Sunteți pe pagina 1din 9

CAPITOLUL 8 SATELITI DE

COMUNICATII

8.1. DINAMICA SISTEMELOR DE SATELITI


Scopul spre care tinde dezvoltarea telecomunicatiilor este realizarea
unor retele integrate globale, care sa-i permita oricui, oriunde s-ar afla el sau
ea, sa poata lua contact ~i sa comunice, simplu ~i ieftin, cu oricine de pe
suprafata pamantului (ba chiar ~i intr-un avion in zbor, ca sa nu ne gandim
inca la un \'ehicul cosmic!) In realizarea unei astfel de retele, satelitii de
telecomunicatii joaca un rol important. Sute ~i mii de sateliti artificiali se
rotesc in jurul globu]ui terestru, fiind exploatati in cadrul unor activitati
diverse, importante in plan strategic, -,?tiintific, economic ~i cultural. Sunt
state ale lumii care poseda constelatii de zeci de sateliti de comunicatii
(lndonezia, Norvegia, etc.) Romania are atribuite de UIT cateva pozitii
orbita]e, care stint insa inca neocupate. Ceea ce nu inseamna ca operatorii de
te]ecomunicatii ~i fumizorii de te]eviziune prill cablu nu utilizeaza intens
capacitali ale unor sateliti straini sau intemationali. Vom vedea in
continuare care Stint baze]e acestei tehnologii.
Un sate]it artificial al pamantului trebuie sa se supuna acelora~i legi
de rotati~ ca ~i luna, care este satelitul natural a] pamantului. Acelea~i legi Ie
respecta ~i planetele care graviteaza in jurul soarelui.
Trei legi importante pentlll mi~carea planetelor au fost descoperite
de astronomul Johannes Kepler (1571-1630) ~i au fost deduse teoretic de
Isaac Ne\\1on, in anu1 1665, pe baza legilor mecanicii care ii poarta numcle
~i a teoriei gravitatiei.

Prim a lege a lui Kepler

Satelitul se rote~te in jurul pamantului pe 0 elipsa, pamantul fiind


until din focarele elipsei. Ne amintim de la geometria analitica definitia
elipsei. Aceasta este locul geometric al punctelor pentru care suma
distantelor la doua puncte fixe, nurnite focare, este constanta. Daca focarele
stint situate pe abscisa simetric rata de originea axelor de coordonate,
ecuatia elipsei se scrie:

(8.1)
\7

Punctul de pe orbita in care satelitul este cel mai aproape de pamant


se nume~te perigeu, iar punctul in care satelitul este cel mai departe de
pamant se nume~te apogeu. Notaro cu ra ~i cu rh semiaxa mare ~i semiaxa
mica, respectiv. Definim un parametru numit excentricitate astfel:

(8.2)

Legea a dona a lui Kepler

In intervale de timp egale, satelitul matura suprafete egale in planul


orbital. Conform cu legea a doua a lui Kepler enuntata mai gUS, cu cat este
mai departe de pamant un satelit, cu atat mai mult timp este el vizibil dintr-
un punct de observatie de pe parnant. Aceasta lege este ilustrata in figura 8.1
in care se arata doua suprafete, notate cu al ~i cu a2' care sunt maturate de
satelit in acela~i timp ~i au, deci, aceea~i arie. Daca notarn cu VI ~i CU V2
vitezele medii cu care satelitul matura suprafetele al ~i a2' respectiv, este
evident ca V2 < VI.

Figura 8.1 Parametrii orbitei unui satelit.

-3c
• IJ

Legea a treia a lui Kepler

Pentru a enunta cea de a treia lege a lui Kepler, sa notam cu To


perioada orbitei, adica, durata unei rotatii complete a satelitului in jurul
pan1antului. Notam cu ,m distanta medie dintre pamant ~i satelit. Cu aceasta,
legea a treia se poate exprima matematic in fonna unnatoarei ecuatii:

(8.3)
uncle A este 0 constanta. Daca se exprima ,m in kilometri ~i To in zile solare
medii, constanta A este egala cu 42.241,0979. Am considerat ca 0 zi solara
medie este egala cu 1,0027379 zile siderale.
Newton a stabilit aceasta lege intr-o fonna diferita. El a dedus ca
viteza unghiulara a unui
satelit aflat la altitudinea h
este data de
).,=(gm)I/2.,-3/2. (8.4)
In aceasta ecuatie, m este masa pamantului, g cste constanta gravita~io.nala
egala cu 9,8 m/s2, iar , = R + h, uncle R este raza ecuatoriala a pamantului.
Avem ca (gm)I/2 = 631,3482 km3/2/s. Ecua~ia (8.3) este aproximativa, in
sensul ca, la stabilirea ei, s-a facut abstractie de faptul ca forma pamantului
nu este perfect sferica ~i au fast ignorate diverse forte perturbatoare ca, de
exemplu, fortele de atractie ale soarelui ~i ale lunii, precum ~i forta de
frecare ~i de tarare a atmosferei.

