UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

24 IANUARIE 1859

-reprezintă cea de-a doua etapă a procesului unional românesc prin care s-a realizat statul român
modern.

A. CONTEXTUL INTERN

În urma revoluției de la 1848, Rusia și Imperiul Otoman încheie în 1849 „Convenția de la Balta-Liman”
prin care:

- Este reintrodus Protectoratul Rusiei și suzeranitatea otomană asupra țărilor române

- Este restrânsă foarte mult autonomia principatelor
- Adunările obștești nu mai au dreptul să aleagă domnitori în principate
- Durata domniei este limitată la șapte ani

B. CONTEXTUL EXTERN

Între 1853-1856 se desfășoară Războiul Crimeii care pune față în față marile puteri europene și Rusia.
Războiul se încheie în 1856 prin Tratatul de Pace de la Paris. În cadrul discuțiilor, reprezentantul
Franței , Alexandru Walewski , pune pentru prima dată problema unirii principatelor române. Marile
puteri europene acceptă propunerea creării unui stat românesc, numai după ce populația va fi
consultată în cadrul unor adunări ad-hoc (reprezintă adunări în cadrul cărora populația este întrebată
dacă este sau nu de acord cu unirea). Răspunsul a fost favorabil unirii (adunările ad-hoc au fost
organizate la București și Iași, în 1857). În acest context, marile puteri europene înlocuiesc
protectoratul Rusiei cu garanția colectivă a celor șapte mari puteri europene (Austria, Anglia, Rusia,
Prusia, Franța , Imperiul Otoman și Sardinia). Suzeranitatea otomană se menține în continuare .

În 1858, marile puteri, ținând cont de dorința de unire a românilor, acceptă o unire formală,
cu câteva condiții: noul stat să se numească „PRINCIPATELE UNITE ALE MOLDOVEI ȘI VALAHIEI”,
trebuia să aibă domni, guverne și adunări obștesti diferite. În comun funcționau două comisii:
Comisia Centrală de la Focșani (rol legislativ) , Înalta Curte de Justiție și Casație (rol juridic).

La 5 ianuarie 1859, colonelul Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor în Moldova, iar la 24
ianuarie 1859 este ales domn și în Țara Românească , astfel românii au pus Europa în fața faptului
împlinit, prin această dublă alegere.
 DOMNIA LUI CUZA (1859-1866)
s-a desfășurat pe trei etape:

1. Anii 1859-1862 sau Etapa Recunoașterii Internaționale

- În această etapă, Cuza a depus toate eforturile diplomatice pentru a obține
recunoașterea Unirii, din partea marilor puteri europene , în acest sens au fost trimiși
ambasadori la Marile Cancelarii Europene.
- Au fost unificate armata și administrația telegrafului
- Sunt desființate vămile interne
- În 1862, noul stat primește numele oficial de ROMÂNIA.

2. Anii 1862 sau Etapa Domniei Autoritare

La 2 mai 1864, Cuza dă o lovitură de stat, desființează Parlamentul și elaborează Legea rurală
(sau reforma agrară) , prin care aproximativ 500.000 de țărani sunt împroprietăriți cu aproximativ 2
milioane de hectare e pământ.

3. Anii 1864-1866 sau Etapa Domniei Constituționale

- Are loc secularizarea averilor bisericești și mănăstirești
- Este elaborată legea instrucțiunii publice , prin care învățământul primar devine
gratuit și obligatoriu
- Sunt înființate Camerele de comerț
- Sunt elaborate codurile civil, penal și comercial

La 11 februarie 1866, Cuza este obligat să abdice de către Monstruoasa Coaliție (alianță politică între
liberali și conservatori).