CAPITOLUL 10

RETELE 0PTICE

10.1. CONEXIUNI OPTICE

Largimea de banda a cablurilor de cupru se mic~oreaza cu distanta
de transmisie, ajungand la 100 MHz la 0 lungime mai mare de 1 kIn, dupa
care este necasara regenerarea semnaiulul..~ In contrast cu acestea, fibra
optica monomod are 0 largime de banda de 25.000 GHz la 0 distanta de mai
multe zeci de kilometri. Aceasta face ca ~i in cazul legaturilor realizate
traditional cu cablu de cupru, ca la televiziunea prill cahIll, sa fie din ce in ce
mai preferata fibra optica. Suntem martorii integrarii in acele~i retele
publice a telefoniei, transmisiunilor de date, televiziunii prill cablu ~i, mai
nOll, a televiziunii digitale de inalta definitie. Progresele realizate in
tehnologia fibrei optice ~i a electronicii aferente au transformat in realitate
cotidiana ceea ce parea in urma cu numai doua decenii pilla anticipatie
stiintifica.
Concepem 0 conexiune optica drept constand intr-un emitator, 0
fibra ~i un receptor, ca in figura 10.1.

Figura 10.1 Conexiune prill fibra optica de viteza B ~i de lungime L.

Trenul bitilor de intrare este reprezentat de un semnal electric.

Emitatorul converte~te acest semnal de intrare intr-un semnal optic utilizand
o schema de modulatie particulara. Un exemplu larg utilizat in
transmisiunea digitala este comutarea inchis-deschis: 0 dioda laser conduce
pentru bitul de 1 ~i este blocata pentru bitul de zero. Un tren de bid de 1 ~i
de 0 este, deci, convertit intr-un §ir de pulsuri de luminS §i de intuneric
(lipsa de luminS). Semnalul optic modulat se propaga pe fibra §i ajunge la
receptor, unde este demodulat intr-un semnal electric (date de iesire) din
care se recupereaza trenul de biji de intrare, posibil cu erori.
Ca sistem de comunicajie, o conexiune se caracterizeaza prin douS
numere B §i L, unde B este viteza de bit in bps iar L este lungimea maxima a
fibrei in km pentru care rata erorilor este sub o valoare precizata. Pentru
conexiunile optice, rata erorilor de bit este de ordinul lui 10~ 12. Putem
transmite B bps pe o distanja de 2L km cu douS conexiuni (B, L) in serie: la
receptorul primei conexiuni, trenul de bifi original este regenerat (posibil cu
erori) §i utilizat pentru a modula emi^atorul celei de a doua conexiuni.
Sa presupunem insa ck dorim sa construim un sistem de comunica{ie
care sa poata transmite B T bps pe o distant de L, km utilizand conexiuni
optice (B, L). Putem atinge acest obiectiv cu BTIB sisteme paralele, fiecare
sistem constand mLj.IL conexiuni in serie, asa cum se arata in tlgura 10.2.

Figura 10.2. O jConexiune de viteza BT §i de lungime Lr se poate construi

prin legarea in serie-paralel a unui numar (B T/B)x(L T/L) de conexiuni
avand fiecare viteza B §i lungimea L.

Performanfa conexiunii depinde de limitarile celor trei componente ale

sale, pe care le vom examina pe rand.
 Emitatorul

Emitatorul este 0 sursa de lumina modulata. Pentru distante scurte ~i

viteze de bit relativ scazute, se poate utiliza ca sursa de lumina 0 dioda foto-
emisiva (LED), care emite lumina incoerenta. Aceasta are avantajul de a fi
foarte ieftina. In sistemele de telecomunicatii, de regula sursa de lumina este
o dioda laser, care este mutt mai scumpa. Oenumirea de laser este un
acronim format cu initialele cuvintelor din limba e~eza ce definesc efectul
respectiv (light amplification by stimulated emission of radiation):
amplificarea luminii prin emisia stimulata a radiatiei. In fizica, se cuno~te
procesul de emisie spontana, prin care un electron trece dintr-o stare de
energie superioara intr-o stare de energie inferioara emitand un foton de
lumina. Lungimea de unda a fotonului emis este invers proportionals cu
energla sa:

