Baltagul

Romanul este opera epica in proza de mare intindere, proponderent narativa, cu o actiune
complexa, ce se desfasoara in mai multe episoade si pe mai multe planuri narative, avand
conflicte puternice, numeroase personaje si oferind o imagine ampla si profunda asupra vietii.

Tema romanului este cautarea si cunoasterea adevarului, iar actiunea se petrece, poate, la
intretaierea sec. al XIX-lea si sec. al XX-lea, infatisand lumea patriarhala a satului
moldovenesc de la munte si schimbarile ce incep sa se produca prin patrunderea unei alte
civilizatii. Temei mentionate i se subordoneaza motivul transhumantei, al femeii justitiare, al
cainelui credincios si al legaturii omului cu natura.

Titlul romanului este simbolic, pentru ca baltagul semnifica atat unealta crimei cat si
instrumentul cu care se face dreptate. Demonstreaza setea de inavutie, dar si dorinta de
justitie.

Cele 16 cap. ale romanului sunt structurate in 3 parti si momente ale subiectului.

Partea I constituita din cap. I-IV cuprinde expozitiunea si intriga romanului, de unde aflam ca
stand singura pe prispa in lumina toamnei si torcand, Vitoria isi aminteste de povestea spusa
de Nechifor Lipan, care cuprinde psihologia oamenilor de munde: o comunitate traind in
locuri primejdioase, dar cu puterea de a indura greutatile vietii.

Tot acum, se precizeaza substanta epica a romanului, care consta in disparitia oierului
Nechifor Lipan, mai precis intarzierea sa pe drumuri numai de el stiuta. Hotararea Vitoriei de
a pleca in cautarea sotului este intriga romanului, deoarece visul premonitor este acum o
certitudine a mortii, ce trebuia sa fie razbunata (Vitoria il visase pe Lipan trecand calare o apa
neagra, cu fata spre apus si cu spatele spre ea).

Partea a II-a a romanului constituie si desfasurarea actiunii determinata de gandul aprig al

eroinei:,,Astazi este o sfanta Luni si incepem implinirea hotararii’’.
Plecand spre Dorna, incepe un lung traseu, cu localitati diferite ca: Bicaz, Calugareni sau
Farcasa, aici gasindu-l si pe Mos Pricop, fierarul, care isi aminteste de trecerea lui Nechifor
prin acele locuri.

In localitatea Cruci, Vitoria trebuie sa inchina pleosca la o nunta, iar la Borca ia parte la o
cumetrie, dovedind ca nu respinge lumea si ca respecta obiceiurile romanesti.

In Tara Dornelor se lumineaza adevarul: Vitoria afla ca Nechifor a cumparat 300 de oi in

prima Duminica din Noiembrie din care a vandut 100 altor doi gospodari. De cei trei ciobani
se stie la Brosteni si la Borca, dar intre Sabasa si Suha nu se mai cunosc decat doi, Calistrat
Bogza si ILIE Cutui.

Munteanca isi da seama ca Nechifor a fost ucis in acest perimetru si cere ajutorul autoritatilor,
mai ales ca il gaseste si pe cainele Lupu pripasit la curtea unui gospodar din Sabasa.

Nae Catavencu este un arivist, care umbla cu “machiavelacuri” si este constient de acest lucru
pentru ca citeaza deseori propozitia lui Machiavelli “scopul scuza mijloacele”, pe care insa o
atribuie “nemuritorului Gambetta”. Motivatia actiunilor lui porneste de la dorinta anularii
decalajului dintre conditia sa politica umila si convingerea ca le e superior celorlalti.
Demagog, parvenit, santajist grosolan, si totusi ambitios dar fara tenacitate, are o evolutie
inversa fata de momentul initial. Pierzand scrisoarea se resemneaza rapid, se gudura pe langa
Zoe si se supune imediat, intuind ca sansa de castig ramane tot femeia. (Catavencu cataveica
= haina cu doua fete ipocrizie).

