Sentimentul de ura

  Ura fiind un sentiment al vieţii neîmplinite, după cum spunea un psiholog, filozof umanist
german, născut la începutul secolului XX-lea, poate duce chiar la moarte şi aceasta deoarece
stările sufleteşti sunt cele care ne îmbolnăvesc trupul. De ce să nu ne trăim viaţa în iubire, în
dăruire desăvârşită, aşa cum ne învaţă Hristos? De ce nu-i urmăm sfaturile şi de ce lăsăm ca
răul să ne distrugă încetul cu încetul; de ce ne alegem drumul spre o moarte veşnică? Răul
trebuie evitat în viață, nicidecum „învățat”, întrucât el se opune binelui; natura noastră umană
intră în contradicție cu răul care nu face altceva decât să ne provoace o stare de inconfort,
putând ajunge la disperare, revoltă și chiar moarte.Începi să urăști de cele mai multe ori atunci
când ți se face o nedreptate, pentru că ura este produsul unei vieţi rănite. Când ne sunt trădate
speranţele, începem să urâm trădarea şi trădătorii. Iar când se face dreptate din timp, ura
dispare.
  Ura nu a fost si nu este "productiva" decat de distrugere !Este un sentiment josnic ,chair sub
nivelul "animalitatii" si este nedemna de specia umana!Este in acelasi timp si "ridicola" prin
faptul ca nu rezolva nimic niciodata si nu genereaza decit o si mai mare "ura". Si prin asta ura
devine un sentiment destructiv! Un alt aspect al ridicolului este faptulca ceea ce se incearca sa
fie rezolvat prin ura, s-ar putea rezolva creativ la "masa rotunda" daca ambele parti sunt
determinate si se straduesc sa gseasca o limba comuna in rezolvarea unui conflict si sunt
dispuse sa accepte concesii chiar majore .