Sunteți pe pagina 1din 20

Comutatoarele temporale (T), spaţiale (S) şi digitale (D)

1 PARTEA TEORETICĂ
1.1 Schema bloc a comutatorului temporal. Principiul de lucru

Pi C.C. Pi+1

Procesul de comutare (C.C. – câmp de comutare)

În caz general scopul comutării este transferul informaţiei de la orice intrare la


orice ieşire şi în poziţia dorită în timp.
Orice canal digital se caracterizează prin doi parametri:
a) parametrul spaţial sau coordonata spaţială;
b) parametrul temporar sau coordonata temporară.
Comutaţia numerică temporală constă în a repartiza eşantioanele ce sosesc pe
linia multiplex de intrare, MUXI, a comutatorului în căi convenabile ale liniei
multiplex de ieşire, MUXE, aşa cum se prezintă în figura 1.1.1.

Schema bloc a unui comutator temporal este prezentat în figura 1.1.1.

Fig. 1.1.1 Comutatorul numeric temporal, CNT: (a) principiul comutaţiei;


(b) simbolul grafic; (c) schema bloc de principiu. RI - registru de intrare, RE - registru
de ieşire, MT - memorie tampon, MC - memorie de comandă, UCC - unitate de
comandă şi control.
Pentru ca acest proces să se desfăşoare, este necesar ca sistemul să dispună de o
memorie tampon, MT, numită şi memorie a eşantioanelor sau memorie de
convorbire (speech memory). În această memorie, cadru după cadru se înscriu
"cuvintele" (eşantioane cuantizate şi codificate) provenite din fluxul de intrare, oferit
pe MUXI, şi se "citesc" aceste cuvinte pentru a generafluxul de ieşire, scurs pe
MUXE. Conţinutul MT rămâne neschimbat între două operaţii succesive de scriere,
adică pe durata unei perioade de 125 sec. În decursul acestei perioade conţinutul
fiecărei locaţii de memorie MT poate fi citit în orice moment şi eliberat astfel pe linia
de ieşire.
Pentru ca un eşantion să poată fi eliberat pe MUXE trebuie să se ştie cu precizie
adresa de unde el se extrage şi pentru aceasta se citeşte o altă memorie a
comutatorului, numită memorie de comandă, MC. Această memorie conservă relaţia
dintre căile de intrare şi căile de ieşire, ceea ce înseamnă că ea asigură realizarea
conexiunii. Se poate spune deci că este o adevărată memorie a conexiunii (connection
memory), care furnizează în mod periodic indicaţiile de deschidere a "porţilor" de
comutare a impulsurilor binare ce caracterizează căile temporale. Oricând se doreşte a
se schimba o conexiune temporală, trebuie operat în conţinutul informaţional al
memoriei de comandă. Încărcarea şi reactualizarea acestei memorii se face de către
unitatea de prelucrare a cererilor de conexiune, în faza de prelucrare a apelurilor, adică
anterior comutaţiei propriu-zise.
Se precizează că cele două memorii componente ale comutatorului sunt de tip
RAM (Random Access Memory), deci cu acces aleator pentru scriere şi pentru citire.
Comutatorului numeric temporal îi sunt asociate elemente auxiliare care
realizează transformarea de format a fluxului binar al liniilor multiplex, anume un
registru RI de intrare, care efectuează conversia de format serie-paralel, şi un
registru RE de ieşire, pentru conversia complementară paralel-serie.

Din punct de vedere al disciplinei de scriere în şi citire din memoria tampon, se


deosebesc două variante ale comutatoarelor numerice temporale: cu comandă la
ieşire (cu scriere ordonată şi citire controlată) şi cu comandă la intrare (cu scriere
controlată şi citire ordonată).

1.2 Principiul comutaţiei numerice temporale


Comutaţia temporală are ca trăsătură principală lipsa unei continuităţi
electrice pe toată durata comunicaţiei între intrare şi ieşire. În asemenea cazuri, un
circuit fizic este atribuit simultan mai multor comunicaţii, care şi-l împart între ele,
utilizând acest suport comun în intervale diferite de timp.
Blocul sau modulul, care realizează funcţia comutaţiei temporale a semnalului
digital se numeşte treapta de comutaţie temporală sau treapta T. Presupunem că la
intrarea modulului de comutaţie cu linii PCM se transmit, iar de la ieşirea modulului
de comutaţie cu linii PCM pleacă, semnale PCM multiplexate în timp. (figura 2).

