Unirea de la 1859

Principatele după 1849 context intern și extern.

– Condiții interne –
Convenția de la Balta Liman

Autonomia internă a Principatelor este strivită atât de puterea suzerană – Imperiul Otoman, cât și de
puterea protectoare – Rusia, prin convenția de la balta Liman care modifică Regulamentul Organic.

— sunt numiți domni direct de sultan cu acordul Rusiei pe 7 ani.

— domnii Principatelor sunt considerați funcționari ai Porții.
— Adunările Obștești sunt înlocuite cu Divanuri alcătuite din (boieri) marii boieri.
— ocupația militară străină se menținea până la ,,restituirea liniștii’’
— sunt numiți ca domni regulamentari Barbu Știrbei în Țara Românească și Grigore Alexandru
Ghica în Moldova.

Marile puteri vecine s-au implicat în înfrângerea de la 1848-1849. Pașoptiștii obligați să plece în
exil au format Comitetul Democratic Român condus de Dumitriu Brătianu la Paris.
Se intensifică propaganda unionistă prin memorii adresate împăratului francez Napoleon
al III-lea și ministrului său de interne contele Walewski precum și premierului britanic Lord
Palmerston (1853 1856).
după Congresul de pace de la Paris (1856) mișcarea unionistă își mută centrul în
Principate.

Înțelegerea (Antanta) ruso-turcă era interesată să păstreze statu-que-ul de la Dunăre ( situație

existentă)
Talleyrand ( Franța ) considera ,, centrul de gravitație al lumii este Dunărea și frontierele
Europei’’
Puterile europene ale căror interese politice și strategice se interferau la gurile Dunării erau
nevoite să țină seama de existența unei probleme românești.
N. Bălcescu în 1850 afirmă în lucrarea ,,Mersul Revoluției la români’’ –> ,,revoluția viitoare
va fi o revoluție națională’’
Generația că are a pregătit revoluția de la 1848 au urmărit:
— înlăturarea regimului impuse Principatelor
— realizarea unirii și independenței
— unioniștii sau orientat spre casele europene considerate a fi favorabile cauzei românești —
>Franța prin Napoleon al III-lea (1852)

Ocazia care a permis împlinirea aspirațiilor românilor de a-și întemeia un stat național a
fost oferită de un nou moment de ,,criză orientală’’

— Războiul Crimeii (1853-1856) început ca un război ruso-turc conflictul a devenit european prin
intervenția Franței și Angliei de partea Imperiului Otoman pentru menținerea echilibrului
european.
Războiul Crimeii care a însemnat confruntarea intereselor puterilor europene în sud-estul
Europei.
Momentele Războiului:

— Rusia ocupă Principatele (1853-1854),otomanii ripostează și alungă trupele rusești-

 Unirea de la 1859

— Urmează ocuparea Imperiului Austriac (1854-1857)

De partea Imperiului Otoman, intră în război Franța, Imperiul Habsburgic, Rusia, Piemontul și
Anglia. Rusia este înfrântă în 1856.

Congresul de pace de la Paris – 30 martie 1856, participă 7 mari puteri —> Anglia, Franța
Austria, Rusia Imperiul Otoman, Sardinia-Piemont (Situată în nordul Peninsulei italice)

La congresul de pace de la Paris cele șapte puteri ( devenite puteri Garante )

discută și problema Principatelor
— Ministrul de externe al Franței, contele Walewski propune unirea Principate-
lor sub un prinț străin.
1. — Este schimbat statutul politico-juridic al Principatelor: se păstrează suzerani-
tatea otomană, protectoratul rus este înlocuit cu garanția colectivă a puterilor
europene; Cahul
2. — sudul Basarabiei ( 3 județe ) Ismail sunt retrocedate Moldovei =>
Bolgrad Piemont

 se urmărea scoaterea Rusiei de la gurile Dunării.

3. — Revizuirea Regulamentului Organic

4. — Independența administrativă a Principatelor
armata națională
dreptul de a emite legi
libertatea comerțului
5. — În contextul opoziției imperiul Otoman și acelui austriac se constituie o comisie europeană ce
are ca scop consultarea opririi publice românești în privința unirii.
6. — De convocă la Iași și București adunările ad-hoc pentru consultarea populației în privința
unirii.

Franța a propus unirea Principatelor urmărind să își sporească influența în S și E Europei.

Rusia acceptă unirea interesată de distragerea alianței anglo-franceze care îi provocase
înfrângerea ( 1853-1856)
Prusia și Sardinia – doreau un precedent diplomatic care să vină în sprijinul unificării Germaniei,
respectiv Italiei, proces obstrucționat de Austria.

Puterile garante sau împărțit în două:

— pentru unire: Franța, Rusia, Prusia, Sardinia.
— împotriva unirii: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Regatul Unit

Antiunioniste – Imperiul Otoman, unirea ar fi adus la dezmembrarea Imperiului.