8.2. ORBITA GEOSTATIONARA


Un satelit plasat pe 0 orbita geostationara pare nemi~cat in raport cu
pamantul; altfel spus, el se rote~te in jurul pamantului cu aceea~i viteza
unghiulara ca ~i acesta. Avantajul unui astfel de satelit este acela ca antenele
statiilor de baz~ pot fi men~inute cu u~urinta orientate spre el, caci pamantul
se rote~te in jurul axei proprii cu aceea~i perioada ca ~i satelitul.
S~ definim unghiul de inclina(ie drept unghiul dintre planul orbital al
unui satelit ~i planul ecuatorial al pamantului, Daca unghiul de inclinatie
este diferit de zero, pentru orice punct fixat de pe suprafata globului terestru,
satelitul va descrie 0 mi~care aparenta in forma de opt. Pe de alta pa11e,
conform legii a doua a lui Newton, pentru ca satelitul sa aiba 0 viteza
unghiulara constanta egala cu cea a pamantului, trebuie ca orbita sa fie
circulara. Prin urmare, 0 orbita geostationara este numai 0 orbita circulara in
planul ecuatorial,
Pentru a gasi altitudinea orbitei geostationare, utilizam legea a treia a
lui Kepler. Pentru orbita circulara, avem

. (8.5)
Se poate arata ca, pentru orbita geostationara, perioada To definita in (8.3)
este egala cu 0,9972695. Avem deci
R + h = 42241. (0,99727)2i3. (8.6)
Considerand raza pamantului R = 6378,14 kIn, rezulta 0 altitudine h =
35.786 km pentru orbita geostationara.
('"""'-' Faptul ca nu exista decat 0 orbita geostationara nu inseamna ca pe ea
nu pot fi plasa~i mai multi sateliti geostationari (GEO). Totu~i, exista 0
limita a numarului de GEO, caci trebuie sa avem suficient spatiu intre doi
sateliti vecini incat sa evitam orice ciocnire intre ei. Exista sute de sateliti
geostationari apartinand diferitelor tari. 0 limitare ~i mai importanta a
satelitilor geostationari 0 constituie spectrul de frecvente care Ie este atribuit
de VIT-T. Spectrul de frecvente ~i pozitiile orbitale disponibile sunt motive
pentru care se lanseaza sateliti ~i pe alte orbite decat cele geostationare.
Mai exista ~i unele dezavantaje ale satelitilor geostationari, pe langa
evidentele lor avantaje. Astfel, un satelit plasat pe orbita geostationara
sufera de 0 lunga intarziere de propagare, care este complet inevitabila din
cauza distantei mari de pamant ~i a vitezei finite a undelor electromagnetice.
Considerand viteza luminii de 3 . 105 km/s ~i altitudinea satelitului de circa
35.780 ~1, int~rzierea de propagare ?us-into~s dintre un. utilizator ~i ~ate~it
este cupnnsa mtre 240 ~l 270 ms, m funcpe de unghlul de elevape dm
pozitia in care se afla utilizatorul. 0 conversatie telefonica internationala
realizata prill doi sateliti implica 0 intarziere de propagare dus-intors de
ordinul a 540 ms. Aceasta cauzeaza un ecou suparator, pentru a carui
eliminare se utilizeaza supresoare sau compensatoare de ecou. In cazul
comunicatiilor de date, este necesar sa se aplice ~i tehnici de corectie a
eroriJor. Vn alt dezavantaj este marea atenuare de propagare. Intr-un sistem
de comunicatii prill satelit, puterea sernnalelor electromagnetice este
atenuata cu patratul distantei de la sursa. De exemplu, daca distanta dintre
emitator ~i receptor se dubleaza, avem nevoie de un nivel de putere de
emisie de patru ori mai mare pentru a avea acela~i nivel de putere la
receptie.
O alta obiectie fundamentala ce se poate aduce unui satelit
geostationar este lipsa de acoperire la latitudinile extreme, cea nordica ~i cea
sudica. Intr-adevar, intr-un punct situat aproape de polul nord sau de polul
sud, este necesar un unghi de elevatie foarte mic pentru a accesa un satelit
geostationar.
Din toate aceste motive, la care putem adauga ~i costul ridicat al
lansarii unui satelit pe orbita geostationara, se utilizeaza in mare masura ~i
orbite care nu sunt geostationare.