Semnal de la
abonatul A

Linii PCM de
intrare

Linii PCM de
ieşire

Semnal de la abonatul A
transmis abonatului B

Figura 1.2.1 Principiul comutaţiei temporale

În această figură „t” reprezintă timpul de reţinere care se calculează conform


relaţiei:
Dacă j  i - reţinerea t  ( j  i)   (1.2.1)
Dacă j  i - reţinerea t  (c  i  j )   , (1.2.2)
unde: i - reprezintă canalul temporal de intrare;
j - reprezintă canalul temporal de ieşire;
c  32 , τ=3,9 μsec.
În fiecare canal temporal CT este fixat un semnal PCM bine determinat. De
exemplu, abonatul A este fixat de canalul temporal numărul 1 a liniei PCM de intrare,
iar abonatul B de canalul temporal 15 a liniei de ieşire. Informaţia despre aceasta se
transmite în canalul temporar de semnalizare 16. Variaţia ordinului de consecutivitate
a unui canal temporal a linie PCM de ieşire în comparaţie cu cea de intrare înseamnă
transmiterea informaţiei vocale de la un abonat la altul. În aceasta şi constă principiul
comutaţiei temporale (uneori se vorbeşte despre restabilirea intervalelor de canale sau
deplasarea informaţiei din canal în canal). Principiul comutaţiei temporale prezentat în
figura 2, reprezintă unul din traseele pe două fire (de exemplu, la transmisiune).
Pentru îndeplinirea convorbirii abonaţilor este necesar de a organiza un asemenea
traseu şi la recepţie, adică traseul de convorbire trebuie să fie pe patru fire.

Folosirea reprezentării vectoriale a comutaţie digitale (figura 3) în


coordonatele spaţiu-timp permit de a descrie într-un alt mod comutaţia temporară.
Dacă presupunem ortogonalitatea transformărilor coordonatelor spaţiale şi temporare
a semnalului digital, atunci vom obţine expresia:

(S ,T )  ( S )  (T )
Figura 1.2.2 Reprezentarea vectorială a comutaţiei temporare

Pentru comutaţia temporală (S) = 0.

Operaţia (T) este o operaţie simplă de reţinere a unui anumit cuvânt de cod
pe timpul dat.

1.3 Schema bloc a comutatorului temporal cu comandă la ieşire

Multiplex de S/P ADR


intrare

RI

MT MC
j
RD RD

j
WR WR

Multiplex de
RE P/S ieşire

Fig. 1.3.1 Schema bloc a comutatorului temporal cu comanda de ieşire

Etapele comutaţiei:
Intervalele de timp sunt transferate cu frecventa cadrului. Datorită decalajului
de timp intre recepţia informaţiei la intrare din IT-i şi transmiterea acestei la ieşire în
IT-s este necesară memoriyarea informaţiei.
1. Înregistrează comanda de comutaţie
2. Înregistrează în S/P biţii recepţionaţi în IT-i
3. Transferă octetul recepţionat în IT-i din S/P în RI
4. Înscrierea octeţilor MT se face în ordinea recepţiei la adrese succesive generate
de ADR
5. Octetul din MT[i] este transferat în RE înainte de începerea lui IT-j
6. Transferul octetului sin RE în P/S
7. Transferul informaţiei din convertoare P/S la ieşire asociată canalului temporal
IT-j pe durata IT-s
Principiul de realizare a comutaţiei numerice temporale cu comandă la ieşire
este prezentat în figura 1.2.1.

