CAPITOLUL 2

IERARHII DIGITALE

2.1. DIGITALIZAREA SEMNALELOR ANALOGICE

Principalele semnale analogice pe care dorim sa le transmitem la
distanfa sunt: semnalele vocale, imaginile culese de camerele de luat vederi
si semnalele captate de senzori. Aceste trei clase de semnale au caraeteristici
atat de diferite meat necesita tehnici analogice specifice. O tratare unitara a
lor nu este posibila decat trecand de la forma analogies la una digitals. §tim
ca acest lucru este posibil datorita existentei teoremei esantionarii. Orice
semnal realizabil fizic are, teoretic, o durata infinita (adica, de la -<o la +00).
In realitate, semnalele aperiodice zise de energie au 0 durata finita. caci nu
au valori semnificative decat intr-o fereastra de timp cuprinsa intre doua
momente t] §i /,. Facand analiza spectrala a unui asemenea semnal,
constatam ca cea mai mare parte din energia sa este concentrata intr-o banda
de frecvenfe [/min, /max ] in afara careia componentele semnalului au marimi
neglijabile, in sensul ca sunt comparabile cu ale zgomotului. Filtrand, deci,
semnalul astfel incat sa refinem numai componentele spectrale
semnificative, objinem un semnal limitat in banda §i care nu este diferit de
semnalul original decat intr-o masura acceptabila. Putem, astfel, aplica
teorema esantionarii acestui semnal filtrat, prelevand e§antioanele sale cu o
frecventa fc eel pufin dubla in comparafie cu /max, cea mai inalta frecventa
din spectm, iar semnalul analogic initial poate fi reconstruit din e§antioanele
sale cu o precizie suficienta: fe > 2/max. Cadenza de esantionare fN = 2/max
se mai numeste si rata Nyquist.
Desigur, ramane de clarificat la cat putem limita banda de frecvente
a unui semnal astfel incat distorsiunea ce rezulta sa fie acceptabila, §i ce sa
injelegem prin „acceptabil". Exemplul semnalului vocal este ilustrativ.
Vocea umana, generata de organul nostru fonator, are un spectru ce se
intinde de la cateva zeci de herti (voce grava, de bas) pana dincolo de 15
kHz (voce de soprana alto). Prin numeroase experimente subiective,
speciali§tii au ajuns la concluzia interesanta ca, limitand spectrul acesta intre
300 si 3400 Hz, semnalul ce rezulta este la fel perceput de urechea umana ca
§i vocea naturala. Reducand si mai mult banda, de ex., la 2800 Hz, vocea
inca este inteligibila, dar isi pierde personalitatea, devenind metalica. De
aceea, in telefonie, semnalul vocal este filtrat trece-banda intre 300 si 3400
Hz. Acest semnal mai este limitat si in dinamica, adica, in ce priveste
diferenja dintre eel mai mare §1 eel mai mic nivel de putere sonorS per-
ceptibila. Fire§te, in aceste condifii, nu putem transmite la telefon o arie de
opera, dar soprana care o interpreteaza pe scena poate vorbi la telefon tara
ca frumosul timbru al vocii sa fie sensibil afectat. La aceasta contribuie §i
urechea umana cu imperfecfiunile ei.
Semnalul vocal nu se e§antioneaza cu 6800 Hz, ci cu 8000 Hz,
pentru a u§ura sarcina filtrelor analogice, care raman necesare sj intr-un
sistem digital, fiind insa mult mai u§or de proiectat §i de realizat fizic decat
intr-un sistem pur analogic. O suprae§antionare similara se aplica §i altor
semnale analogice. De ex., semnalul ce se inregistreaza pe un disc compact
(muzica sau fi§iere de calculator) are o lSrgime de bands de 40 kHz, dar
frecvenfa de e§antionare este de 44,1 kHz, iar daca sistemul de inregistrare
este pe banda audio digitals, banda este aceeasj ca la CD, iar frecventa de
e§antionare este de 48 kHz.
Procesul de e§antionare este echivalent cu modulatia de amplitudine
a unui tren de pulsuri {pulse amplitude modulation, PAM). Semnalul ce
rezulta nu este inca digital, caci amplitudinea pulsurilor poate lua orice
valoare intr-un interval dat. Pentru digitalizare, se impune sa retinem numai
un numar finit de nivele de amplitudine. Procesul prin care fiecare esantion
este aproximat cu un nivel determinat dintr-un set finit de nivele se nume§te
cuantizare. In cazul semnalului vocal, se iau 256 de nivele, jumState din ele
fiind pozitive §i jumatate, negative. Acest numar de nivele este judicios ales,
c^ci 256 = 28, astfel incat fiecarui nivel ii revine o combinatie particulars de
opt biji. DacS ace§ti bifi se transmit serial, rezulta un flux de 64 kbifi/s.
Modula^a de cod a pulsurilor {pulse code modulation, PCM) este
denumirea unei clase de semnale in banda de baza otyinute din semnalele
PAM cuantizate prin codarea fiecarui e§antion cuantizat intr-un cuvant
digital. Diferenja dintre amplitudinea semnalului analogic §i nivelul cu care
aceasta se aproximeaza apare ca un zgomot ce se aduna la zgomotul de alta
provenienjii. Acest zgomot, zis de cuantizare, este cu atat mai mare, cu cat
numarul nivelelor de cuantizare este mai mic. Ca orice zgomot, el afecteazS
semnalul util. Cuantizarea poate fi uniforms sau neuniforma. Ea este
uniforma daca diferenja dintre douS nivele adiacente, numita pas de
cuantizare, este constants. In cazul semnalului vocal, 50% din timp,
tensiunea ce-1 reprezinta este mai micS decat un sfert din valoarea de
rSdacinS patratS medie, valorile de amplitudine mare fiind relativ rare. De
aceea, o e§antionare uniforms ar face ca, jumState din timpul unei
conversatii telefonice, raportul de puteri dintre semnal si zgomotul de
cuantizare sa fie -mare. Acesta este motivul pentru care semnalele vocale se
cuantizeaza neuniform. Cuantizarea neuniformS se face efectuand mai intai
o compresie a semnalului, a§a cum se arata in figura 2.1 (a), §i cuantizand
apoi uniform semnalul comprimat cu un cuantizor uniform avand
caracteristica aratata in figura 2.1 (b).

