Câmpul magnetic al Pământului

este din ce în ce mai slab. Ce se va

întâmpla cu viața pe planeta noastră
.

Câmpul magnetic se extinde în spaţiu din polii planetei, învăluind Pământul

într-o mantie protectoare împotriva fluxurilor de particule ionizate provenite
de la Soare şi oferind o constantă necesară navigaţiei, după ce a contribuit
major la apariţia condiţiilor necesare dezvoltării vieţii pe această planetă,
potrivit Agerpres.

Ce s-ar întâmpla dacă acest câmp magnetic ar dispărea peste noapte? Un

volum mare de particule solare încărcate electric ar bombarda instant
suprafaţa planetei, "prăjind" liniile de înaltă tensiune şi expunând toate
vieţuitoarele de pe Pământ la radiaţii ultraviolete. Cu alte cuvinte, dispariţia
câmpului magnetic ar fi o catastrofă cu consecinţe grave, incompatibile cu
viaţa pe termen lung, însă nu ar fi un scenariu apocaliptic cu consecinţe
imediate.

Geofizicienii au constatat că de mai bine de un secol câmpul magnetic al

Pământului slăbeşte în intensitate. În prezent sunt câteva regiuni în care
acest scut protector este deosebit de fragil, aşa cum ar fi Anomalia
Atlanticului de Sud (din emisfera australă), anomalie ce perturbă activitatea
sateliţilor aflaţi pe orbite joase.

Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegem despre acest scut protector este că
nu va dispărea peste noapte, cel puţin nu pentru următoarele câteva miliarde
de ani. Câmpul magnetic al Pământului îşi are originea în "dinamul" din
centrul Pământului, în nucleul acestei planete compus în cea mai mare parte
din fier şi nichel. Stratul exterior al nucleului este compus din metale topite şi
este alimentat de procesul de convecţie al căldurii eliberate pe măsură ce
nucleul interior, solid, se măreşte prin solidificarea treptată a straturilor
superioare, conform lui John Tarduno, geofizician la University of Rochester.
Potrivit oamenilor de ştiinţă, nucleul interior solid al Pământului creşte în
diametru cu aproximativ 1 milimetru pe an.

Acest dinam din centrul planetei funcţionează de miliarde de ani. John

Tarduno şi echipa sa au descoperit dovezi ale existenţei câmpului magnetic al
planetei în minerale de zirconiu vechi de 4,2 miliarde de ani.

Nu este foarte clar cum a pornit acest dinam. Ipoteza cea mai vehiculată este
cea a impactului dintre Pământ şi o altă protoplanetă, eveniment ce a dus şi la
formarea Lunii - satelitul care are de asemenea un rol major în apariţia şi
evoluţia vieţii pe Pământ, asigurând stabilitatea axului orbital al planetei,
succesiunea anotimpurilor şi ciclurile mareice, printre altele. Acest impact,
produs probabil la aproximativ 100 de milioane de ani după formarea
Pământului, a pornit procesul de convecţie din centrul planetei.

În cele din urmă, nucleul solid al planetei se va mări suficient de mult pentru
ca procesul de convecţie desfăşurat în straturile sale superioare să nu mai fie
eficient, iar câmpul magnetic va ceda. Însă acest scenariu este atât de
îndepărtat încât nu trebuie să ne facem griji, susţin oamenii de ştiinţă. "Este
vorba de miliarde de ani", ne asigură Tarduno.

Câmpul magnetic este din ce în ce mai slab

Mult mai important pentru viaţa oamenilor de pe această planetă este însă
faptul că acest scut magnetic slăbeşte. Oamenii de ştiinţă măsoară acest
proces în mod direct de aproape 160 de ani. Nu se ştie cu exactitate dacă
acest proces a început mai demult şi nici cum va continua. Câmpul magnetic
este în proporţie de 80% dipolar, conform lui Tarduno. Acest lucru înseamnă
că acţionează ca un magnet sub formă de bară. Dacă am presăra pilitură de
fier în jurul planetei şi am reuşi să eliminăm din experiment influenţa solară
(fluxul constant de particule solare ce loveşte Pământul), liniile de câmp
magnetic rezultate ar indica cu claritate nordul şi sudul. Însă 20% din câmpul
magnetic nu este dipolar, manifestându-se o serie de variaţii locale.

