santaj este o scrisoare de amor a lui Tipatescu
trimisa doamnei Zoe Trahanache, sotia „prezidentului”.
Personaje

• Personajele din comedii au trasaturi care intalnesc incadrarea lor

tipologica. Caragiale este considerat cel mai mare creator de tipuri
din literatura romana.
• Personajele, desi tipice, nu sunt realizate schematic, ci sunt privite
in complexitatea lor. Astfel, exista trasaturi comune si trasaturi
individuale, care se contopesc in realizarea personajului.
Ştefan Tipătescu, prefectul judetului, este tipul junelui prim, al primului amorez.
Este instruit, dar este, de multe ori, nestapanit, impulsiv, devenind chiar violent,
aşa cum se întampla intr-una dintre confruntarile cu Nae Caţavencu. Aceste
insusiri sunt evidentiate direct de Zaharia Trahanache “bun baiat, cu carte, dar
iute”.

Nae Cațavencu, avocat, director-proprietar al ziarului Racnetul Carpaților, un

reprezentant tipic al demagogiei politice. Potrivit clasificarii lui Pompiliu
Constantinescu, Nae Cațavencu reprezintă tipul politic și al demagogului.

Pristanda este in realitate omul bun la toate al prefectului Ștefan Tipătescu, care il
foloseste adesea ca un fel de sluga personala.  Personajul are ticuri verbale
precum "curat" (curat caraghioz! , curat misel!) care defapt frizeaza prostia.
Zaharia Trahanache este sensibil mai in varsta comparativ cu Zoe și Tipătescu, este mai incet
in gandire si mai usor de dus de nas, conform cliseului sau verbal folosit foarte frecvent, "Ai
puṭintica rǎbdare, stimabile!", in realitate este un individ abil și oportunist care accepta
situația de adulter a sotiei sale in favoarea propriului sau interes.

Zoe Trahanache este soţia venerabilului domn Zaharia Trahanache, reprezinta in piesa tipul
adulterinei, femeia voluntara si autoritara. In vremea votului cenzitar, ea neavand drept de
vot, ii promite lui Catavencu "Eu te aleg, eu si cu barbatul meu".

Cetățeanul turmentat reprezinta, singurul care se apropie de omul obisnuit de pe strada, ale
carui nedumeriri simple, dar pline de bun simt, reflecta deziluzia si chiar consternarea
oamenilor normali in fata murdariei proceselor electorale ale unei democratii aparent
participativa, dar falsa si orchestrata in realitate. Ticul verbal si laitmotivul intrarilor sale in
scena este intrebarea "eu pentru cine votez?"
Agamemnon Dandanache, prezentat ca Agamiță Dandanache  caracterizat ca fiind
"mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu", Dandanache este tipul
politicianului lipsit de orice scrupule (fiind, de fapt, ultimul posesor al scrisoricii
pierdute).

Tache Farfuridi, avocat, membru al acestor comitete și comiții, o copie degradata a

sefului Trahanache.

Iordache Brânzovenescu avocat, membru al acestor comitete și comiții. "asemenea"