Pentru amplitudini mici, caracteristica de compresie are o panta mult

mai abrupta decat pentru amplitudini mari. De aceea, o schimbare a valorii
semnalului la amplitudini mici trece prin mult mai mulji pasi de cuantizare
decat ar face-o aceeasi schimbare de valoare a semnalului la amplitudini
mari. La recepfie, semnalul sufera o operate inversS compresiei, numita
expandare. Compresia §i expandarea impreuna constituie o prelucrare a
semnalului numita compandare.
Exista doua caracteristici de compandare. ambele acceptate de
Uniunea Internationals a Telecomunicafiilor, care este principal ul for de
standardizare in domeniu: legea u, aplicatS in America de Nord, §i legea A,
adoptata in Europa. Fie x §i y tensiunile de intrare §i de ie§ire, avand valorile
maxime JC §i ymiK, respectiv. Reamintim defini{ia funcfiei signum:
unde u este o constanta pozitiva. Caracteristica de compresie pentru legea u
se arata in figura 2.2 pentru cateva valori ale lui u.
 5

2.2. CODURI DE LINIE

La cursul de „Sisteme de telecomunicajii in transporturi", am studial
intre altele si diverse tipuri de modulate digitala. Modulatia digitala
converteste un semnal digital intr-un semnal analogic ce se poate transmite
in bune condi(iuni pe un canal dat, in general de tip trece-banda. Generarea
unui semnal analogic dintr-un semnal digital, conform unei modulafii
particulare, presupune o prelucrare relativ complexa. In cazul unor canale
particulare, este insa posibil sa inlocuim modulatia cu o forma de prelucrare
a seinnalelor mult mai simplu de reaiizat, caci elementele de semnal sunt
pulsuri rectangulare, numita codare de linie. Vom descrie, deci, cateva
coduri de linie utilizate in rejelele digitale.
In general, este de dorit ca echipamentul de emisie-recepfie sa fie
separat galvanic de canalul de transmisie. O astfel de separare se poate face
cu condensatoare dar, de regula, se utilizeaza transformatoare electrice pe
miez de ferita, avand raportul de transformare intre primar si secundar 1:1.
Transformatorul separator transforms orice canal trece-jos, cum este si linia
telefonica, in canal trece-banda, c&ci el opreste componentele de joasa
frecven^a ale semnalului. O condijie esenfiala pe care trebuie sa o
indeplineasca un cod de linie este, deci, ca semnalul ce-1 reprezinta sa aiba
foarte pujina energie la frecvenje joase.

