Dorul din punct de vedere psihologic Din punct de vedere

psihologic, dorul este un sentiment universal. Orice om care s-a

atașat de cineva trăiește dorul. Românii sunt însă singurii care
au un cuvânt specific pentru a denumi acest amalgam de trăiri.
Oamenii pot experimenta mai multe tipuri de dor. Este vorba
de dorul provenit din atașament, dorul din cauze romantice și
erotice, dorul de țară. Altfel spus, oamenii pot simți dorul atât
față de o altă persoană, cât și atunci când le lipsesc situații de
viață din trecut. Dorul resimțit din atașament Atașamentul este
unul dintre cele mai puternice sentimente umane. E nevoie de
atașament și timp petrecut cu o persoană pentru a putea spune
apoi că îți este dor. Fiecare dintre noi a observat că dacă petreci
mult timp cu cineva, dorul apare odată cu separarea. E ca și
cum integrezi interacțiunea cu acel om în personalitatea ta.
Gesturile simple și situațiile asociate cu persoana respectivă
generează un dor puternic. Acest dor poate pune stăpânire pe
tine în totalitate și atunci, nu poți munci, nu ai poftă de
mâncare, nici de socializare. Dorul resimțit din cauze romantice
sau erotice Dorul din motive romantice sau erotice este ca o
sete permanentă de celălalt, atunci când îți lipsește. Are la bază
rațiuni chimice, pentru că substanțe din spectrul hormonal
numite neuromediatori sunt secretate de creier și dau această
dispoziție psihologică de dor romantic. Dorul romantic poate să
apară chiar și atunci când persoana iubită este lângă tine, nu
doar când este la distanță. Femeile simt un dor puternic față de
bărbatul pe care îl iubesc. Dorul femeilor este unul generalizat
și se referă nu doar la apropierea fizică, ci si la prezența
spirituală a bărbatului. Și dorul bărbaților poate fi la fel de
intens, doar că este mai puțin exprimat în cuvinte. Se mai poate
întâmpla ca bărbaților să li se facă dor de anumite părți ale
femeii, nu de ea în totalitate. Simțul mirosului este un mare
generator de dor. Nimeni nu poate spune că nu a fost încercat
de acest dor de natură chimică atunci când a fost învăluit de un
miros asemănător cu acela al persoanei iubite. Dorul de țară
Dorul de țară este una dintre cele mai complexe forme de dor.
Nu implică o singură persoană, ci un întreg sistem de factori.
Dorul de țară este simțit în special de către românii plecați din
țară pe perioade lungi; lor le lipsesc atât acut, cât și cronic
părinții, casa părintească, prietenii, le vin în minte momentele
frumoase petrecute în țară și totul se suprapune peste
vicisitudinile vieții printre străini. Altfel spus, dorul de țară nu se
referă la țara în sine și nu are la bază instinctul patriotic, ci
persoanele dragi lăsate în urmă și situațiile de viață bazate pe
apropiere emoțională. Viața departe de țară este percepută ca
fiind frumoasă doar la început, însă după o vreme, dorul de țară
devine foarte chinuitor. Ce mecanism duce la apariția dorului
și… cum să scapi de dor Pentru a îți fi dor e nevoie să te implici
emoțional. Să acorzi timp, să oferi afecțiune, să faci lucruri
frumoase și să trăiești momente memorabile. E nevoie să ai o
viață emoțională de o diversitate mare și cu nuanțe multe.
Există însă și oameni care nu au o cultură emoțională și nu știu
cum să își exprime dorul. Aceștia sunt mai anxioși, mai nervoși,
spun doar că nu se simt bine, că este ceva în neregulă cu ei ori
că au o stare de indispoziție. De fapt, este un dor
neconștientizat sau mascat, care consumă personalitatea.
Intensitatea dorului poate fi ținută în frâu prin expunere
periodică la factorul care îl generează. Cu alte cuvinte, dorul de
țară se mai detensionează dacă oamenii vin acasă la intervale
mulțumitoare de timp, iar celalalte tipuri de dor se
detensionează prin interacțiune cu persoana care generează
dorul. Dacă acest lucru nu mai este posibil, dorul poate atinge
o intensitate asemanătoare suferinței. Oamenii care trec prin
asta declară frecvent “Mi-aș dori să nu-mi fie dor!”. Însă a nu-ți
fi dor presupune să nu te implici emoțional, să nu conviețuiești
cu nimeni, să nu acorzi timp sau încredere nimănui. Mai poți
reduce intensitatea dorului prin mutarea atenției pe situații
banele de zi cu zi, astfel încât să nu te mai gândești la ceea ce
generează dorul. Cu alte cuvinte, e bine să ai mereu mintea
ocupată cu ceva, pentru ca dorul să nu pună stăpânire totală pe
ea…