LICĂ

Lică este unul dintre personajele acestei nuvele. Încă din incipit aflăm că este porcar, are în
grijă mai multe turme de porci. Date despre familia lui nu ne sunt prezentate. Putem bănui de
asemenea că este șiburlac, adică necăsătorit. Din nuvelă aflăm că este un personaj care are
antecedente penale, iar jandarmii au încontinuare o antipatie pentru el.
Criticul Nicolae Iorga afirmă că ,,Lică e cel mai viu dintre toate figurile nuvelei, cel mai
bine prezentat și cel mai inteligibil.” Sunt de acord cu această afirmație și consider că
trăsătura principală de caracter al lui Lică este dibăcia. Își organizează bine faptele, încât
jandarmii să nu aibe probe și acuzații împotriva lui, care să-i demonstreze vinovăția pentru o
faptă. Majoritatea socotelilor lui sunt încheiate de către așa ziși lui prieteni Răuț, Buză-Ruptă
și Samoilă. Are un simț al intuiției dezvoltat, preconizează că se va afla printre suspecții care
l-au jefuit și bătut pe arendaș și își pune în aplicare un bun plan care să-l scoată din
încurcătură. El nu avea grijă doar de turmele lui, ci și de turmele celor care aveau o așa zisă
influență prin Ineu, cum ar fi cele ale domnului Vermesy (prieten de altfel cu judecătorii).
Vreo 70 de porci din turmele acestui domn au dispărut fix în ziua de după jefuirea
arendașului. Putem presupune că Lică și-a pus oamenii să facă pierduți câțiva porci din turma
lui Vermesy, care știa că fără Lică în libertate, porcii lui ar fi devenit ținta hoților. Așa că în
momentul în care urma ca Sămădăul să fie dus în fața comisarului, Vermesy ar fi venit să facă
în așa fel încât să fie eliberat. O scenă reprezentativă pentru întreaga afirmație este ,,Măi,
adaogă apoi, să meargă cineva dintre voi la domnul Vermesy, la curte, și să-i spuie că ieri
noapte i-au pierit vreo 70 de porci din turmă și că eu am fost prins și nu pot umbla să-i caut.
(între timp oamenii se duc să-l anunțe pe Vermesy de cele întâmplate). Domnul Vermesy
Arpad avea trei turme și nu se mai îndoia că în timp de câteva zile le pierde pe toate trei dacă
se răspândește știrea că Lică a fost prins. (...) răspunderea lui Vermesy mergea foarte departe,
căci el era prieten cu judecătorii, din care unul avea și el o turmă sub paza lui Lică, Puteai
și aveasă reformulezi;
mare trecere la domnul fișpan, care putea să-l sufle pe comisar.’’
Ex: „mai exact, scena în
În continuare am putut remarca că spre finalul nuvelei, mă refer la scena în care Lică se
care...”
hotărăște să plece de la biserică către Moară pentru a produce o nenorocire, trece mai întâi pe
la preot
Trebuia să scrii cu și îl întreabă dacă nu cumva l-a zărit pe Răuț, căci o parte dintre turmele sale au
alineat. dispărut. Preotul îi răspunde că nu, iar Lică îl informează că merge să-și caute turmele de
„lui, iar
porci pierdute. El era conștient că va face în aceea seară o crimă, iar...”
în caz de va fi chemat la
judecată, l-ar fi chemat pe preot ca martor în apărarea lui. Iar acesta știa că sămădăul în
noaptea cu pricina a fost plecat să-și caute bietele porcine, și mna, mărturiea unui preot nu
poate fi combătută, căci el e omul lui Dumnezeu și nu minte.Fără Astfel Lică ar fi scăpat basma
„mna” ; mărturia (sper că a fost o greșeală să
curată și de această dată. scrii „mărturiEa”)
Așa cum a putut afirma Nicolae Iorga, avem de-aface cu un personaj foarte inteligent. Am
putut remarca că atunci când judecătorul îi arată obiectul care a fost găsit în pădure (biciul de
lângă cadavrul femeii), Lică spune cu o lejeritate că: ,,-E al meu. Se vede că l-ați găsit la
Moara cu noroc de unde cred că ați luat și cuțitul.” Din aceste vorbe reiese faptul că Lică
parcă a dorit să arunce vina pe altcineva și să sugereze că o persoană care frecventează
cârciuma sau poate chiar cârciumarul este făptașul crimei.
