I .

Proiecte de realizare a statului român modern

( sec. al. XVIII lea – 1858)

În secolul al XVII lea, teritoriul românesc intrase în zona de influenţă a patru mari
puteri: Imperiul Habsburgic, Polonia, Poarta şi Rusia.

În secolul al XVIII lea, centrul şi sud – estul Europei au fost confruntate cu două
mari probleme:
1. criza politică din Polonia şi consecinţele sale externe
2. criza Imperiului Otoman, aşa –numita “ Problemă Orientală “

Marile puteri - Austria, Rusia , Prusia – îşi disputau dominaţia asupra spaţiului
balcanic, Ţărilor Române şi Poloniei.

La sfârşitul sec. al XVII lea şi începutul sec. la XVIII lea domnitori precum Şerban
Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu sau Dimitrie Cantemir au orientat Ţările Române
spre Austria sau Rusia determinând Imperiul Otoman să intervină . Mijloacele folosite
au fost impunerea regimului turco – fanariot şi restrângerea autonomiei Principatelor.

După asediul Vienei ( 1683), decăderea Imperiului Otoman se accentuează iar problema
orientală dobândeşte un nou conţinut.
Concurenţa dintre austrieci şi ruşi a obligat Imperiul Otoman la importante cedări
teritoriale.

Teatrul acestor războaie a fost de cele mai multe ori teritoriul Ţărilor Române.
Deşi românii se închinaseră “ nu ca învinşi ci ca învingători “, Principatele au făcut
parte din proiectele de împărţire a Imperiului Otoman. Înfrângerile suferite de turci în
faţa puterilor creştine au avut drept consecinţă anexarea unor teritorii româneşti de către
statele creştine din vecinătate precum şi creşterea îngrijorării marilor puteri pentru
echilibrul european.
Pierderi teritoriale româneşti

Războiul Tratatul de Pierderi teritoriale

pace

1 Austro – turc ( 1683 – 1699) Karlowitz Transilvania trece sub dominaţie

habsburgică
2 Ruso – turc (1710 – 1711) Vadul Hotinul devine raia turcească
Huşilor
3 Austro -otoman ( 1716/ 1718) Passarowitz Banatul şi Oltenia trec sub stăpânirea
Imperiului Habsburgic
4 Ruso-austro-otoman Belgrad Habsburgii restituie Oltenia Ţării
(1735 – 1739) Româneşti
-Moldova şi Ţara Românescăsunt
scutite de tributpentru doi ani,
Kuciuk – - este confirmată autonomia
5 Ruso-otoman (1768-1774) Kainargi Principatelor,
Rusia obţine dreptul de a interveni în
favoarea Ţărilor Române
- începe protectoratul rusesc
Şiştov cu
Austria,
6 Ruso- austro – otoman 1791. Rusia ajunge vecină a Moldovei
(1787 – 1792) Iaşi cu
Rusia,1792

7 Ruso - otoman Bucureşti Ţinutul dintre Prut şi Nistru este

( 1806 – 1812) cedat Rusiei

- autonomie administrativă pentru

- ambele Principate
- restituirea raialelor
- libertatea comerţului
8 Ruso – otoman Adrianopol - numirea domnilor pe viaţă
(1828 - 18299 - îngrădirea dreptului de
intervenţie a Porţii în Principate
- menţinerea ocupaţiei ruseşti şi
obligativitatea Porţii de a
recunoaşte şi confirma
regulamentele administrative.
Sec. al XVIII lea şi prima jumătate a sec. al XIX lea au marcat intrarea societăţii româneşti
într-o nouă nouă fază a evoluţiei sale istorice, identificată prin apariţia semnelor certe ale
modernizării şi afirmării conştiinţei naţionale.
Înăsprirea dominaţiei asupra Principatelor a determinat acţiuni diplomatice repetate ale
„Partidei naţionale” , care prin invocarea capitulaţiilor caută să obţină creşterea
autonomiei şi chiar independenţa.
Au fost adresate marilor puteri memorii prin care se solicita modificarea statutului politic
internaţional al Principatelor.
- 40 dintre acestea solicitau înlăturarea domniilor fanariote
- 20 urmăreau obţinerea independenţei

Proiectele de reformă urmăreau să aşeze societatea pe baze moderne şi să întemeieze un

stat constituţional.