–Imperiul Habsburgic, unirea un avertisment, temându-se de consecințele asupra
Transilvaniei și Bucovinei.
–Regatul Unit, avea interese economice în imperiul Otoman.
 Unirea de la 1859

În 1857 (aug.) Compromisul de la Osbourne, întâlnirea dintre regina Victoria a Marii Britanii și
împăratul francez Napoleon al III-lea ce are ca scop rezolvarea conflictului european generat de
acțiunea caimacamul (locțiitor de domn) din Moldova care a falsificat alegerile cu ajutorul
Austriei. Marea Britanie este de acord cu reluarea alegerilor pentru adunarea ad-hoc iar Franța
nu mai sprijină necondiționat Unirea Principatelor.
Activitatea adunărilor ad-hoc:
1857 – este constituit Comitetul Electiv al Unirii la Iași și Comitetul Central al Unirii la București.
Caimacamii din cele două principate au organizat alegerile. în Moldova au fost falsificate
de caimacamul Nic Vogoride. Deoarece Imp. Otoman și Habsburgic sunt de acord cu rezultatele,
celelalte Puteri Garante rup relațiile cu Poarta. Alegerile sunt reglementate după compromisul de la
Osbourne.-
1857 Românii solicitau prin rezoluțiile Adunărilor ad-hoc:
1. —respectarea autonomiei
2. —unirea într-un stat sub numele de România
3. —prinț străin
4. —neutralitatea pământului românesc
5. —puterea legiuitoare deținută de o adunare obștească care să reprezinte interesele nației.

1858 (mai) Conferința puterilor garante de la Paris adoptă în august (1858) Convenția de la Paris care
va devenii constituția noului stat modificat. Scopul convenției era de a oferi Principatelor o
organizare definitivă. Prevedea statul internațional și Principatele de organizare internă a
Principatelor.
1.—cele șapte puteri acceptau o unire formală sub forma unei confederații – Principatele Unite ale
Moldovei și Valahiei. Prevederi:
— rămâne același statut politic stabilit în 1856
— câte un domn ales pe viață pentru fiecare Principat
— câte un guvern pentru fiecare Principat
— câte o adunare legiuitoare Comisia Centrală ( scop legislativ ) Focșani
— În comun pentru ambele Principate:
Înalta curte de Justiție și Casație ( scop judecătoresc )

2. Puterea executivă ( separată pentru fiecare principat )

— domnul ales pe viață de adunarea electivă (vot cenzitar)
— guvernul format din miniștrii aleși de domnitor
— Consiliul de miniștrii responsabilitate față de domnitor și Adunarea electivă
— Niciun act nu avea valoare dacă nu era consemnat de ministrul de resort.

3. Puterea legislativă (separată în fiecare principat)

— domnul
— Adunarea parlamentul unicameral
dezbate și adoptă legi
alege domnitorul
 Unirea de la 1859

Comisia Centrală instituție comună, elabora proiecte de legi, trimise la Iași și București.

4. Puterea judecătorească
Înalta curte de justiție și casație (instituție comună)

5. Convenția garanta libertate individuală

proprietatea
privilegiile
desființa boierești și
rangurile
țărani
reglementa raporturile
proprietari
egalitatea drepturilor politice pentru toți cetățenii

Convenția de la Paris are valoare de act constituțional până în 1864.

— s-a realizat o unire legislativă nu politică

Convenția de la Paris nu putea fi modificată fără acordul puterilor Garante.

Act electoral – alegătorii direcți
indirecți ( prin delegați )
— votul cenzitar
— desființarea privilegiilor
— egalitate în fața legii.
1859 ,, partida națională ’’recurge la ,, tactica faptului împlinit ’’

Adunările Elective de la 3 ian și

— Iași – 5 ian. 1859 – alege
Au decis dubla alegere a lui Cuza
— București, 24 ian. 1859

O delegație condusă de Costache Negri merge la București și propune ca domn pe cel ales în
Moldova-

La 24 ianuarie 1859 sub presiunea mulțimii Adunarea Electivă de la București alege ca domnitor al
Țării Românești tot pe Alexandru Ioan Cuza. Prevederile Convenției de la Paris sunt interpretate
conform intereselor poporului român.
Marile Puteri Europene la conferința de la Paris (martie-septembrie) 1859 recunosc dubla alegere.

Obiectivele urmărite de Alexandru Ioan Cuza.

legislativă
— pe plan intern unirea deplină prin unificarea
administrativă
 Unirea de la 1859

adoptarea reformelor corespunzătoare statului modern

— pe plan extern recunoașterea dublei alegeri printr o activitate diplomatică intensă

consolidarea autonomiei românii cu beneficiat constant de sprijinul

Franței ( Napoleon al III-lea)

I 1859-1861. Prima etapă

unificarea serviciilor publice: telegrafice, vamale,

armatei – Minister de război – tabăra Florești PH

ministru I.E Florescu
vultur
stemelor
zimbru

1860 Alexandru Ioan Cuza face o vizită la Constantinopol (necesitatea unirii depline)

noiembrie 1861 – Conferința puterilor Europene Constantinopol sunt de acord cu unirea

deplină, iar imperiul Otoman emite firmanul (act) prin care era de acord pe timpul domniei lui
Cuza.