Figura 1.3.2 Principiul comutaţiei numerice temporale, cu comandă la ieşire


CTi - cuvântul i din memoria tampon; ATi - adresa locaţiei i din memoria tampon;
CCj - cuvântul j din memoria de comandă; ACj - adresa locaţiei j din memoria de
comandă; L / L'- lungimea cuvintelor din memoria tampon / comandă.
Operaţiile de transfer referitoare la scriere în şi la citire din memoria tampon
(înscrierea şi citirea eşantioanelor) se realizează sub comandă unui numărător de
adrese, care este sincronizat cu fluxurile de intrare şi de ieşire din sistem. Traducerea
într-o adresă de memorie a unei stări a numărătorului sau a unui cuvânt conţinut într-o
locaţie de memorie se efectuează prin intermediul translatoarelor. Scrierea în
memoria tampon se face în ordinea de sosire a eşantioanelor din fluxul de intrare,
translatorul 1 generând ciclic pe ieşirea 0 secvenţa de adrese: AT 1, AT2.....ATn.
Înseamnă că datorită sincronismului între numărătorul de adrese şi fluxul de intrare,
adresa de înscriere a unui eşantion coincide cu rangul căii temporale alocat acestui
eşantion; altfel spus adresa unei locaţii a MT reprezintă identitatea căii de intrare.
Capacitatea minimă a MT este deci n8biţi, dacă n este numărul căilor
temporale ale fiecăruia din fluxurile ce acced comutatorul, acelaşi număr de căi la
intrare cât şi la ieşire.
Accesarea memoriei de comandă pentru citirea conţinutului locaţiilor ei, se
efectuează în succesiunea normală a celor n adrese ale sale, translatorul 1 generând
ciclic pe ieşirea 1 secvenţe de adrese: AC1, AC2,...,ACn. Adresa fiecărui cuvânt din
MC reprezintă identitatea unei căi temporale de ieşire, numărătorul de adrese fiind
sincron cu fluxul de ieşire din comutator. Datele conţinute în MC sunt înscrise sub
controlul procesorului de tratare a apelurilor, component al unităţii de comandă şi
control, şi anume într-o perioadă anterioară comutaţiei propriu-zise. Aceste date
reprezintă identitatea căilor temporale de intrare, ale căror eşantioane trebuie a fi
comutate.

1.4 Schema bloc a comutatorul temporal cu comandă la intrare


Multiplex de S/P ADR
intrare

RI

MT MC
j
RD RD

j
WR WR

Multiplex de
RE P/S ieşire

Fig. 1.4.1 Schema bloc a comutatorului temporal cu comanda de intrare

Etapele de realizare a comutaţiei:


1. Înregistrează comanda de comutaţie
2. Înregistrează în S/P biţii recepţionaţi în IT-i
3. Transferă octetul recepţionat în IT-i din S/P în RI
4. Înscrierea octetului recepţionat în IT-i se face la adresa J a MT, adresa care este
furnizată de MC---{MT=J=MC[i]}
5. Transferul informaţiei destinat ieşirilor se face prin citirea de la adresa
succesivă a MT
6. RE----MT[j] {citirea se face în IT j-1 cînd RD=1}
7. Transferul octetului din RE în P/S
Structura unui comutator numeric temporal comandat pe intrare se obţine
foarte uşor plecând de la structura deja prezentată a sistemului de comutaţie cu
comandă pe ieşire, şi anume:
- se transferă ieşirii 0 a translatorului 1 controlul procesului de citire din
memoria tampon,
- se transferă ieşirii translatorului 2 controlul procesului de scriere în memoria
tampon.

Figura 1.4.2 Principiul comutaţiei numerice temporale, cu comandă la intrare


CTi - cuvântul i din memoria tampon; ATi - adresa locaţiei i din memoria tampon; CCj
- cuvântul j din memoria de comandă; ACj - adresa locaţiei j din memoria de
comandă; L/L'- lungimea cuvintelor din memoria tampon / comandă.
Schema de principiu astfel obţinută pentru tehnica de comutaţie temporală cu
comandă pe intrare este prezentată în figura 9. În acest caz, scrierea în memoria
tampon se face la adresele obţinute prin "traducerea" cuvintelor conţinute în memoria
de comandă, translatorul 2 generând ciclic o secvenţă neordonată de adrese ale
memoriei tampon, de exemplu: AT9, AT3, AT15, AT1,.... În ceea ce priveşte citirea din
memoria tampon, necesară constituirii fluxului numeric de ieşire, aceasta se face în
ordine normală, translatorul 1 generând ciclic, pe ieşirea 0, secvenţe de adrese: AT 1,
AT2, AT3,....

