Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
şi Ţara Românească
SCENARIU DIDACTIC
1. CONTEXT ISTORIC
Înfrângerea revoluţiei române de la 1848
Fruntaşii revoluţiei i-au calea străinătăţii
Convenţia de la Balta Liman (1849) – Turcia şi Rusia, puterea suzerană respectiv cea
protectoare, introduc un control strict al Principatelor Române
Obiectivul major al mişcării naţionale române devine unirea Moldovei cu Ţara Românească
Problema unirii este adusă în atenţia Europei
Războiul Crimeii (1853-1856) – o ocazie externă favorabilă
2. ETAPELE UNIRII
I. Războiul Crimeii (1853-1856) – o nouă fază a “problemei orientale”:
- o coaliţie de state europene învinge Rusia;
- influenţa acesteia în Principate se diminuează;
- emigraţia română la Paris aduce în atenţia cancelariei franceze problema unirii;
Congresul de pace de la Paris (1856) – hotărăşte următoarele în problema Principatelor
Române:
- menţinerea suzeranităţii otomane;
- înlăturarea protectoratului rusesc;
- instaurarea garanţiei colective a şapte mari puteri europene;
- convocarea adunărilor ad-hoc.
1
II. Conferinţa de la Paris a puterilor garante (1858):
- ia act de voinţa unanimă de unire exprimată de românii din Principate;
- recomandă unirea legislativă;
- alegerea a doi domni, a două adunări legislative, formarea a două guverne.
III. Înfăptuirea unirii politice, dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza (1859):
- 5 ianuarie 1859: Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Moldovei;
- 24 ianuarie 1859: Alexandru Ioan Cuza este ales domn al Ţării Româneşti;
- formarea statului naţional român;
- românii pun Europa în faţa faptului împlinit.
4. ABDICAREA
10/11 februarie 1866 – “monstruoasa coaliţie” formată din liberal-radicali şi conservatori îi
impune domnitorului să abdice;
misiunea sa istorică fusese îndeplinită
5. REPERE CUZIENE
MIHAIL KOGĂLNICEANU
“… câtă vreme va avea ţara aceasta istorie, cea mai frumoasă pagină va rămâne aceea a lui
Alexandru Ioan Cuza!”