Constituirea statului român modern.

Unirea din 1859 și reformele lui Cuza

-Schița lecției-
Adunări ad-hoc-Adunări convocate în mod excepțional pentru a se pronunța în
legătură cu o anumită chestiune.
Putere protectoare-statut politico-juridic al unui stat mai mare și puternic în a se
erija în protejarea oficială a unuia sau anumitor state, cu scopul ascuns de apărare
și protejare a propriilor interese: politice, economice, strategice, spre a bloca, sau
marginaliza interesele altui stat mai puternic aflat în competiție. În cazul de față
Rusia își proteja interesele sale în spațiul românesc est și sud carpatic și balcanic
față de influențele imperiului otoman.
Putere suzerană-statut politico-juridic al imperiului otoman în relație cu Țările
Române, Moldova și Țara Românească în calitate de state vasale acestuia, statul
otoman urmărind limitarea influenței Rusiei în aceste teritorii și controlul total
asupra politicii interne și externe românești, aflate sub directa sa influență.
Turcocrație-perioada dintre 1453-1821, de ocupare a Greciei de către turcii
otomani.
Unioniști-favorabi; susținători ai unirii.

Unirea Principatelor Române se înscrie pe linia formării națiunilor și statelor

naționale europene.
Necesitatea unirii Principatelor Române:
- politic:
 fărâmițarea politică
 dominația:
 turcească
 rusă
- economic-nevoia dezvoltării capitaliste
Statul național român modern s-a constituit:

1
 - pe cale pașnică
- ca uniune personală, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza
- și consolidat prin înfăptuirea unirii depline:
 formarea guvernului unic
 reunirea primei Adunări Legislative unice
După eșecul revoluției române de la 1848-1849 din Țările Române, Imperiile
otoman și rus (puteri reacționare care se opuneau liberalismului național din
teritoriile aflate sub propria administrare), au decis:
- consolidarea propriei stăpâniri
- preântâmpinarea oricărei alte mișcări naționale în aceste teritorii.
În acest sens, acestea, au:
- ignorat dorința românilor de:
 modernizare
 unire Prinicpatelor Române:
 Țara Românească
 Moldova
- semnat convenția de la Balta Liman, pe 19 aprilie/1 mai 1849
Turcia-putere suzerană Rusia-puterea protectoare
- domnii aleși pe șapte ani, considerați înalți funcționari ai Imperiului Otoman, sunt numiți direct de către sultan cu
acordul Rusiei.
- Adunările Obștești Extraordinare sunt înlocuite cu consilii sau divanuri ad-hoc.
- În Principate staționau 25 000-30 000 soldați până la restabilirea liniștii-1851.
Țara Românească, domnitor Barbu Știrbey (iunie 1849-29 Moldova, domnitor Grigoe Alexandru ghica (mai 1849-
octombrie 1853; 5 octombrie 1849-25 iunie 1856). octombrie 1853; octombrie 1854-3 iunie 1856).

După războiul Crimeii (1853-1856, încheiat cu înfrângerea Rusiei), problema

românească devine europeană.
În cadrul Congresului de pace de la Paris (1856):
- Rusia, Franța (sub un principe străin), Prusia, Sardinia susțin unirea unirea din
rațiuni și obiective politice proprii
- Anglia-poziție oscilantă
- Austria și Turcia au fost contra.
Poziția internă față de unire:

2
 - unioniști-majoritate↔Partida Națională
- antiunioniști
Tratatul de pace de la Paris, 30 martie 1856-semnat de 52 de state-prevederi pentru
Principatele Române:
- înlăturarea protectoratului rus
- libertatea navigației pe Dunăre
- crearea Comisiei Permanente a Dunării
- retrocedarea sudului Basarabiei (județele Cahul, Bolgrad, Ismail), Moldovei
- rămâneau sub:
 suzeranitatea Porții otomane
 garanția colectivă a:
 Franței
 Angliei
 Prusiei
 Austriei
 Turciei
 Sardiniei
 Rusiei
- statutul urma a fi stabilit prin consultarea românilor prin adunările ad-hoc
- constituirea Comisiei Europene la București (reprezentanți ai puterilor
garante)→propunerea de revizuire a organizării interne.
Adunările ad-hoc-alegerile din:
- 19 iulie 1857 în Moldova:
 falsificarea referendumului
 crearea de noi alegeri
 adoptarea rezoluției din 7/19 octombrie.
- septembrie 1857 în Țara Românească și Moldova-membrii divanurilor devin
unioniști
- adoptarea rezoluției din 9/21 octombrie.
Ambele Adunări ad-hoc cereau:
- autonomie:
 în baza vechilor capitulații
 neutralitate
- unirea ambelor principate:

3
  într-un singur stat
 cu un singur guvern
- domn străin, cu putere ereditară, dintr-o dinastie europeană, cu moștenitori
ortodocși
- guvern constituțional, reprezentativ, cu o singură adunare legislativă, aleasă pe
o bază electorală largă, reprezentând toate interesele țării.
Conferința de la Paris (mai-august 1858)
Convenția de la paris din 7/19 august 1858, „a doua Constituție românească”
Plan politic și administrativ Statutul și raporturile cu Plan social
Marile Puteri
- unirea formală a Principatelor, - menținerea suzeranității - desființarea privilegiilor boierești
devenite Principatele Unite ale Porții otomane în - principiul egalității la:
Moldovei și Valahiei Principatele Române  plata impozitelor
- doi domnitori aleși pe viață - asigurarea deplinei  ocuparea funcțiilor publice
- două guverne autonomii interne - garantarea libertății individuale
- două adunări legislative - tribut anual de: - arestarea în baza legii
- instituții comune (Comisia Centrală  1 500 000 lei- - drepturi politice pentru toți românii
de la Focșani), Înalta curte Moldova de rit creștin
Judecătorească și de Casație.  2 500 000 lei- - garantarea proprietății private
- separația puterilor în stat. Țara - vot cenzitar.
Românească.

Dubla alegere:
- Adunarea Electivă votează în unanimitate în:
 Moldova-5/17 ianuarie 1859, din cele 48
 24 ianuarie 1859, din cele 64
Unirea din 1859, a fost:
- rezultatul și voința națiunii române în atingerea principalului obiectiv:
 național
 politic, al luptei românilor
- formală (nedeplină)
- rezultatul susținerii și rolului marilor puteri europene

4
 Etapele domniei
1859-1862, preocuparea pentru 1862-1864, domnia
desăvârșirea unirii constituțională
Pentru dubla alegere→recunoașterea în Unirea instituțiilor:
unanimitate pe 26 august/7 septembrie - o singură Adunare
1859 a unirii în cadrul Conferinței Legislativă
puterilor garante la Paris. Turcia - un singur guvern
recunoștea unirea doar pe timpul vieții lui - o singură capitală
Cuza. - unificarea armatei
- secularizarea averilor
mânăstirești-decembrie
1863.
- al doilea guvern, Mihai
Kogălniceanu
(octombrie 1863-
ianuarie 1865).
Pentru recunoașterea unirii depline: Ostilitatea Adunării
- necesitatea unificării guvernelor și Legiuitoare (conservatori-
adunărilor legislative mari proprietari de pământ),
- conferința Marilor puteri de la înfăptuirii reformei agrare.
Constantinopol, septembrie 1861 Tensionarea relațiilor Cuza-
- presiunea celorlalte puteri opoziție, primul optând
- Turcia accept unificarea instituțiilor pentru un mai larg sistem
de stat prin firmanul din 4/16 electoral.
decembrie 1861 Respingerea de către Cuza a
- Proclamația lui Cuza din 11/23 demisiei guvernului
decembrie 1861: „Unirea este Kogălniceanu (datorită
deplină, naționalitatea română este dorinței de realizare a
întemeiată”. reformelor agrare și
electorale), se încheie cu
dizolvarea Adunării
Legislative.
1864-1866, domnia autoritară
14-26 iunie 1864, aprobarea prin plebiscit
a actului Statutul Dezvoltător al
Convenției de la Paris:
- domnul are inițiativa legilor,
pregătite cu Consiliul de Stat
- e înființat Senatul
Senatul:
- contribuie la întărirea autorității
domnului
- compus din:
 mitropolit
 episcopi
 președintele Curții de Casație
 cel mai vârstnic general
Extinderea dreptului de vot prin reducerea
censului.
Reformele modernizatoare atrag antipatia
monstruoasei coaliții, care-l impune pe
Cuza pe 11/23 februarie să abdice.

Epoca marilor reforme (1863-1865):

- au pus bazele statului român modern
- 17/29 decembrie 1863, secularizarea averilor mânăstirești, ½ din surpafața
agricolă a țării devine de stat
- 1864, reforma agrară, 500 000 țărani primesc 2000 000 hectare pământ
- în administrație:
 Legea comunală
 Legea pentru înființarea consiliilor județene
- în justiție:

5
  Codul penal
 Codul civil-garanta libertatea proprietății private
- învățământ:
 Legea instrucțiunii publice-învățământ primar gratuit și obligatoriu
- comerț:
 Codul comercial
 înființarea Camerei de Comerț
 adoptarea sistemului unic de greutăți și măsuri
Consolidarea prestigiului extern al României s-a făcut prin:
- crerea și organizarea armatei
- proclamarea autocefaliei Bisericii ortodoxe Române față de patriarhia de la
Constantinopol
- înființarea Ministerului de Externe.