Se repetă des această structură :
„că Lică”
 E nume, deci, SSSSămădăul

Formulare ca asta
NU!
Pentru jandarmul Pintea, Lică reprezintă un dușman. Îl ura și voia cu orice preț să
primească pedeapsa corespunzătoare faptelor lui. Chiar dacă nu existau tot timpul dovezi
incriminatorii asupra lui Lică, Pintea știa că sămădăul e un om viclean și pus pe rele, căci au
fost tovarăși în trecut și astfel a avut ocazia să cunoască ce-i poate duce capul. Totuși, ura lui
Pintea pentru Lică parcă iese prea mult în evidență în nuvelă. Eu una presupun că în timpul în
care aceștia au fost tovarăși a existat un conflict între ei, iar motivul pentru care Pintea a făcut
pușcărie ar fi altul decât cel menționat în nuvelă și consider că la mijloc a existat o trădare din
partea lui Lică. Și acum Pintea caută să se răzbune cu orice preț. Chiar Lică afirmă ,,(...) zice
că are să mă dovedească pe mine și chiar dacă n-aș fi vinovat...”.
Nu trebuie să fii subiectivă
Mircea Zaciu consideră că ,,Acest personaj Lică este polul de referință al problematicii
autentice a operei”. Nu sunt de acord cu această afirmație, deoarece în primă fază, Lică nu
dorea să-l implice pe Ghiță în activități precum erau implicați Răuț sau Buză-Ruptă, adică în
jafuri, crime etc. El voia ca Ghiță să fie om de interior, să ofere vreo informație mai deosebită,
să răspundă la intrebările lui, să fie atent la oamenii care vin pe la cârciumă și așa mai departe.
Ghiță aspira la o colaborare cu el, dar mai extremă, căci câștigul pe care l-ar fi obținut ar fi
fost unul destul de încântător. Relevantă pentru această afirmație este scena ,, Ghiță întâia
oara în viața lui ar fi voit să n-aibă nevastă și copii, pentru ca să poată zice <<Prea puțin îmi
pasă!>> Se gândea la câștigul pe care l-ar putea face în tovărășie cu Lică, vedea banii
grămadă înaintea sa și i se împăingeneau parcă ochii: de dragul acestui câștig ar fi fost gata
să-și pună pe un an, doi capul în primejdie. Avea însă nevastă și copii și nu putea să facă ce-i
plăcea.”
Subiectivitate again!!!
Nu consider că Lică este cauza tuturor problemelor, ci mai degrabă acele probleme care s-
au năpustit asupra familiei cârciumarului, au fost cauzate chiar de cârciumar. Este adevărat că
a fost insistent cu Ghiță, a vrut să fie acesta omul lui, dar Ghiță a avut multe ocazii și chiar și
gânduri să plece de la Moara cu noroc împreună cu familia și să își ducă viața mai departe
într-o altă localitate, dar nu a vrut. Odată a fost cuprins de patima banilor, iar a doua de ceaSper
a ca doamna
răzbunării, iar aceste lucruri l-au aruncat în prăpastie. Ailenii să nu vadă
Formularea nu e ok, limbajul e deranjant
Într-adevăr, Lică nu este chiar cheie de biserică, are și el o doză de răutate întrîns-ul, se niciodată asta :)))
spune că e vestit pentru crime, jafuri și bătăi.Mircea Pompiliu afirmă despre Sămădău
următorul lucru: ,,Lică, figură satanică, om aspru și neîndurat.” Totuși pare prea mult
spus ,,figură satanică”. Eu i-aș fi atribuit această etichetă lui Ghiță. El este cel care își ucide
soția într-un mod grotesc. O sărută pe frunte, iar mai apoi îi înfinge cuțitul în piept și mai și
răsucește cuțitul de parcă ar dori să fie sigur că victima a murit.