În trecut, polii magnetici ai Pământului s-au inversat. Ultimul astfel de

eveniment s-a produs în urmă cu 780.000 de ani, într-o perioadă în care genul
Homo era reprezentat de hominizii din specia Homo erectus. De obicei,
evenimentele de inversare a polilor magnetici sunt precedate de perioade în
care câmpul magnetic slăbeşte, ceea ce ridică întrebarea dacă nu cumva ne
apropiem de încă un astfel de eveniment. Însă există variaţii ale intensităţii
câmpului magnetic, care slăbeşte şi apoi devine din nou puternic, fără să fie
urmate de evenimente de inversare a polilor - fenomenul de excursie
geomagnetică.

Tarduno şi echipa sa au descoperit că o anomalie prezentă în nucleu sub

Africa de Sud are o contribuţie importantă la slăbirea câmpului magnetic.
Aceasta ar fi originea Anomaliei Atlanticului de Sud, o zonă în care câmpul
magnetic este mai slab şi care se întinde de la aproximativ 300 de kilometri
est de Brazilia peste o mare parte din America de Sud. Deasupra acestei
regiuni particulele solare ajung mult mai aproape de suprafaţa Terrei şi
afectează sateliţii de pe orbitele joase.

Un Pământ fără câmp magnetic

Tarduno şi echipa sa bănuiesc că variaţiile din mantaua terestră de sub Africa
de Sud ar fi declanşat evenimentele de inversare a polilor magnetici din
trecut. Astfel, vestea bună este că nu va dispărea câmpul magnetic, chiar dacă
slăbeşte în intensitate şi polii s-ar putea inversa. Oamenii de ştiinţă nu au
nicio dovadă că în cursul unui astfel de eveniment de inversare a polilor
magnetici, câmpul magnetic ar fi dispărut vreodată complet.

"Chiar dacă polii magnetici se inversează, câmpul magnetic va continua să fie

prezent, doar că va fi foarte slab", conform lui John Tarduno.
Ce s-ar întâmpla dacă am trece printr-un astfel de eveniment? În primul rând,
busolele nu ar mai arăta nordul ci ar arăta spre regiunea cu cel mai puternic
câmp magnetic. Apoi, fenomenele de auroră boreală şi australă ar fi vizibile
la aproape orice latitudine. În prezent aurorele apar în regiunile polare şi
subpolare, conform alinierii nord-sud a liniilor de câmp magnetic. Odată ce
câmpul magnetic va fi suficient de slăbit, aceste fenomene vor începe să se
manifeste din ce în ce mai aproape de Ecuator.

În plus, condiţiile din regiunea Anomaliei Atlanticului de Sud ar putea deveni

comune pe tot globul, afectând sistemele electronice. Atunci când particulele
solare interacţionează cu ionosfera, ele eliberează electroni de pe orbitele lor
moleculare. Aceşti electroni liberi interferează apoi cu undele radio pe
frecvenţe înalte, folosite în comunicaţii.

Interacţiunea dintre vântul solar şi atmosferă poate duce, în timp, la

distrugerea stratului de ozon, rezultând o creştere a expunerii la radiaţii
ultraviolete a întregului ecosistem.

Există foarte puţine dovezi ale impactului pe care variaţiile câmpului

magnetic din trecut le-au avut asupra vieţii. Cert este că în absenţa sa,
Pământul nu ar mai fi avut atmosferă, care în timp ar fi fost spulberată de
forţa vântului solar - proces care s-ar fi întâmplat cu planeta Marte, care şi-a
pierdut atmosfera după ce şi-a pierdut câmpul magnetic, în urmă cu
aproximativ 4 miliarde de ani.