STATUL ROMÂN MODERN – ÎNFĂPTUIRE ŞI MODERNIZARE

Contextul intern şi internaţional

Unirea Principatelor a fost, din punct de vedere politic, ideea centralä a perioadei ce a urmat
revoluliei de la 1848. Condiliile interne şi internalionale au fost influenlate şi de Incheierea la 19
aprilie 1849 a Convenţiei de la Balta Liman, Intre puterea suzeranä (Imperiul Otoman) şi puterea
protectoare (Rusia), care Ingrädea şi mai mult autonomia internä a Principatelor. Poarta şi Rusia
Işi arogä dreptul numirii domnilor, durata domniilor reducându-se la şapte ani. Adunärile
obşteşti erau dizolvate şi Inlocuite cu adunäri compuse exclusiv din marii boieri (Divanuri
Legislative).
Mişcarea unionistä şi efortul de modernizare s-au desfäşurat Intr-un context internalional
dificil, sub ocupalii sträine, ostile fie liberalizärii politice interne (Rusia), fie aspiraliilor nalionale
panromâneşti (Austria, Turcia).

Principatele între diplomaţie şi interesele marilor puteri

În sträinätate, românii şi-au propoväduit cauza dupä 1848 mai ales In rândurile
revolulionarilor europeni (G.Mazzini, Ledru-Rollin), aläturi de care credeau In victoria revoluliei
general europene. Odatä cu venirea la putere a lui Napoleon III In Franla, dupä 1852, unioniştii şi-
au schimbat direclia, orientându-se cu precädere cätre curlile europene considerate a fi favorabile
cauzei româneşti. Memorii au fost adresate Parisului şi Londrei, iar diferite articole favorabile unirii
au fost publicate In presa francezä, englezä şi italianä.
Deteriorarea relaliilor dintre Rusia şi Imperiul Otoman a dus In 1853 la declanşarea
Rãzboiului Crimeii, cu consecinle şi asupra situaliei interne din Principate. Înfrângerea Rusiei a
fost sanclionatä prin Incheierea protectoratului pe care l-a exercitat asupra Principatelor.
Prevederile Tratatului de la Paris (18/30 martie 1856), ce a urmat räzboiului Crimeii, au
influenlat dezvoltarea politicä a Principatelor. Deşi au rämas sub suzeranitatea Imperiului Otoman,
Principatele beneficiau de proteclia colectivä a marilor puteri. Toate pärlile semnatare,
inclusiv Imperiul Otoman, recunoşteau autonomia Principatelor, dreptul fiecäruia de a avea o
armatä nalionalä, de a emite legi şi de a face comerl liber cu alte läri. Marile puteri au creat o
comisie specialä de anchetä pentru a strânge informalii şi a face recomandäri asupra noii forme de
guvernämânt a Principatelor. Puterile garante (Franla, Marea Britanie, Rusia, Prusia, Sardinia,
Austria şi Imperiul Otoman) au pregätit alegerea unei adunäri consultative speciale, adunarea ad-
hoc In fiecare Principat, având misiunea de a face cunoscutä comisiei pozilia românilor In
privinla unirii.

Modalităţi de amestec ale marilor puteri în problemele interne ale Principatelor

Tratatul de la Paris a deschis o nouä etapä In lupta pentru realizarea unirii sub controlul
puterilor garante, iar populalia pentru a fi consultatä In privinla unirii, urma sä-şi aleagä adunärile
In 1857.
În privinla Principatelor, aplicarea clauzelor Tratatului de la Paris s-a realizat prin acliuni
interne şi negocieri Intre marile puteri. Prima acliune a fost aceea a alegerii adunärilor In 1857, atât
în Moldova, cât şi In Ţara Româneascä. Lupta Ii opunea pe partizanii unirii aflali falä In falä cu
antiunioniştii. Reprezentanlii Imperiului Otoman, au falsificat alegerile. În acest context, Napoleon
III ameninla In iulie 1857, ruperea relaliilor cu Poarta. Unioniştii au câştigat alegerile pentru
adunärile ad-hoc din ambele Principate. Cele douä adunäri s-au Intrunit In octombrie 1857 şi au
elaborat rezolulii prin care cereau unirea, autonomia şi o garantare colectivä a noii ordini de
cätre marile puteri.
 Poarta refuza sä accepte revendicarea unirii, pe care o considera contrarä Tratatului de la
Paris. În 1858, comisia de anchetä a prezentat raportul säu cätre marile puteri asupra dorinlelor
românilor, exprimate In adunärile ad-hoc. Marile puteri au semnat In 7/19 august 1858, Convenţia
de la Paris cu scopul de a oferi Principatelor o organizare definitivä. Se recunoştea dreptul la unire,
dar fiecare Principat Işi menlinea domnul, pämântean nu sträin, aşa cum se ceruse In rezoluliile
adunärilor ad-hoc, precum şi guverne separate. Marile puteri au fost de acord ca Principatele Unite
ale Moldovei şi Ţärii Româneşti, cum se numeau prin acest act, sä se autoadministreze, färä
amestec din partea Imperiului Otoman. În ceea ce privea drepturile fundamentale ale cetälenilor, a
Insuşirilor şi Indatoririlor conducätorilor politici, ea prelua atributele unei constitulii. O Comisie
Centralä se Intrunea periodic la Focşani, pentru a dezbate legile de interes comun, şi tot la Focşani
funcliona Înalta Curte de Justilie şi Casalie. Marile puteri au läsat guvernul fiecärui principat In
grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacami, pânä la alegerea domnitorilor.