Cod bipolar
Un prim exemplu de codare ce permite semnalului x(t)
prin transformatorul separator este codul bipolar, definit astfel:
f + A 0<t<Tb pentru 1 binar x(t)
=<
[-A 0<t<Tb pentru 0 binar

Un exemplu de semnal codat bipolar este aratat in figura 2.4.

Fig. 2.4. Exemplu de codare bipolara.

Receptorul include un circuit de sincronizare de bit (pe scurt,

sincrobit) care, bazat numai pe tranzitiile din semnalul recepjionat, aduce in
faz5 cu tactul de la emisie un tact de recepjie care are nominal aceeasi
perioada Tb dar, fund generat de un oscilator local, are o perioada diferita,
sa spunem Tb. Sincrobitul incearca in permanenta sa reduca la zero
diferenja tsTb =Tb-Tb, care poate fi pozitiva sau negativa in diverse
perioade de timp. Or, un lung sir de 0 sau de 1 poate duce la pierderea
sincronismului si, deci, la citirea gresita a datelor la recep{ie.

Cod cu inversarea alternata a marcii

Una din solujiile la aceasta problema este utilizarea unui cod
denumit „cod cu inversarea alternata a marcii" (in engleza, AMI: Alternate
Mark Inversion). Prin „marca" trebuie sa intelegem 1 logic, dupS cum
„spa{iu" inseamna 0 logic tntr-o terminologie mostenita din perioada de
pionierat a transmisiunilor digitale cand telegrafia era singurul serviciu de
acest fel. In codul AMI, 1 logic se transmite alternativ ca + A si - A. iar 0
logic este reprezentat prin tensiune zero. Asadar, un lung sir de 1 logic
asigura tranzifii la fiecare bit. Un sir lung de 0 logic, insa, nu confine
tranzifii si poate duce la pierderea sincronizarii la recep|ie.
 Cod B8ZS
Un remediu aplicat in practica este B8ZS (citim: cod bipolar cu
substituirea a 8 zerouri). Acesta este un cod AMI la care se adauga
urmatoarele reguli de codare:
•Daca apare un octet cuprinzand numai biti de zero, iar ultimul puis
de tensiune precedand acest octet era pozitiv, cele opt zerouri se
codeaza drept 000+-0-+.
•DacS apare un octet cuprinzand numai bid de zero, iar ultimul puis
de tensiune precedand acest octet era negativ, cele opt zerouri se
codeaza drept 000-+0+-.
Aceasta tehnica forfeaza doua violari ale regulii de codare AMI. un
eveniment improbabil sa fie cauzat de zgomot sau de alte imperfecfiuni de
transmisie. Receptorul recunoa§te combinatia si interpreteaza octetul drept
constand numai din zerouri.

Codul HDB3
O alta schema de codare bazata pe regula de codare AMI este HDB3
(de la denumirea in limba engleza high-density bipolar-3 zeros) in care
siruri de patru zerouri se inlocuiesc prin secvenfe continand unul sau doua
pulsuri. In ambele cazuri, zeroul al patrulea se inlocuieste cu o violare a
regulii de codare AMI. In plus, este necesara o regula pentru a asigura ca
violarile succesive sunt de polaritate alternata astfel incat sa nu se introduca
o componenta de cc: daca ultima violare a fost pozitiva, violarea ce se
introduce trebuie sa fie negativa, si vice versa. Regulile de substitute pentru
codul HDB3 sunt date in Tabelul 2.1.
Tabelul2.1
Regulile de substitute HDB3
 Cod pseudoternar
Un alt cod de linie utilizat, asemanator cu inversarea alternate a
marcii, este codul pseudoternar. Regula de codare este urmatoarea: 1 binar
este reprezentat prin absenja semnalului de linie, iar 0 binar este reprezentat
prin pulsuri a caror polaritate pozitiva si negativa alterneaza.