8.3. ORBITE CARE NU SUNT GEOSTATIONARE


Numero~i sateliti sunt plasati pe orbite care nu sunt geostationare.
Totu~i, altitudinea satelitului nu poate fi aleasa oricum, din cauza existentei
celor doua centuri de radiatii Van Allen. Pentru a minimiza efectul nociv al
radiatiilor asupra componentelor electronice cu care soot realizate echipa-
menteIe de la bordul satelitului, este preferabil sa se plaseze satelitii in afara
acestor centuri. in figura 8.2, se arata cele doua centuri de radiatii Van
Allen, orbita geostationara GEO, precum ~i cateva orbite joase (LEO) ~i
medii (MEO).

Figura 8.2 Diverse orbite posibile pentru sateliti (GEO, MEO ~i LEO).
II

In functie de altitudine, satelitii se impart in trei categorii:


•GEO la altitudinea de 35.786 krn
•MEO la 0 altitudine cuprinsa intre 10.000 ~i 20.000 krn
•LEO la altitudini sub 1.500 krn.

Din punctul de vedere al formei orbitei, exista orbite circulare ~i


orbite eliptice.
Un sistem de sateliti geostationari necesita numai trei sateliti pentru
a acoperi globul terestru.
Pentru acoperire globala, un sistem de sateliti plasati pe orbita joasa
necesita mult mai multi sateliti. De exemplu, sistemul IRIDIUM realizat de
Motorola cuprinde 66 de sateliti. Aceasta este din cauza ca un satelit LEO
are 0 arie de acoperire mult mai mica decat unul GEO.

8.4. SISTEME DE COMUNICATII MOBILE CU SATELITI


Satelitii de comunicatii se utilizeaza pentru a transmite date ~i voce
la mare di~~!a, precum ii p~ntruy a difuza semna~e de .tele~iziune. Pe~t~
telecomumcaplle la mare dlstanta, 0 concurenta senoasa 0 reprezlnta
cablurile, cu fibre optice. Un cablu cu fibre optice poate asigura transmisiuni
de date ~i de voce mult mai ieftin, de mult mai buna calitate ~i mai fiabil
decat 0 pot face canaleIe prin satelit. Totu~i, pentru comunicatiile mobile, ca
~i pentru cele in zone izolate, sistemele fara fir, in special cele realizate cu
ajutorul satelitilor, i~i mentin intact interesul.
Comunicatiile mobile cu sateliti se pot impaqi in doua categorii
dupa cum sunt Decesare statii fixe de sol sau nu.
In sistemele din prima categorie, satelitii au legatura cu statii de sol
fixe; statiile mobile sunt in legatura cu statiile fixe de sol exact ca in
sistemele celulare. Satelitul serve~te drept releu de transmisie.
In sistemele din a doua categorie, ternlinalul mobil poate comunica
direct cu satelitul din reteaua de sateliti care acopera zona in care se afla
mobilul. Terminalul mobil, la tehnologia actuala, este relativ voluminos,
fiind construit in fornla unei valize mici. Antena trebuie indreptata spre
satelit cu ajutorul unei busole.
M

8.5. SISTEME DE COMUNICATII MOBILE iN


FUNCTIUNE
Diverse tan au sisteme proprii de sateliti de telecomunicatii. Pentru
importanta lor, ne yom referi in principal la retelele internationale de sateliti
de telecomunicatii.
in 1964, a fost stabilita organizatia internationala INTELSAT (Inter-
national Telecommunications Satellite Organization) in scopul de a furniza
servicii fixe intre natiuni cu ajutorul satelitilor. Primul satelit INTELSAT a
fost pus in serviciu comercial in 1965. Prima generatie de retele de
comunicatii mobile cu ajutorul satelitilor incepe in 1982 cu INMARSAT (de
la International MARitime Telecommunications SATellite organization).
Acesta este un sistem de sateliti GEO ce utilizeaza banda L (1,5 +1,6 GHz)
pentru a fumiza mai ales diverse servicii navelor aflate in croaziera pe mari
si pe oceane.
Alte sisteme din prima generatie de comunicatii mobile prin satelit
Stint QUALCOMM, inaugurat in 1989 si care deserve~ te America de Nord,
ALCATEL QUALCOMM care a inceput sa functioneze in 1991 pentru
Europa ~i sistemul japonez NASDA, operational din 1987.
Generatia a doua a aparut in 1995, avand ca obiectiv reducerea
gabaritului ~i a greutatii terminalelor mobile. Toate aceste sisteme stint
GEO. .
Pentru a se ajunge la terminale mobile mici ~i u~oare, comparabile
cu cele utilizate in sistemele tereste celulare, trebuie utilizati sateliti pe obite
joase (LEO). Aceste sisteme stint de doua categorii: mici si mari.
Sistemele zise "Little-LEO" (adica, LEO mici) utilizeaza sateliti de
gabarit redus ~i de mica greutate pentru aplicatii de joasa viteza sub 1kbit/s.
Sistemele zise "Big-LEO" (adica, LEO mari) includ servicii de voce,
date, facsimil. Spectrele de frecvente alocate stint de 1610+1626,5 MHz
pentru legaturile spre sateliti ~i de 2483,5+2500 MHz pentru legaturile de la
sateliti.
Un astfel de sistem este IRIDIUM, conceput ~i realizat de Motorola,
compus din 66 de sateliti plasati la 785 km pe ~ase plane orbitale polare. EI
utilizeaza accesul multiplu cu diviziune in timp (TDMA). Initiat, se
intentiona ca IRIDIUM sa aiba 77 de sateliti dispu~i in ~apte plane, sistemul
inspirandu-se din atomul de iridiu care are 77 de electroni ce se rotesc in
jurul nucleului. IRIDIUM a fost totu~i realizat cu numai 66 de sateliti plasati
in ~ase plane, cu 11 sateliti pe un plan. Cei 11 sateliti din fiecare plan se afla
pe 0 orbita polara, fiind egal distantati la 360/11 = 32,7°. Cele ~ase plane se
intersecteaza in cei doi poli ai Pamantului ~i stint separate prin aproximativ
8