Înfăptuirea unirii

Principala atribulie a comisiilor provizorii era aceea de a supraveghea alegerea noilor

adunäri elective. Campania electoralä din Moldova a dus la alegerea unei adunäri favorabile
unirii. Unioniştii moldoveni au putut impune cu uşurinlä candidatura la domnie a colonelului
A.I.Cuza, care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5 ianuarie 1859. Ideea alegerii
domnului moldovean şi la Bucureşti a fost oficial sugeratä muntenilor de cätre delegalia
Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunla rezultatul alegerii de la Iaşi. În Ţara
Româneascä, adunarea a fost dominatä de conservatori, care erau Insä scindali. Neputându-se
pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii munteni au sfârşit prin a se ralia
candidatului partidei nalionale care a fost ales la 24 ianuarie 1859, domn al Ţärii Româneşti.
Astfel românii au realizat de facto unirea, punând la 24 ianuarie 1859, bazele statului nalional român
modern.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)

a) Alexandru Ioan Cuza şi alinierea europeană

Principalele aspecte ale domniei lui Cuza au vizat recunoaşterea unirii pe plan internalional, iar In
plan intern modernizarea statului, practic punerea In aplicare a programelor Revoluliei paşoptiste.
Recunoaşterea internalionalä a unirii, oferea un cadru favorabil pentru Infäptuirea reformelor.
Marile puteri s-au Intrunit la Paris la 26 martie 1859. Cu exceplia Austriei şi Imperiului Otoman,
celelalte puteri au recunoscut actul de la 24 ianuarie. Recunoaşterea oficialä a unirii de cätre
puterile garante s-a realizat In cadrul Conferinţei de la Constantinopol din 22 noiembrie 1861.
A.I.Cuza proclama la 11 decembrie Infäptuirea unirii depline şi naşterea naliunii române.
În plan intern Cuza a trecut la o repunere In ordine a lärii dupä modelul Europei. S-a trecut la
unificarea serviciilor publice din cele douä läri. Armata se unificase sub comandä unicä. Liniile
telegrafice şi serviciile vamale erau unitare. Dupä proclamarea unirii depline, s-a trecut la
unificarea guvernelor şi a adunärilor celor douä Principate. La 22 ianuarie 1862 s-a format
primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de conservatorul Barbu Catargiu.
Parlamentul unic Işi va deschide lucrärile la 24 ianuarie 1862, iar oraşul Bucureşti devenea
capitala noului stat. Comisia Centralä de la Focşani Işi Inceta astfel activitatea. Se puneau bazele
unui sistem politic modern. Instituliile statului nalional au fost create, Inlocuind o suprastructurä
bazatä pe monopolul de putere al unei singure clase, boierii. Grupärile politice au devenit
instrumentul indispensabil funclionärii acestor institulii, iar circulalia liberä a ideilor a servit
schimbärilor necesare la nivelul societälii. Cele douä principale tendinle ale domniei lui Cuza au
fost liberalismul şi conservatorismul. Domnul a colaborat pe parcursul domniei mai ales cu liberalii
moderali.
b) Proiectul Cuza-Kogălniceanu
Începând cu octombrie 1863 şi pânä In ianuarie 1865, Cuza a Incredinlat conducerea lärii unui
guvern de orientare liberalä condus de Mihail Kogälniceanu, adeptul unor reforme interne radicale.
Nemullumit de tendinlele manifestate de legislativ, domnul a dizolvat Adunarea la 2 mai 1864.
Pentru a-şi consolida pozilia, acesta a promulgat o nouä lege electoralä şi un nou actIstatut cu rol
de constitulie. Statutul Dezvoltător al Convenţiei de la Paris reflecta nemullumirea lui Cuza falä de
Adunärile reprezentative, ducând astfel la schimbarea fundamentalä a relaliei dintre ramura
executivä şi cea legislativä a guvernului. Statutul a subordonat legislativul domnitorului, deoarece
