LOCALIZAREA CUTREMURELOR DE PAMANT 
 

CE ESTE UN CUTREMUR DE PAMANT? 

Cutremurele de pământ apar datorită unei eliberări bruște de enrgie acumulată în interiorul
Pământului. Această energie se acumulează pe parcursul unor perioade lungi de timp ca
rezultat al forțelor tectonice din interior. Cele mai multe cutremure apar în lungul unor falii, la
adțncime de până la cca. 40 km adâncime. În timpul cutremurelor, unul dintre
compartimentele faliei se deplasează foarte repede în raport cu celălalt compartiment (Fig. 1).

Fig. 1. Tipuri de falii: normală (stânga), de strike-slip (centru) și inversă (dreapta)

Această mișcare bruscă generează unde de șoc (unde seismice) care radiază din originea care
se numește FOCAR (HIPOCENTRU). Undele seismice se deplasează prin interiorul
Pământului. Aceste unde produc mișcarea terenului pe care populația o numește cutremur.
(Fig. 2). În fiecare an sute de mii de cutremure sunt resimțite de către populație și cca. Un
milion sunt înregistrate instrumental.
 Fig. 2. Generarea de unde elastice în focar

Cutremurele puternice pot cauza distrugeri semnificative pe plan local și se pot deplasa pe
distanțe foarte mari, fiind detectate de către instrumente specifice deosebit de sensibile
denumite seismografe (Fig. 3).

Fig. 3. Seismograf (componenta verticală – stânga, trei componenta – dreapta)

 

CE SUNT UNDELE ELASTICE? 

Unda elastică este o modalitate de transfer a energiei de la o locație la alta în interiorul

Pămțntului. Se cunosc multiple tipuri de unde elastice dar de interes major sunt doar două
unde: P (primae – longitudinală) și S (secundae – transversală). Unda P este similară undei
sonore, unda S este o unde de forfecare. În interiorul Pământului undele P de deplasează prin
medii solide și lichide, în timp ce undele S se deplasează doar prin mediile solide.

Viteza undelor elastice nu este constantă. Ea variază funcșie de mai mulți factori și se
schimbă mai ales funcție de adâncime și tipul rocilor. Vitezele undelor P variază între 6 și 13
km/s, iar undele S sunt mai lente, propagnându-se doar cu viteze de 3,5 – 7,5 km/s.

Seismograma
Seismograma reprezintă înregistrarea amplitudinii undelor elastice înregistrate la de către un
seismograf, funcție de timp (Fig. 4). Amplitudinile undelor de suprafață sunt mai mari, de
aceea ele ajung mai târziu la seismograf.

 
 

Fig. 4. Seismograma unui cutremur de pamant

 

Seismograma reprezintă înregistrarea simplificată a undelor elastice generate de către un cutremur 
de pământ, așa cum este înregistrată la o stație seismică. La fiecare stație seismică se înregistrează o 
altă seismogramă generată de același cutremur.  

Elemente utile: 

‐ Undele P și momentul sosirii acestora 
‐ Undele S și momentul sosirii acestora 
‐ Diferența de timp dintre sosirea undelor S și a undelor P (în secunde) 
  
Fig. 5. Seismograma și determinarea diferențelor de timp 

Cum se localizează un epicentru

Pentru localizare este nevoie de examinarea seismogramelor înregistrate la minim trei stații
seismice. Pe fiecare seismogramă trebuie determinată diferența dintre momentele sosirii
undelor S și P (în secunde). În fig. 5 diferenșa este de cca. 36 secunde. Această diferență se va
utiliza apoi la determinarea distanței parcurse de la la origine până la stația seismică.
Localizarea epicentrului unui cutremur va fi pe un cerc cu centrul în stația sismică. Raza
acestui cerc este distanța epicentrală. O măsurare a diferenței de timp S – P va determnina o
distanță epicentrală. Dar nu se cunoaște direcția dinspre care sosesc undele elastice. De aceea
sunt necesare TREI stații seismice.

Avem exemple din următoarele zone:

‐ San Francisco 
‐ California de Sud 
‐ Japonia 
‐ Mexic 

   
 SAN FRANCISCO

‐ Fig. 6. Distribuția stațiilor seismice din zona de NV a SUA 

 

Măsurarea intervalului de timp S – P

Există sute de stații seismice în SUA și zeci de mii ăn restul lumii. Pentru determinarea
epicentrului trebuie aflată diferența dintre timpii de sosire ai undelor S și P de pe
seismogramele înregistrate la minim trei stații seismice. Utilizând un grafic se transformă apoi
această diferență în distanță epicentrală. În seismograma de mai jos diferența este de cca. 36
secunde.

Fig. 7. Exemplu de seismogramă 

 
  
Fig. 8. Seismograma înregistrată la stația EUREKA, CA 
Diferența S – P =          secunde 

SEISMOGRAMA ELKO, NV 

 
Fig. 9. Seismograma înregistrată la stația ELKA, NV 
Diferența S – P =          secunde 

 
  
Fig. 10. Seismograma înregistrată la stația LAS VEGAS, NV 
Diferența S – P =          secunde 

   
DETERMINAREA DISTANȚEI EPICENTRALE
 

Acum se poate determina distanța epicentrală pentru fiecare stație seismică (distanța de la
stație la epicentru).
Examinând graficul din Fig. 11 – graficul timpilor de parcurs. Sunt trei curbe. Cea superioară
este reprezentarea sosirii undelor S funcție de distanță. Curba din mijloc este reprezentarea
sosirii undelor P funcție de distanță. Curba de jos prezintă variația distanței funcție de
diferența de timp S – P. Spre exemplu, undei S îi trebuie cca. 70 secunde pentru a străbate
300 km.
Cât îi trebuie undei P să străbată aceeași distanță?
 

Fig. 11. Relația dintre distanțe și timp ăn vestul SUA 

 

Determinarea diferenței S - P
Se foloseste graficul diferentei de timp intre sosirile undelor S si P Fig. 12), grafic care este
diferit pentru fiecare zona seismogena din lume din cauza particularitatilor subsolului prin
care se propaga undele elastice. Se vor folosi cele trei seismograme ca in figurile 8, 9 si 10. Se
va completa tabelul 1 de mai jos.Apoi pe harta se va gasi intersectia arcelor de cerc cu raza
egala cu distanta epicentrala si centrul in fiecare din cele trei statii seismice (Fig. 13).

Tabelul 1. Intervalele de timp si distantele epicentrale

Stația  Interval S‐P  Distanța epicentrală

Eureka, CA   49 seconds  KM 

Elko, NV   72 seconds  KM 

Las Vegas, NV  64 seconds  KM 

Fig. 13. Locația epicentrului