180/6 = 30°, distanta nefiind unifonna. Privite de sus la Polul Nord, cele
~ase plane seamana cu 12 spite ale unei roti. La 0 altitudine de 785 krn,
perioada orbitei este de circa doua ore.
Geometria sistemului este astfel gandita incat fiecare punct de pe
suprafata Pamantului vede intotdeauna cel putin un satelit pe cer la peste 10°
deasupra orizontului. Atunci cand un satelit apune, un altul rasare - un nou
satelit se ive~te pe cer la aproximativ fiecare zece minute.
Fiecare satelit lasa pe Parnant 0 amprenta circulara avand diametrul
ceva mai mare de 2000 de mile (3226 km). Fiecare amprenta este parti-
tionata in 37 de celule, fiecare celula avand un diametru ceva mai mare de
400 de mile (645 kIn).
IRIDIUM utilizeaza banda 1, in gama 390 MHz - 1,55 GHz, pentru
comunicatii de suprafata. Se aplica modulatia digitala cu patru faze QPSK
cu mai multe frecvente purtatoare. Fiecare frecventa purtatoare este
impartita in 150 de canale multiplexate in timp pe celula. La viteza de
transmisiune de 2400 biti/s ~i utilizand compresia vocii, fiecare canal
asigura comunicatii vocale de calitate acceptabila. Fiecare satelit poate
comunica atat cu teletoane cat ~i cu statii de sol. Pe langa aceasta, fiecare
satelit mai poate comunica ~i cu alti sateliti vecini. Pentru comunicatiile
intre sateliti, IRIDIUM utilizeaza banda K, in gama 33-36 GHz. Fiecare
satelit se interconecteaza cu maximum doua statii de sol ~i cu ~ase sateliti
invecinati - cei din rata ~i din spate de pe acela~i plan ~i cei doi din fiecare
plan adjacent.
Din cate ~tim, sistemul de sateliti de telecomunicatii IRIDIUM a fost
vandut de Motorola Armatei SUA.
Un alt sistem este GLOBALSTAR, realizat de Loral Quakcomm
Satellite Services. Acesta utilizeaza accesul multiplu cu diviziune n cod
(CDMA).
Alte sisteme ce pot fi mentionate stint ODYSSEY promovat de
TRW. SKYBRIDGE al lui Alcatel ~i TELEDESICS al unui consortiu
incluzand Microsoft ~i Motorola. Acesta din unna a fost conceput ca "un
Internet pe cer", realizat in fonna unei constelatii cu sute de sateliti LEO.
O alternativa interesanta la utilizarea satelitilor de comunicatii este
inlocuirea acestora cu a~a-zisele "platfonne de inalta altitudine", care nu
stint altceva decat baloane speciale ancorate. Avantajele unei astfel de solu-
tii tehnice stint evidente: se elimina pretul lansarii satelitilor, semnalul
parcurge un traseu mult mai scuTt, ceea ce reduce atenuarea ~i intarzierea de
propagare, interventiile in caz de defectare stint considerabil mai simplu de
operat.
in concluzie, sa observarn ca sateliti: de telecomunicatii reprezinta
componente importante ale sistemelor integrate globale de comunicatii ~i ca
una din aplicatiile lor este asistarea transporturilor la mare distanta. Cu
ajutorul satelitilor artificiali, se realizeaza ~i a~a-zisele "sisteme globale de
pozitionare", prin care un vehicul poate fi urmarit cu mare precizie. Soot trei
astfel de sisteme: cel american GPS, cel rusesc GLONASS ~i cel european
GALILEO.