Codul Manchester
Un alt cod de linie foarte cunoscut este codul Manchester. In aceasta
metoda de semnalizare, ilustrata in figura 2.5, simbolul 1 este reprezentat
printr-un puis pozitiv de amplitudine A urmat de un puis negativ de
amplitudine -A, ambele pulsuri avand o lafime de o jumatate de bit. Pentru
simbolul 0, polaritajile acestor doua pulsuri sunt inversate. Codul Manchester
suprima componenta de cc §i are componente de joasa frecvenja relativ
nesemnificative, indiferent de proprietajile statistice ale semnalului. Aceasta
proprietate deosebit de utila in anumite aplica{ii este otyinuta insa cu pre[ul
dublarii benzii de frecvenfe necesare pentru transmisie, ca o consecinfa directa
a injumata^irii intervalului de timp elementar de la Tb la Tb 12.

Cod 2B1Q
Un cod de linie standardizat in S.U.A. pentru lima digitals de abonat
este 2B1Q. In aceasta denumire, care exprima sintetic operajia de codare, B
vine de la bit, iar Q de la quaternary, care inseamna cuaternar. §irul bitilor
general de sursa se segmenteaza in blocuri de cate doi bi^i, numite dibifi.
Fiecarui dibit ii corespunde un simbol care este una din cele patru
amplitudini ale unui semnal modulat in amplitudinea pulsurilor, conform

tabelului 2.2.
Tabelul2.2
Reprezentarea celor 4 dibiji posibili, pe baza codarii Gray, Tn cazul codului 2B1Q.

Figura 2.6 Semnal 2B1Q

Daca bifii 1 ?i 0 sunt echiprobabili, codul 2B1Q are componenta de
curent continuu egala cu zero in medie. Sa presupunem ca sursa genereaza
un tren de biji cu debitul binar de 160 kbiti/s. Viteza de simbol a semnalului
2B1Q este de 80 kbaud, ceea ce pretinde pentru transmisie un canal cu
largime de banda de doua ori mai mica decat ar avea nevoie semnalul
generat de sursa.

Inversare codata a marcii

In Recomandarea 1.432 a UIT-T, se specifica o tehnica de codare de
linie denumita „inversare codata a marcii". Ea utilizeaza doua nivele de
tensiune, sa spunem +A si -A, §i se supune urmatoarelor reguli:
1.Pentru 0 binar, exista intotdeauna o tranzijie pozitiva in mijlocul
intervalului de bit. Semnalul este la nivelul -A pe prima jumatate a bitului si
la nivelul +A pe jumatatea a doua.
2.Pentru 1 binar, exista intotdeauna un nivel constant al seninalului pe
durata unui bit. Nivelul altemeaza insa intre eel pozitiv si eel negativ la bitii
succesivi de 1, exact ca la codul AMI.

Aceasta codare este ilustrata in figura 2.7.

o \_____. /
Daca nivelul pozitiv si eel negativ sunt egale in valoare absoluta,
semnalul nu are components de cc, ceea ce permite cuplarea la canal prin
transformator separator. Tranzijiile frecvente inlesnesc menjinerea
sincronismului intre emptor si receptor. Pre{ul platit pentru aceste calita{i
este o mai mare largime de banda, caci intervalul elementar de timp se
dubleaza la bitii de 0.