1. Constituţia Cărvunarilor – întocmită în 1822 de Ionică Tăutu susţinea monarhie

mărginită şi moştenitoare.
2. Aşezământul politicesc – semnat de Simion Marcovici susţinea organizarea statului
pe baza separării puterilor.

Revoluţia din 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a acţionat cu prudenţă şi a conturat

un program de reforme:
Cererile norodului românesc
- întemeiau statul pe principiul suveranităţii poporului reprezentat de Adunarea
Norodului
- domnul trebuia ales de ţară
- privilegiile boiereşti desfiinţate
- promovarea în funcţii să se facă pe merit
- se încredinţa mănăstirilor întreţinerea unei armate de 4000 de panduri şi 200 de arnăuţi
cu leafă uşoară
- impozit unic în 4 rate
- anularea vămilor interne
Sfânta Alianţă nu putea să accepte anularea sistemului stabilit în Europa de Congresul
de la Viena ( 1815).
Mişcarea lui Tudor era dezavuată de Rusia şi reprimată de Imperiul Otoman

Totuşi – înlăturarea domniilor fanariote ( la 1 iulie 1822, Poarta numeşte ca domni, pe

Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova şi Grigore Dimitrie Ghica în Ţara Românească)
- confirmarea autonomiei
- introducerea protectoratului rus “ de jure “ în 1829
- impunerea Regulamentelor Organice ( 1831, 1832), au reprezentat succese ale
elitei româneşti pe linia modernizării şi emancipării Principatelor.
Un rezultat al mişcării reformatoare din anii 1822 – 1828 a fost şi elaborarea unui cod de
legi de către o comisie formată din boieri munteni şi moldoveni sub directa supraveghere a
generalului rus Pavel Kisseleff care din 1829 administra Principatele în calitate de
guvernator.Aceste legi s-au numit şi Regulamente Organice şi au fost impuse de Rusia în
calitate de putere protectoare după tratatul de la Adrianopol (1829).

Organizarea statului pe baza separării puterilor conform Regulamentelor Organice:

Puterea legislativă – Adunarea Obştească ( boieri)
- adoptă legile
- întocmeşte anaforale privind stare ţării
- votează bugetul de stat

Puterea executivă – Domnul

- are iniţiativa legilor
- are drept de veto
- sancţionează legile

Puterea judecătorească – Înaltul Divan Domnesc (domnul şi boierii)

- tribunalele
- corpul de avocaţi
- procuratura

Societăţile politice secrete care au acţionat între 1821 şi 1848 au diversificat proiectele
pentru statul român modern.

Revoluţia din 1848 – 1849 – a marcat afirmarea naţiunii române şi exprimarea

opţiunii pentru modelul occidental.
Pentru românii aflaţi sub suzeranitatea Porţii şi protectorat rus sau sub suzeranitatea
habsburgilor ( Transilvania şi Bucovina), obiectivul emancipării politice naţionale era greu
de realizat.
Conştienţi de aceasta fruntaşii revoluţionari au manifestat prudenţă faţă de includerea
acestui obiectiv în programele oficiale, păstrându-şi solicitările în limite
„ legale” :
- respectarea autonomiei Principatelor în conformitate cu vechile tratate
- unirea teritoriilor româneşti din Imperiul Habsburgic într-un ducat autonom

Programele de la Braşov şi Cernăuţi au solicitat:

- înlăturarea Regulamentelor Organice şi a protectoratului rus
- unirea şi independenţa românilor
- rezolvarea problemei ţărăneşti prin desfiinţarea boierescului ( clăcii)
- împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire
- abolirea privilegiilor feudale
Dorinţele partidei naţionale din Moldova, ( Cernăuţi)
“… partida naţională mai propune (…), drept cheia bolţii fără de care s-ar prăbuşi tot
edificiul naţional (…). Unirea Moldovei cu Ţara Românească. “

Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei ( Braşov)

Art. 6 Unirea Moldovei şi a Valahiei întru- un singur stat neatârnat.

Mai avansat este modelul politic din Proclamaţia de la Izlaz, care preconiza:
- regim republican
- domn ales pe 5 ani
- egalitatea în faţa legii
- desfiinţarea privilegiilor
- emanciparea clăcaşilor şi împroprietărirea lor pe bază de despăgubire.

Deşi înfrântă prin intervenţia militară a imperiilor vecine, revoluţia din 1848 – 1849 a
reuşit să stabilească direcţiile principale de acţiune pentru făurirea României moderne.