Știm că Lică a avut un conflict cu arendașul și și-a pus oamenii să-l bată, iar mai apoi să-l
jefuiască, dar ne putem întreba, oare degeaba a recurs Lică la această faptă? Putem presupune
că între cei doi a existat o înțelegere, iar arendașul nu și-a mai dus până la capăt sarcinile, iar
după cum știm lui Lică nu-i plac trădătorii și mincinoșii. Iar în cazul femeii și a copilului
găsiți morți nu au existat destule dovezi care să-i dovedească vinovăția lui Lică. El i-a spus lui
Ghiță odată ce a avut de împărțit cu femeia, dar nu specifică că a și uciso. CRATIMAAAA
Lică Sămădăul ne este prezentat în această nuvelă drept un barbar, un răufăcător, cauza
tuturor problemelor care s-au năpustit asupra familiei lui Ghiță. În realitate lucruril nu stau
chiar așa. Nu trebuie să picăm în capcana cititorilor naivi și să tragem concluzia generală din

Pui prea multă informație fără să o delimitezi.

Mai pune și tu punct, începe cu majusculă, cu
alineat...
una,două scene care l-au pus în câteva posturi mai defavorabile. Dacă analizăm cu atenției
fiecare scenă în care Lică este prezent, vom putea extrage ideea că nu el este în totalitate
personajul negativ al nuvelei. De pildă, la începutul operei acesta a venit la cârciumă bine
mersi, fără pretexte de ceartă sau așa mai departe. Acesta vrea să stea de vorbă cu noul
cârciumar și chiar îi adresează întrebări normale, de pildă ,,Ungurul (adică fostul cârciumar) a
murit? ’’. Iar întrebarea de la care a pornit discuția mai aprinsă dintre cei doi, este ,,N-au
trecut pe aici niște oameni? Vreo3?” Ghiță nu a fost prea dornic să-i ofere informații lui Lică,
ci mai degrabă a vrut să pară cocoș să arate că el este noul cârciumar, are un anumit statut și
nu se cuvine să ofere el informații oricui (,,-Așa o fi, răspunse Ghiță hotărât, dar eu nu-ți pot
spune dacă între cei ce au trecut astăzi pe aici vor fi fost și ei’’). Totuși consider că a fost snob
și răutăcios în scena în care a avut primul contact cu Lică și a vrut oarecum să-i demonstreze
că nu se teme de el în ciuda vorbelor care se aud. Porcarul s-a enervat și i-a dat vreo două
replici prin care își arată nemulțumirea față de vorbele primite. (cum ar fi, man eu te-am
întrebat ceva cu frumosul, ce mă iei așa pe ocolite și minciuni sau...... Vrei să te crezi cineva?
Lasă că îți arăt și eu cine mă cred!).,
,,-Eu sunt Lică, sămădăul...Multe se zic despre mine și dintre multe, multe vor fi adevărate și
mule scornite. (...) Eu voiesc să știu totdeauna cinte umblă pe drum, cine trece pe aici cine ce
zice și cine ce face și voiesc ca nimeni în afară de mine să nu știe. Cred că ne-am înțeles!?”
Se pare că aceste vorbe ale lui Lică, Ghiță le-a interpretat ca fiind amenințătoare așa că și-a
luat mijloace de precauție. A mers la Arad, si-a mai luat o slugă și încă 2 câini care să-l apare.
Bibliografie
****, Slavici. Evaluări critice, Editura Facla, Iași, 1977, pp. 17-19.
Ioan, Slavici, Moara cu noroc, Editura Minerva, București, 1992, pp.17-100.
Mircea, Pompiliu, Ioan Slavici, Ediția a III-a, Editura Facla, Iași, 1978, p. 257.