2.3. IERARHIA DIGITALA PLESIOCRONA

Prin digitalizarea unui semnal vocal, rezulta un semnal digital cu

debitul binar de 64 kbi{i/s. Prin multiplexarea in timp a unui numar de
semnale de 64 kbiji/s, se objine un semnal digital de viteza mult mai mare
numit flux primar. Numarul de canale de 64 kbifi/s multiplexate difera in
Statele Unite ale Americii de Europa. In Europa, 32 de canale formeaza
impreuna un flux de 32x64 kbifi/s = 2,048 Mbi{i/s. Din cele 32 de canale,
numai 30 sunt puse la dispozijia abonafilor din refeaua telefonica, doua fiind
rezervate pentru sincronizare si conducerea retelei. in S.U.A. §i in alte fari
care s-au aliniat la aceasta opjiune, 24 de canale de 64 kbifi/s se
multiplexeaza, ceea ce inseamna 24x8 = 192 de intervale elementare de
timp („sloturi"); adaugand inca un slot utilizat pentru aliniere, rezulta un
total de 193, iar 193x64 kbiji/s = 1,544 Mbiji/s.
Multiplexarea celor 32, respectiv 24, de canale, se face intr-un
echipament numit multiplexor, sub acelasi semnal de ceas. Semnal ul de
ie§ire, pe care-1 vom numi flux primar, este transmis la distanja pe un canal
de banda larga (cablu coaxial, fibra optica, radio releu). Perfect onarea
tehnologiei fibrei optice a permis ridicarea continua a vitezei de transmisie.
Patru fluxuri primare multiplexate in timp formeaza un flux secundar de
6,312 Mbiti/s in S.U.A. si de 8,448 Mbiti/s in Europa. Acest proces poate
continua, rezultand ierarhiile digitale plesiocrone din Tabelul 2.3.
Tabeiul2.3

Multiplexarea in timp este o operate in care semnalele tributare sunt

intretesute in semnalul agregat de mare viteza de la iesirea multiplexorului.
Exists insa doua tipuri de intretesere: bit cu bit si octet cu octet. In
multiplexorul PDH primar, in care semnalele tributare este eel mai probabil
sa provina din digitalizarea vocii, intreteserea se face la nivel de octet, astfel
incat cei opt biji reprezentand un esantion sa fie luaji impreuna. La nivelele
ierarhice superioare de multiplexare, intreteserea se face insa la nivel de bit,
in sensul ca, de la fiecare canal tributar, este adus, pe rand, la iesire, cate un
bit.
Figura 2.8 Munte de multiplexoare PDH.
Se vede ca, pentru a extrage un canal de 64 kbiji/s, este necesara
demultiplexarea incepand cu nivelul eel mai inalt sj mergand pana la nivelul
eel mai de jos. Este insa util sa putem extrage §i insera canale de joasa
viteza dintr-un, respectiv intr-un, semnal multiplexat. De exemplu, semnalul
de 140 Mbiti/s reprezentand numeroase convorbiri telefonice este transmis
pe fibra optica din ora§ul A in ora§ul B. Traseul fibrei optice trece printr-un
ora? C situat intre A §i B. Este atunci posibil ca, dintre cele patru tributare
de 34 Mbifi/s, numai trei sft fie realmente ocupate cu semnale destinate lui
B, al patrulea transported semnale pentru orasul intermediar C. Daca putem
extrage in C semnalul respectiv, in locul acestuia putem insera un altul,
generat in C si destinat lui B, incarcand astfel optim canalul de
transmisiune. Un multiplexor cu inser|ie-extracfie (drop-insert multiplexer)
aceasta §i face: din cele n canale tributare, poate extrage k < n, introducand
in locul acestora alte k, structura cadrului semnalului multiplexat ramanand
neafectata.
Nota. In vorbirea §i scrierea expeditiva, obi§nuim sa rotunjim vitezele; de
ex., spunem 8 Mbifi/s in loc de 8,448 Mbiti/s si 140 Mbi|i/s in loc de
139,264 Mbiti/s. Totu§i, cand este vorba de calcule precise, nu este cazul sa
facem rotunjiri de acest fel.
 Dar ce injelegem prin plesiocron? Doua semnale digitale sunt
plesiocrone daca au aceea§i viteza nominala, dar o viteza reala pu{in diferita
din cauza ca sunt generate in locuri diferite si, deci, sub semnale de tact date
de ceasuri diferite. In echipamentele digitale, bazele de timp se otyin cu
ajutorul oscilatoarelor cu cuait, care sunt stabile, precise si ieftine. Oricat ar
fi insa de precise doua oscilatoare, chiar daca frecvenjele pe care oscileaza
ele sunt nominal egale, in realitate difera pujin. Din acest motiv, doua
semnale generate sub ceasuri diferite aluneca unul pe langa altul. Doua
semnale digitale la care momentele de trecere de la un simbol la urmatorul
coincid se numesc sincrone. Doua semnale plesiocrone pot fi aduse in
sincronism prin diverse mecanisme; de ex., citindu-le cu acelasi semnal de
tact.
In figura 2.9, se arata un multiplexor de nivelul 2 ale carui intrari
sunt patru fluxuri primare, numite in situajia data afluenfi (prin analogie cu
raurile ce-si unesc apele intr-un fluviu).