1.5 Schema bloc şi principiul de lucru a comutatorului spaţial

Comutatorul spaţial (S) – efectuează comutarea sinfază a canalelor în timp de la


orice intrare la orice ieşire (fig. 11).
1 1 1

1 T 1 N M

S =
M T K 1 1
32
N M

Fig. 1.5.1 Comutatorul spaţial


a) Realizarea comutatorului spaţial pe baza multiplexoarelor, permit de a
obţine matricea spaţială cu parametrii doriţi M  K , unde M – numărul
intrărilor în multiplexor, K – numărul multiplexoarelor (fig. 12). Pentru a
comuta spre exemplu: S1T5  S10T5, se aplică codul binar al intrării 1 la
multiplexorul 10 în momentul de timp, care coincide cu poziţia canalului T5.

1
1
M
U 1
M

K
M
U k

Fig. 1.5.2 Comutatorul spaţial pe baza MUX

b) Realizarea comutatorului spaţial pe baza demultiplexorului. La sinteza


comutatorului spaţial pe baza demultiplexoarelor se efectuează decompoziţia
după intrări şi pentru a efectua comutarea S1T5  S10T5, aplicăm codul
ieşirii 10 la intrările de dirijare a DMUX 1 în momentul de timp T5 (fig. 13)

1 D
M
U
X
K

M D
M
U
X
Fig. 1.5.3 Comutatorul spaţial pe baza DMUX

c) Realizarea comutatorului spaţial pe baza matricelor programabile.


Matricele programabile prezintă o reţea de conductoare la intersecţia cărora se
află un element cu conductibilitate într-o direcţie, diode sau tranzistoare (fig.
14).
15 (V)

;
;
X1 ;
& ;
X2
& 1 S(x)
X3
&
& q

G1 G2 G3 G4 1

Z1
1 t

Z2 S – numărul de intrări
q – numărul de linii
G1 G2 G3 G4 intermediare
t – numărul de ieşiri

Fig. 1.5.4 Comutatorul spaţial pe baza matricelor programabile

OUT 0
IN 0

MC

IN 1
OUT 1

MC
Fig. 1.4.5 Schema bloc a comutatorului spaţial

1.5 Comutatoarele spaţio-temporale. Principiul de lucru

Blocul, sau modulul (uneori este numit şi matrice), care realizează


transformarea spaţio-temporară a coordonatelor semnalului digital se numeşte treapta
S/T. Să presupunem că la blocul, care realizează comutaţia spaţio-temporară, se
transmit fluxuri digitale de la două linii PCM. Toate semnalele liniei PCM sunt
sincronizate după cicluri. Conform informaţiei de adresă, care se transmite în unitatea
de comandă a blocului în intervalul de canal 16, este necesar de a stabili legătura între
abonatul A şi abonatul B. În adresă este arătat, că informaţia vocală de la abonatul A
se transmite în intervalul de canal i a liniei PCM 1, iar abonatului B îi este alocat
intervalul de canal j a linie PCM 2. Principiul comutaţiei spaţio-temporale a
intervalelor de canal i şi j în direcţia directă şi inversă este ilustrată în figura 14.

Figura 1.5.1 Reprezentarea principiului comutaţiei spaţio-temporale

Cum se observă din figură pentru transmiterea informaţiei vocale din intervalul
de canal i a liniei PCM 1 în intervalul de canal j a liniei PCM 2 (de la abonatul A la
abonatul B) este necesar de a reţine această informaţie cu timpul  r1   rij . În acelaşi

timp semnalul, transmis în intervalul de canal j a liniei 2, trebuie să fie reţinut cu


timpul  r 2   rji şi transmis în intervalul de canal i a ciclului următor a liniei 1. În aşa

mod, transmiterea informaţiei vocale în direcţie directă şi inversă trebuie să aibă loc în
diferite cicluri.
Reprezentarea vectorială a comutaţiei spaţio-temporale este reprezentată în
figura 15. În acest caz transformarea  (S, T) nu trebuie să fie reprezentată printr-o
sumă a transformărilor ortogonale  (S) şi  (T).
Figura 1.5.2 Reprezentarea vectorială a comutaţie spaţio-temporale

Reprezentarea schemei bloc a comutatorului digital (D):