 Rezumat
• Intriga:
Scena initiala din actul I prezintă personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care
citesc ziarul lui Nae Catavencu, "Racnetul Carpatilor", si numără straturile.
Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul
politic declanseaza conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei.
• Prima scena semnificativa:
O scena semnificativa pentru tematica operei se afla chiar in intriga piesei, in
care Trahanache ii povesteste amicului sau, Tipatescu, modul in care fusese
santajat de Nae Catavencu, șeful Opoziției locale. Tipatescu isi exprima dispretul
fata de lipsa de moralitate a lui Catavencu: "Mizerabilul!", cand el insusi e imoral,
fiind amantul Zoei, inseland astfel increderea prietenului sau, el anuntand ca o va
publica in ziarul sau daca nu va fi ales in functia de deputat.
 Rezumat
• A doua scena semnificativa:
O alta scena semnificativa este cea din timpul discursului electoral. La inceputul
acestuia Catavencu cu o modestie exagerata, cere umil presedintelui,
Trahanache, sa-i permită sa inceapa discursul: "Domnule presedinte, va rog,
cerusem si eu cuvantul…". Trahanache, sub pretextul ca vrea sa faca liniște ca
Nae sa-si continue discursul neintrerupt, de fapt intrerupe momentele in care
Catavencu este aclamat si admirat,insa Catavencu profita de aceasta situație și
afirma:" Puteți, d-lor, sa intrerupeti, pentru ca eu am taria opiniunilor mele…".
• Finalul:
Sfarsitul comediei aduce impacarea tuturor, odata ce intra in posesia scrisorii,
Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o doamna, face promisiuni linistitoare
pentru ceilalți:" Du-te si ia loc in capul mesii, fii zelos, asta nu-i cea din urma
Camara!"
Caracterizarea lui
Trahanache
• Caracterizarea directa, realizata de alte personaje
(Branzovenescu), exprima abilitatea si "enigma"
personajului: "E tare... tare de tot... Solid barbat!
Nu-i dam de rostul secretului." Este respectat chiar
de adversarul politic, Catavencu numindu-l
venerabilul. Prin autocaracterizare, se evidentiaza
disimularea si convingerea ca diplomatia inseamna
viclenie: "Apoi, daca umbla el cu machiavelicuri, sa-i
dau eu machiavelicuri (..). N-am umblat in viata mea
cu diplomatie(..)." Unele indicatii scenice au rol in
caracterizarea directa, precizandu-i atitudinea:
serios, binevoitor, placid, razand, clopotind.
Caracterizarea lui
Trahanache
• Caracterizarea indirecta se realizeaza pentru un personaj
dramatic, in primul rand prin replici si particularitati de
limbaj. Deviza lui politica este: "Noi votam pentru
candidatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg.. pentru
ca de la partidul intreg atarnda binele tarii si de la binele
tarii atarna binele nostru." Aceasta pozitie este
determinata de "o sotietate fara moral si fara printip" ,
"binele nostru" insemnand binele venerabilului si alor sai.
Fraza care ii rezuma principiul de viata si ii motiveaza
falsa miopie/naivitate este: "Intr-o sotietate fara moral
si fara printip...trebuie sa ai si putintica diplomatie!"
Trahanache este neinstruit (incult), stalncind
neologismele si exprimandu-se confuz. Limbajul
personajului este o sursa a comicului.
 Citate Trahanache
• "Tatițo, unde nu e moral, acolo e corupție, și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are!"
• "Cine-și poate închipui până unde poate merge mișelia omului!"
• "Apoi, ai puțintică răbdare, stimabile! Mă scoți din țâțâni..."
• "A! ce coruptă soțietate! Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar
enteresul..."
• "Într-o soțietate fără moral și fără prințip... trebuie să ai și puțintică diplomație!"
• "Într-o soțietate fără moral și fără prințip, nu merge s-o iei cu iuțeală, trebuie să ai puțintică
răbdare..."
• "De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc
trădarea, dar urăsc pe trădători..."
• "Unde nu e moral, acolo e corupție și o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are."
• "Nu voi, stimabile, să știu de Europa d-tale, eu voi să știu de România mea și numai de România..."
• "Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg... pentru că de la partidul
întreg atârnă binele țării și de la binele țării atârnă binele nostru..."
Comicul • Comicul este o componenta
de baza a stilului acestei
specii, el este o categorie
estetica in a carei sfera
intra actele, situatiile sau
personajele care provoaca
rasul si care constituie
temeiul ridicolului.
• Un element esential in
declansarea efectului comic
pare a fi contrastul intre
esenta si aparenta, intre
pretentii si realitate, intre
asteptari si rezultate.
 • Caragiale foloseşte scheme tipice, modalităţi

1. Comicul cunoscute în literatura comică universală,

cum ar fi încurcătura, confuzia, coincidenţa,
echivocul, revelatiile succesive. 
de Exemple: 

situatie • pierderea şi găsirea scrisorii 

• apariţiile neaşteptate ale Cetăţeanului
turmentat 
• prezenţa unor grupuri insolite:  
o triunghiul conjugal: Zoe,
Trahanache şi Tipătescu 
o cuplul Brânzovenescu - Farfuridi 
o diversele combinaţii de adversari.
• confuzia făcută de Dandanache între
identitatea lui Trahanache şi a lui Tipătescu 
 • Personajele se dezvaluie actionand, dar
mai ales vorbind, intr-o maniera atat de
2. Comicul expresiva. Limbajul le surprinde atat
tendinta catre cliseu, catre automatismul
de limbaj  existential, cat si unicitatea.
• Se realizeaza prin: 
o Ticurile verbale ale personajelor: " curat" ,
"ai putintica rabdare" 
o Pronuntarea gresita a unor cuvinte:
"famelie", "bampir",
"enteres", "renumeratie" 
o Cuvintele intelese gresit, li se da un alt sens:
"capitalist", cu sensult de locuitor al capitalei. 
• In creatia lui Caragiale limbajul e comic in
masura in care e legat de comicul de
moravuri, pentru ca prin limbaj
satirizeaza ipocrizia, tendinta de a insela,
lingusirea sau minciuna grosolana. 
 • Comicul de moravuri
3. Comicul de
moravuri  vizeaza viata de familie (triunghiul
conjugal Zoe-Trahanache-Tipatescu) si
viata politica (santajul, falsificarea
4. Comicul de listelor electorale, satisfacerea
caracter intereselor personale).

• Comicul de caracter 
reliefeaza  defectele general-umane, pe
care Caragiale le sanctioneaza prin ras :
o Demagogia lui Catavencu
o Prostia lui Farfuridi
o Servilismul lui Pristanda
o Senilitatea lui Dandanache
Concluzie

• Prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi

timp, atrage atentia cititorilor/spectatorilor, in mod
critic, asupra "comediei umane".
• Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie
de arivisti, care actioneaza dupa principiul "Scopul scuza
mijloacele", urmarind mentinerea sau dobandirea unor
functii politice/ a unui statut social nemeritat.