Figura 2.9 Multiplexarea a patru fluxuri primare intr-un flux secundar.

Semnalele de intrare in multiplexoail de pe nivelul 2 sunt
plesiocrone, fiind generate sub ceasuri diferite fizic, iar multiplexorul de pe
nivelul 2 are propriul sau ceas. Aceasta ridica o problema importanta de
aliniere a semnalelor de la cele patru ie§iri ale multiplexoarelor de nivel 1 in
structura de canale a fluxului secundar. Solufia adoptata este citirea
afluenjilor cu un semnal de tact pujin mai mare decat de 4 ori tactul nominal
al acestora. Acest procedeu este aratat in figura 2.10.

Figura 2.10 Citirea afluentilor in multiplexorul de nivel 2 cu un tact a carui

frecventa f2 + A/2 este mai mare decat 4xf}, unde fx este frecvenfa nominala a
afluentilor.

In acest fel, in sistem se introduc bifi suplimentari, fara valoare

informationala, zisi „de umplutura". Nu insistam asupra detaliilor
procedeului, caci faptul de a fi complicat este uriul din motivele pentru care
s-a trecut la o altfi ierarhie digitals., cea sincrona, pe care o studiem in
continuare.

2.4. IERARHIA DIGITALA SINCRONA

Ierarhia digitala sincrona, notata prescurtat SDH (de la Synchronous
Digital Hierarchy), este o interfaja de transmisiune optica descrisa in
Recomandarile G.707, G.708 si G.709 ale UIT-T. La originea acestor norme
sta SONET (de la Synchronous Optical Network, „rejea optica sincrona"), o
tehnica propusa de BellCore si standardizata de ANSI (American National
Standards Institute, Institutul National de Standardizare din S.U.A.). In
SONET, viteza de baza este de 51,84 Mbiji/s, aleasa astfel incat sa fie mai
mare decat 44,736 Mbiti/s, viteza aflata pe nivelul 3 in PDH, varianta
S.U.A. (vezi Tabelul 2.3). Dezvoltarea rapida a tehnologiei fibrei optice a
deschis perspectiva transportului la distanja al informatiei la viteze mult mai
mari, astfel incat, conform Recomandarii G.707, viteza minima este tripla:
155,52 Mbiti/s. Semnalele in SDH se noteaza cu STM-N, unde STM este
prescurtarea de la Synchronous Transport Module, care inseamna Modul de
transport sincron. Vitezele in SDH sunt date in Tabelul 2.4.
 Nivelul fotonic este eel fizic. El include o specificajie a tipului de
fibra optica ce poate fi utilizat, puterea minima §i caracteristicile de
dispersie ale laserului de emisie, sensibilitatea receptoarelor, etc.
Nivelul de secfiune creeaza cadrele SDH, converteste semnalele
electronice in semnale optice si poseda unele capacitaU de monitorizare.
Nivelul de linie realizeaza sincronizarea, multiplexarea datelor in
cadre SDH, funcfii de protectie si de intreUnere, precum si comutarea.
Nivelul de cale realizeaza transportul datelor de la o extremitate la
cealalta la viteza de semnalizare adecvata.
In figura 2.12, se arata cum se realizeaza aceasta la nivel fizic.

Figura2.12 Ierarhia fizica SDH.