1 2 3 4

IT i Multiplex de intrare (debit d)

M Multiplexor temporal

T2
IT i T1 Multiplex de intrare (debit 4·d)

R/W
Comutator temporal (debit 8·d)
T

Multiplex de ieşire (debit 4·d)


IT j

Demultiplexor temporal
D

IT j Multiplex de ieşire (debit d)

1 2 3 4

Fig. 1.5.3 Schema bloc a comutatorului digital


A B 8
8
0 LR S/P MUX DMUX P/S 0
C
1 1
1 LR S/P 1 P/S LR 1

temporar T
Comutator
2 LR S/P P/S LR 2

M S/P P/S LR M

0 1 1 0 1 1 0 0 A B
M
0 0

1 1

0 31 1 1

0 0

t 1 1

1 1

0 0

0 0

M-1 t
0 1
0 31
t 0

M-2 0

t
0
0 31
t

0 1

0 31 0

t t
0

C
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

1
0

1
… 0

1
0

1
0

1
0

1
… 0

1
0

1
0

1
0

1
… 0

1
0

1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

t
M M-1 … 1 0 M M-1 … 1 0 M M-1 … 1 0

0 1 31

Fig. 1.5.4 Comutatorul spaţiu-timp


(LR – linie de reţinere; S/P – serie-paralel; P/S – paralel-serie)
Comutatorul S/T este constituit din 3 componente principale (fig. 15):
1) Etajul de multiplexare secundară, care conţine linii de reţinere,
convertoarele serie-paralel şi multiplexoarele;
2) Comutatorul temporar;
3) Etajul de demultiplexare secundară, care conţine demultiplexoarele,
convertoarele paralel-serie şi liniile de reţinere.
La etajul de demultiplexare secundară în secţiunea A obţinem diagramele A,
care arată informaţia fiecărui tract digital reţinută faţă de tractul precedent cu

intervalul t  , unde M – numărul de tracturi.
M
După convertarea serie-paralel obţinem diagrama B în care avem 8 biţi a
unui canal în timp în paralel cu intervalul de timp între canale  . Timpul liber între

aceste canale constituie t    . După etapa de multiplexare are loc intreţeserea
M
informaţiei fiecărui tract în timpul liber între canale, primim diagrama C. Informaţia
vocală în formă de diagrama C nimereşte la etajul doi, unde se efectuează comutarea
propriu zisă.
La etajul unu, are loc numai multiplexarea secundară. Dacă reţinerea în
comutatorul temporar este mai mică decât  , poate fi cazul că coordonata temporară
a canalului nu se va schimba, adică avem comutare pur spaţială. Dacă reţinerea este
egală cu n   , n  0,1,2,... , avem numai comutare temporară. În caz general, pentru o
reţinere arbitrară, avem comutaţie şi spaţială şi temporară.

În figura 17 este reflectată schema a unui comutator T – S - T


Figura 1.5.5 Comutatorul T-S-T
2 PARTEA PRACTICĂ
Realizăm un comutator spaţial cu parametrii 5 x 5, pe baza matriciei logice
programabile DM7576.
Matricea DM7576:
 14 intrări – S;
 8 ieşiri – t;
 96 linii intermediare – q.

1. Verificăm dacă se îndeplinesc cele trei condiţii

1. M + log2(MxK) ≤ S ↔ 5+log2(5x5) ≤ 14 ↔ 9 ≤ 14
2. M x K ≤ q ↔ 5 x 5 ≤ 96 ↔ 25≤ 96
3. K ≤ t ↔ 5 ≤ 8

2. Conform formulei descrise mai jos alcătuim relaţia de conjuncţie şi disjuncţie


Pentru aceasta avem nevoie de un cod de dirijare, care la un moment de timp va conecta o
oarecare intrare cu o oarecare ieşire. În acest caz avem:

n
Zj= 
i 1
Xi Y ij, j= 1, m

unde:
Z j – reprezintă ieşirile din MLP
X i – reprezintă intrările în MLP
Y ij – reprezintă adresele codificate a punctelor de comutaţie

