24 IANUARIE 1859.

CUM A AVUT LOC

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE
• Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea prin unirea
statelor Moldova și Țara Românească sub numele Principatele Unite ale Moldovei și
Țării Românești. 
• Procesul unirii a cunoscut o etapă decisivă, care s-a dovedit a fi ireversibilă, prin
alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor
principate.
• În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și
Guvernul, realizând unirea politică. 
• La data de 5 ianuarie, în 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor în Moldova.
Apoi, câteva săptămâni mai târziu, la 24 ianuarie în același an, Cuza a fost ales ca domnitor
în Țara Românească. În acest fel s-au unit Moldova și Țara Românească și au luat naștere
Principatele Unite.
• Deși Unirea din 1859 era recunoscută doar pentru perioada domniei lui Cuza, șirul de
reforme inițiate de acesta și venirea pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol de
Hohenzollern-Sigmaringen, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și cel al Prusiei a
făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Începânt din anul 1866, conform Constituției
promulgate la data de 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România.
• Deciziile adoptate prin tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea
Principatelor Române sub garanția colectivă a celor șapte puteri europene (Turcia, Franța,
Anglia, Prusia, Austria, Rusia, Sardinia), revizuirea legilor fundamentale, alegerea
Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în
granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei, trimiterea în Principate a unei Comisii
Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”.
• La 22 septembrie 1857 s-a întrunit Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar
la 30 septembrie cel al Valahiei, și prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării
celor două principate.
• Astfel, printr-un act internaţional care ţinea cont doar parţial de voinţa românilor, s-au
stabilit norme fundamentale referitoare la situația politico-juridică a Principatelor și
reorganizarea lor. Pe baza Convenției de la Paris, se introducea principiul separației
puterilor, ele urmând să fie exercitate, în fiecare Principat, de către domn și Adunarea
electivă, ambele lucrând și cu participarea unui organ comun, Comisia centrală, înlocuind
astfel Regulamentele Organice, actele pe baza cărora funcţionaseră cele două ţări române
până atunci. Desigur că reglementările au avut la bază şi sprijinul declarat al împăratului
Napoleon al III-lea, care dorea ca în estul Europei să existe un bastion profrancez, care să
contracareze influenA Rusiei.
• Practic Convenţia de la Paris consfinţea unirea formală într-un stat cu numele Principatele
Unite, alegerea a doi domni, două adunări, două guverne, organizarea a două instituţii
comune la Focşani – Comisia Centrală şi Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie –, abolirea
monopolurilor şi a privilegiilor de clasă.
• Deşi au existat şi voci care erau împotriva unirii, mai ales în Moldova, existând temeri că
desemnarea Bucureştiului drept capitală va face ca Moldova să-şi piardă din influenţă,
divanurile ad-hoc organizate în anii 1857 şi 1858 au demonstrat dorinţa de unire a
populaţiei.
Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-NC-ND
Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-NC-ND
Această fotografie de Autor necunoscut este licențiată în condițiile CC BY-NC-ND
• https://alephnews.ro/cultura/24-ianuarie-1859-cum-a-avut-loc-unirea-principatelor-romane/

https://www.rador.ro/2023/01/24/documentar-162-de-ani-de-la-unirea-principatelor-romane/