O secfiune este blocul constructiv fizic de baza si reprezinta un cablu

optic continuu intre doua perechi de receptoare/emitatoare optice. Desigur,
daca distance sunt scurte, cablul optic poate uni direct echipamentele
terminale. Pentru distance mai lungi, devin necesare repetoare. Repetorul
este un echipament care primeste datele in forma optica, le converteste in
forma electrica pentru a reface forma pulsurilor si reconverteste datele in
forma optica pentru a le transmite mai departe astfel refacute. Repetorul
include un bloc de sincronizare de bit (sincrobit). O linie este o succesiune
de mai multe secfiuni astfel incat semnalul intern, sau structura de canale a
semnalului, nu se modifies. La extremitatile unei linii se pot gasi puncte
terminale sau multiplexoare de tipul cu extracde-inserfie, in care unele
canale sunt extrase pentru a fi expediate pe alte direcjii (prin comutafie), iar
allele, venind din alte direcfii, sunt inserate in locul celor extrase. O cale co-
necteaza terminale, situate la capete de circuit. Datele se asambleaza la in-
trarea unei cai §i nu sunt accesate sau modificate pana cand nu se deza-
sambleaza la celalalt capat al caii.
Pentru ca o scrisoare sa fie prelucrata cu usurin|a de po§ta astfel
incat sa ajunga in siguranja §i in timpul eel mai scurt la destinaUe, este
necesar sa se ambaleze scrisoarea intr-un plic pe care sa se scrie adresa
destinatarului (|ara, ora§, strada, numar, apartament, etc.) si cea a
expeditorului, iar daca este cazul, sa se precizeze: recomandata, cu aviz de
primire, par avion, etc. Distingem, deci, doua feluri de informafie: cea
conjinuta in scrisoare, aparjinand clientului, si cea de pe plic, necesara
operatorului postal pentru a dirija informafia din scrisoare unde trebuie. Sa
transpunem aceasta procedura la scrisoarea electronica: Internetul transmite
un §ir de biri, din care o parte reprezinta mesajul, iar alta parte, care nu-1
intereseaza pe utilizator, dar care este strict necesara pentru a transporta
mesajul prin rejea. Aceasta din urma parte o numim adaus {overhead).
Prima parte, echivalenta scrisorii in sine, o numim incarcatura ipayload).
Denumirea de incarcatura se justifies prin analogie cu un alt exemplu din
transportul conventional, de marfuri. Un vagon de marfa are un spajiu util,
ce este acoperit cu lazile, pachetele, sacii si alte obiecte fizice al clienfilor,
care platesc prejul transportului in raport cu, sa spunem, volumul ocupat.
Avand in minte aceste analogii, sa revenim la transportul informajiei
printr-o rejea construita conform ierarhiei digitale sincrone, SDH. Pentru
SONET, blocul constructiv de baza este cadrul STS-1, care consta din 810
octe{i si este transmis in 125 us, ceea ce echivaleaza cu un debit binar de
810x8/125xl0'6 = 51,84 Mbifi/s. Asa cum se reprezinta in figura 2.13 (a),
acest cadru poate fi conceput drept o matrice cu 9 linii si 90 de coloane,
transmisia facandu-se rand cu rand, de la stanga la dreapta §i de sus in jos.
Primele trei coloane (3 octeji x 9 linii = 27 octeji) ale cadrului sunt dedicate
adausului. Noua dintre ace§ti octefi se refera la secjiune, iar 18 octeti sunt
adausul de linie. Restul cadrului este incarcatura utila, care este transportata
la nivel de cale. Incarcatura include o coloana de adaus de cale, care nu este
neaparat in prima pozijie; adausul de linie conjine un pointer care indica
unde incepe adausul de cale.
In figura 2.13 (b), se arata formatul general pentru modulul de
transport sincron
(STM-N), conform
Recomandarilor UIT-
T.
Oj^ociStC j.
___u Z^o t/y Qc

*?
 Ierarhia digitals sincrona SDH a fost astfel gandita incat sa preia cu
relativa usuries semnalele PDH de diverse viteze. Se definesc astfel spatii
de incarcare a semnalelor PDH numite containere: C-l 1 (citeste: unu-unu)
pentru 1.5 Mbiti/s, C-12 (citeste: unu-doi) pentru 2 Mbiti/s, C-2 pentru 6
Mbiti/s, C-3 pentru 34 si 45 Mbiti/s si C-4 pentru 140 Mbiti/s. Fiecare
container are anexat un adaus de cale. Containerul impreuna cu adausul de
cale formeaza un „container virtual", notat VC.
Intr-o rejea sincrona, toate echipamentele sunt sincronizate cu un
ceas general al re{elei, care este foarte precis. Totusi, intarzierea asociata cu
o legatura de transmisie poate varia pu|in cu timpul. Drept rezultat, pozi|ia
containerelor virtuale in interiorul unui cadru STM-1 nu este fixata. Pentru a
tine seama de asemenea variajii, fiecarui canal virtual VC i se asociaza un
pointer care indica pozifia inceputului containerului virtual in raport cu
cadrul STM-1. El poate fi incrementat sau decrementat dupa cum este
necesar.