Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În perioada 10/22 mai - 7/19 august 1858 au avut loc, la Paris, lucrările
Conferinţei Puterilor garante, în ultima zi fiind semnat actul internaţional,
Convenţia de la Paris, şi, totodată, noul statut fundamental al Principatelor.
Potrivit reglementărilor acestuia, cele două ţări menţinute sub suzeranitatea
Porţii şi sub "garanţia colectivă" a puterilor urmau "să se administreze liber
şi în afara oricărei ingerinţe a Înaltei Porţi" purtând denumirea "Principatele
Unite ale Moldovei şi Valahiei", separaţia administrativ-politică fiind
menţinută mai departe. Fiecare principat urma să fie condus de câte un
domn şi miniştrii săi. Puterea legislativă urma să fie exercitată colectiv de
domn, Adunarea electivă din ţara respectivă şi Comisia Centrală nou
instituită, comună Principatelor. Domnul urma să fie ales în fiecare ţară "pe
viaţă". Armatele puteau fi reunite în tabere comune sub comanda
alternativă a domnilor sau a reprezentanţilor lor. În ansamblu, Convenţia de
la Paris, deşi nu acorda Unirea, îi apropia pe români de momentul unificării
celor două principate. ("Istoria românilor, Constituirea României moderne",
volumul VII, tom I, Editura Enciclopedică, 2003).