Ii garanta acestuia puteri cum ar fi dreptul unic de a inilia o lege (elaboratä de Consiliul de Stat)
şi dreptul de veto asupra proiectelor de lege adoptate de adunare. Conform prevederilor Statutului
Dezvoltätor, prin Infiinlarea Senatului (Corpul Ponderator) se trecea de la sistemul unicameral la cel
bicameral.
Mutalia esenlialä a României post-paşoptiste constä In transformarea raporturilor economice şi
sociale impuse de reforma agrarä din 1864. Statutul läranilor şi organizarea muncii au fost
modificate, raportul cu pämântul este definit prin proprietate. Proiectele avansate prin proclamalia
din iunie 1848 Işi gäseau acum aplicarea. Reforma de la 1864 era un produs al anului 1848. Legea
ruralã din 14 august 1864, recunoştea drepturile depline de proprietate ale cläcaşilor asupra
pämântului pe care Il aveau. Întinderea suprafelelor de pämânt distribuite In proprietate era In
funclie de mijloacele de culturä de care dispuneau läranii. Legea limita suprafala de pämânt
disponibilä läranilor la douä treimi din moşia proprietarului. Efectul reformei a Insemnat
desfiinlarea şerbiei, eliberarea pämântului, libertatea de mişcare a läranului proprietar, libertatea de
transmitere a acestor pämânturi prin moştenire, elemente care corespundeau unei noi filozofii
liberale, capitaliste. Pe termen lung, au existat şi elemente defavorabile läränimii. Moştenirea
aträgea dupä sine divizarea, Impärlirea şi Impräştierea parcelelor disponibile. Dintre consecinlele
imediate ale reformei, cea mai evidentä a fost acordarea a 1 810 311 hectare de pämânt unui numär
de 463 554 familii de lärani.
Moştenirea regulamentarä trebuia Inläturatä şi adoptatä o nouä lege. S-au elaborat astfel coduri
de procedurä civilä şi criminalä. Codul civil din 1865, asigura individului libertäli personale,
garanta egalitatea tuturor cetälenilor In fala legii şi apära proprietatea privatä. Codul civil şi codul
penal, alcätuit dupä modelul francez (din 1810) şi prusac (din 1851), asigurau organizarea
modernä a statului şi In materie juridicä. În 1864, domnul a promulgat legea Invälämântului
general, care reglementa instruirea la toate nivelele, acordând o atenlie particularä Invälämântului
primar, prin stabilirea principiului de gratuitate şi obligativitate al acestuia. A.I.Cuza a Infiinlat şi
primele universitäli: Iaşi (1860) şi Bucureşti (1864).
Din punct de vedere economic, cea mai importantä dintre legile referitoare la bisericä se referea
la secularizarea pämânturilor mänästireşti, care reprezentau aproape un sfert din teritoriul
nalional. Legea din 1863, a transferat aceste Intinse suprafele agricole sub controlul statului. La 1
decembrie 1864 s-a Infiinlat Casa de Economii şi Consemnatiuni, institulie care va avea un rol
Insemnat In dezvoltarea economicä a lärii.
Conservatorii şi liberalii radicali nemullumili de pozilia lui Cuza falä de reforme s-au
grupat In „monstruoasa coaliţie” care urmärea Inläturarea domnului, şi aducerea unui
principe sträin. Acliunile „monstruoasei coalilii” s-au soldat cu Inlãturarea lui Cuza de la tron la
11 tebruarie 1866.

Importanţa domniei lui Cuza

Dezideratele revoluliei de la 1848 au devenit realitate Intr-o perioadä In care, pe plan intern,
tendinlele conservatoare erau puternice, iar pe plan extern, Rusia laristä şi Imperiul Otoman
nu renunlaserä a considera Principatele ca teritorii asupra cärora aveau drepturi depline. În timpul
domniei lui Cuza au fost create Intr-un ritm intens institulii statale moderne. Nu a existat domeniu
In care sä nu se fi Inregistrat progrese. România a intrat pe scena statelor europene, nu numai ca
stat nalional, ci şi ca stat modern.