II. 1862-1864
–22ian. 1862, să constituit primul (guvern mic) Catargiu de orientare
conservatoare condus de Barbu Catargiu (asasinat în 1862)
–24ian. 1862, a fost convocată prima Adunare legislativă unică (parlamentul
unicameral)
–24ian. 1862, București – capitala; România –> nume oficial în titulatura
domnească (propusă de Kogălniceanu)
Comisia Centrală Focșani își încetează activitatea

Ian.1863,,monstroasa coaliție’’ , alianță a forțelor conservatoare și a liberalilor radicali, care

acționează pentru înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza.
aug.1862 - Ministerul de Externe, i-au ființă acorduri diplomatice , se face încercarea de a bate
monedă.

— marii proprietari (cunoscătorii) se temeau că își vor pierde pământul deci puterea politică.
— liberal radicalii nemulțumiți că nu au fost asociați la putere.
— oct.1863. M. Kogălniceanu ( premier de orientare liberală moderată )
 Unirea de la 1859

Cuza urmărea punerea în aplicarea reformelor (programa pașoptistă)

— acest guvern cu orientare liberală –> ianuarie 1865 ( Kogălniceanu )

— decembrie 1863 Legea secularizării averilor mănăstirești de stat.

III. 1864 – 1866

M. Kogălniceanu –> proiect de reformă agrară

Adunarea legislativă (care era denumită de conservatori care nu doreau reformă agrară) dă vot de
blam ( neîncredere ) guvernului Mihail Kogălniceanu.
— M. Kogălniceanu își prezintă decizia, neacceptată de Cuza care la 2 mai 1864 prin lovitura de
stat: dizolvă Adunarea și Adoptă un nou act constituțional. Statutul Dezvoltator al Convenției de
la Paris (pentru a evita intervenția marilor puteri Statul Dezv. – aprobat prin plebiscit sau
referendum)
domnul
A. Puterea executivă
guvernul

se creează consiliul de Stat – care elabora proiecte de legi.

B. Puterea legislativă domnul inițiativa legislativă

drept de veto (mă opun)

Adunarea Senatului (Corpul Ponderator), ambele făceau sistem parlamentar bicameral

Adunarea membrii aleși prin vot cenzitar (avere)

președintele numit de domn
discută și votează legile prezentate de domn
de drept
Senatul membrii
numiți de domn

Executivul subordonează legislativul => regim politic autoritar

Legea electorală reducea censul, creștea numărul de alegători => parlamentarii receptivi la
ideea reformelor.
aug.1864 –Legea rurală
–urmări generalizarea relț. capitaliste
întărirea proprietății țărănești
Prin legea rurală:
— se desființează claca și erau împroprietăriți prin despăgubire.
— dreptul la proprietate asupra loturilor (putea fi plătit în 15 ani) avute în folosință
— împroprietărirea în funcție de numărul de vite de tracțiune (țărani fruntaș
mijlocaș
pălamaș
 Unirea de la 1859

— pământul nu putea fi înstrăinat – 3 ani – nu trebuia să depășească 2/3 din suprafața moșiei,
fără păduri.
noiembrie / decembrie 1864 Legea instrucțiunii publice , învățământul primar gratuit și
obligatoriu – se înlocuia alfabetul chirilic cu cel latin.
Iași – 1860 ( oct )
Universitatea
București 1864 ( iulie )

dec. 1864 Codul penal și de procedură penală (martie 1864)

Codul civil (egalitatea în fața legii apărarea populației dec.)
Legea organizării armatei feb.
Legea introducerii sistemului de unități și măsuri metrice -sept.

— 1 decembrie 1864 CEC

— Legea pentru stabilirea a autocefaliei a Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R)

Politica externă. Reglementarea graniței pe cursul Dunării cu Turcia.

— recunoașterea pașaportului românesc 1860

— sprijin acordat emigranților bulgari, unguri, polonezi
— diplomați: V. Alecsandri – Paris
Constantin Negri – Constantinopol
— relații bune cu Serbia (s-a permis în 1862 trecerea armelor din Rusia –> Serbia)

conflictul dintre Cuza și ,,monstruoasa coaliție’’ s-a accentuat în 1865-1866

11 feb. 1866 – Lovitura de stat – Alexandru I. Cuza este obligat să abdice

Se constituie o locotenență domnească și un guvern prezidat de Ion Ghica, care preluat

puterea pe durata vacanței tronului.
Cameră și Senatul se reunesc proclamând ca domnitor al României sub numele de Filip I, pe
fratele regelui Belgiei Leopold al II-lea care refuză tronul (25 februarie 1866) fără a da explicații.

garanție colectivă = statul internațional care indică o autonomie limitată sub controlul marilor
puteri.

protectorat = forma de dependență politică a unui stat față de alt stat conform căreia statul
protector conduce politica externă a statului protejat –> care își păstrează autonomia internă.

statul politico-juridic = statutut internațional

1863 –> convenția de ,,extrădare’’ cu Serbia fără acordul Imp. Otoman

1865 – convenție sistem poștal cu Austria
telegrafică cu Franța
Locotenența domnească era formată din ( 1866 ):
— Lascăr Catargiu
— gen. Nicolae Golescu
— col. Nicolae Haralambie