Farfuridi intra in aceeasi categorie a demagogului, dar este insa un prost de o teribila fudulie.
Parerea despre sine este superlativa, si si-o marturiseste admirandu-se in ipostazele sale civice
(“Eu am, n-am sa-ntalnesc pe cineva, la zece fix ma duc in targ”) si ideologice (“tradare sa
fie, dar s-o stim si noi”). Insuficienta intelectuala a personajului, obtuzitatea mintii se releva
prin totala confuzie semantica si gramaticala a discursurilor, delicioase mostre ale umorului
absurd.

Impreuna cu Branzovenescu, Farfuridi alcatuieste un cuplu comic, o pereche contrastanta.

Temperamentului coleric al celui din urma i se opune firea domoala, precauta a lui
Branzovenescu. Ambii traiesc cu spaima de tradare, vor sa anunte centrul de cele ce se petrec
in judet, dar se tem sa nu li se “recunoasca slova la telegraf”. Numele lor, cu rezonante
culinare, sunt derivate subtil cu sufixe onomastice grecesti sau romanesti.
Agamemnon Dandanache este un ticalos demagog, intruchipare a raului cel mai rau: “mai
prost decat Farfuridi si mai canalie decat Catavencu” (dupa marturisirea autorului). Santajul
este pentru el o forma de diplomatie. Agamita e un stupid peltic, lovit de amnezie, mandru
insa de familia sa de la “patruzsopt”. Portretul sau e caricatural-grotesc, starnind deopotriva
rasul si dezaprobarea, prin contrastul izbitor cu numele pe care il poarta.

Cetateanul turmentat este un tip realmente simpatic, dar nu inocent pentru ca inainte de a
aduce scrisoarea “andrisantului”, o citeste mai intai sub felinar. Staruinta lui in actiune este de
fapt un tic profesional al unui fost postas. Devenit “apropitar”, cetateanul are acum drept de
vot, iar vesnica sa enigma este: “eu cu cine votez ?”. prin replica lui: “ . apoi, daca

Aceasta parte a romanului atinge dramatismul pentru ca Vitoria descopera osemintele sotului
intr-o prapastie.

Cu o deosebita intuitie, munteanca reusescte sa reconstituie cele petrecute, demascandu-i pe

vinovati si indeplinind actul justitiar chiar inaintea praznicului de inmormantare. Reface punct
cu punct momentele crimei, ceea ce il uimeste si il infurie pe Calistrat Bogza, care, iesindu-si
din fire se repede asupra lui Gheorgita. Lovit de baiat cu baltagul si atacat de de cainele lui
Nechifor, Bogza isi recunoaste vina inainte de a muri; ILIE Cutui este si arestat pentru
complicitate la crima.

Atingandu-si scopul, femeia ii transmite lui Gheorghita noi ordine si se pregateste pentru a
duce la bun sfarsit si alte treburi, caci viata merge inainte si totul trebuie facut cu rost.

Fiind o opera epica, are actiunea plasata in timp si in spatiu. Numerosi indici temporari se
refera la numele unor sarbatori crestine alteori timpul este prezentat prin date concrete: Sf.
Andrei, sarbatorile de iarna, Anul Nou, Boboteaza, 9 martie.

Faptele respecta o anumita cronologie, deoarece actiunea incepe toamna, cand are loc targul
de oi de la Dorna, iar pe la Sf. Andrei, Vitoria isi da seama ca intarzierea sotului ei este
suspecta.

Intoarcerea lui Gheorghita acasa are loc inaintea sarbatorilor de iarna, iar data de 27 februarie
marcheaza momentul cand, pregatindu-se de pleacare, Vitoria o duce pe Minodora la
manastirea Varatec, caci pe 10 martie v-a avea loc plecarea la Dorna.
Odata cu topirea zapezii si cu slobozirea puhoaielor de apa ea descopera cadavrul lui
Nechifor.

Modul de expunere predominant e naratiunea care se face fie din punctul de vedere al
naratorului, fie cu ajutorul personajelor prin apelul la rememorare.