În rezultat obţinem următoarea codificare a adresei punctelor de comutaţie


Y ij = a1 a2 a3 a4 a5:
Y 11 = 00000 Y 23 = 00110
Y 12 = 00001 Y 24 = 00111
Y 13 = 00010 Y 31 = 01000
Y 14 = 00011 Y 32 = 01001
Y 21 = 00100 Y 33 = 01010
Y 22 = 00101 Y 34 = 01011
Y 41 = 01100 Y 51 = 10000
Y 42 = 01101 Y 52 = 10001
Y 43 = 01110 Y 53 = 10010
Y 44 = 01111 Y 54 = 10011

Ieşirile:
Z 1 = X1 Y 11 + X2 Y 21 + X3 Y 31 + X4 Y 41+ X5 Y 51
Z2 = X1 Y 12 + X2 Y 22 + X3 Y 32 + X4 Y 42 + X5 Y 52
Z3 = X1 Y 13 + X2 Y 23 + X3 Y 33 + X4 Y 43 + X5 Y 53
Z 4 = X1 Y 14 + X2 Y 24 + X3 Y 34 + X4 Y 44 + X5 Y 54

Înlocuind obţinem:

z1 = X1 a1 a2 a3 a4 a5+X2 a1 a2 a3 a4 a5 + X3 a1 a2 a3 a4 a5 +X4 a1 a2 a3 a4 a5 +X5 a1 a2 a3 a4 a5

z2 = X1 a1 a2 a3 a4 a5+ X2 a1 a2 a3 a4 a5 + X3 a1 a2 a3 a4 a5 +X4 a1 a2 a3 a4 a5 +X5 a1 a2 a3 a4 a5

z3 = X1 a1 a2 a3 a4 a5+ X2 a1 a2 a3 a4 a5 + X3 a1 a2 a3 a4 a5 +X4 a1 a2 a3 a4 a5 +X5 a1 a2 a3 a4 a5

z4 = X1 a1 a2 a3 a4 a5+ X2 a1 a2 a3 a4 a5 + X3 a1 a2 a3 a4 a5 +X4 a1 a2 a3 a4 a5 +X5 a1 a2 a3 a4 a5

z5 = X1 a1 a2 a3 a4 a5+ X2 a1 a2 a3 a4 a5 + X3 a1 a2 a3 a4 a5 +X4 a1 a2 a3 a4 a5 +X5 a1 a2 a3 a4 a5

Semnale de intrare Semnale de dirijare Semnale de ieşire


X1 X2 X3 X4 X5 a1 a2 a3 a4 a5 Z1 Z2 Z3 Z4
1 - - - - 0 0 0 0 0 1 - - -
- 1 - - - 0 0 1 0 0 1 - - -
- - 1 - - 0 1 0 0 0 1 - - -
- - - 1 0 1 1 0 0 1 - - -
- - - - 1 1 0 0 0 0 1 - - -
1 - - - - 0 0 0 0 1 - 1 - -
- 1 - - - 0 0 1 0 1 - 1 - -
- - 1 - - 0 1 0 0 1 - 1 - -
- - - 1 - 0 1 1 0 1 - 1 - -
- - - - 1 1 0 0 0 1 - 1 - -
1 - - - - 0 0 0 1 0 - - 1 -
- 1 - - - 0 0 1 1 0 - - 1 -
- - 1 - - 0 1 0 1 0 - - 1 -
- - - 1 - 0 1 1 1 0 - - 1 -
- - - - 1 1 0 0 1 0 - - 1 -
1 - - - - 0 0 0 1 1 - - - 1
- 1 - - - 0 0 1 1 1 - - - 1
- - 1 - - 0 1 0 1 1 - - - 1
- - - 1 - 0 1 1 1 1 - - - 1
- - - - 1 1 0 0 1 1 - - - 1

Concluzii:
Prin intermediul lucrării de laborator am studiat comutatorul, funcţiile şi principiul
de lucru al acestuia. Din obiectivele lucrării fac parte şi studiul tipurilor de
comutatoare precum: spaţial(S), temporal(T) şi digital(D). La baza efectuării lucrării
au stat schemele bloc a acestor comutatoare simulate la calculator prin intermediul
unei programe speciale.

Un nou portal informaţional!

Dacă deţii informaţie interesantă si doreşti să te imparţi cu noi


atunci scrie la adresa de e-mail : support@sursa.md