(10.1)

unde h este constanta lui Planck, c este viteza luminii, iar energia W g'
masurata in electron-volti (eV), depinde de materialul diodei laser. Pentru
aliajele pe baza de arseniura de galiu utilizata in diodele laser, lungimile de
unda A acopera gama de la 0,8 la 1,7 ~ convenabila pentru transmisiunea
pe fibra optica.
Amplificarea luminii se realizeaza cu ajutorul a doua oglinzi paralele
intre care se mi~ca incoace ~i incolo fotonii, declan~and emisia forfata sau
stimulata. Lumina laser ideala se formeaza atunci cand grupuri de fotoni
sunt toate de acee~i faza, ceea ce insearnna coerenta. Amplificarea ~i
coerenta sunt cele doua proprietati ce creeaza raza bine orientata pe 0
anumita direqie ~i avand 0 culoare pura (adica, avand 0 dispersie redusa a
lungimii de unda).
Intr-un laser semiconductor, intensitatea luminii este propoqionala
cu curentul injectat. Facand sa varieze acest curent conform cu semnalul ce
trebuie transmis, se moduleaza intensitatea luminii. Receptorul demoduleaza
aceasta lumina ~i recupereaza semnalul de informatie.
Limitarile emitatorului sunt determinate de puterea PT a sursei de
lumina, de coerenta sa ~i de largimea de banda de modulatie, adica, de
viteza maxima cu care poate fi comutata intre deschis ~i inchis sursa de
lumina. Oiodele laser au 0 putere de ie~ire de 10 mW ~i 0 largime de banda
de modulatie de 3 GHz.
 Receptorul
Lumina modulata de emitator este lansata in fibra optica. La extre-
mitatea opusa a fibrei, receptorul converte~te semnalul optic intr-un semnal
electric ~i il demoduleaza pentru a recupera semnalul modulator - datele de
intrare in emitator.
Pentru a determina daca intr-un anumit interval de bit s-a transmis
un 1 sail un 0, se efectueaza mai multe operatii: fotodetectie, amplificare,
filtraTe ~i decizie. Fotodetectia se realizeaza cu ajutorul unei fotodiode PIN,
care converte~te semnalul optic receptionat intr-un fotocurent electric.
Amplificatorul converte~te fotocurentul, dand la ie~ire 0 tensiune de un
nivel utilizabil. Filtrul trece-jos reduce zgomotul introdus de amplificator
taind frecventele din afara benzii semnalului de date de intrare. Receptorul
include un egalizor care reface forma pulsurilor de date ~i un bloc de
sincronizare, care extrage semnalul de tact din tranzitiile trenului de biti de
la receptie. Blocul de detectie compara semnalul prelucrat cu un prag pentru
a decide daca s-a receptionat un 1 sail un O.
Tensiunea pe care se bazeaza aceasta decizie este un semnal
perturbat de trei surse de zgomot: zgomotul de alice al fotodetectorului,
curentul de intuneric al fotodetectorului ~i zgomotul termic al
amplificatorului.
Fotocurentul nu este un proces determinist, ci un proces de zgomot
de alice. El este suma unui ~ir de impulsuri ce coincid cu momentele
aleatoare de sosire a fotonilor ce constituie semnalul optic. De la cursul de
Teoria Informaliei $i a Codiirii, ne amintim ca momentele de sosire au 0
distributie Poisson.
Curentul de intuneric este fotocurentul produs chiar ~i atunci cand
asupra fotodiodei nu se aplica nici 0 lumina din exterior. Curentul de
intuneric este cauzat de excitapa termica spontana a electronilor din
fotodioda. Valori tipice ale curentului de intuneric sunt cuprinse intre I ~i 5
nA (nanoamperi).
Zgomotul termic este un proces de zgomot alb produs de
amplificator. Puterea sa este propoqionala cu banda filtrului trece-jos ~i deci
cu viteza de bit B.
Cele trei surse de zgomot stint independente, astfel incat efectul lor
este aditiv:
unde </2 >total este varianja zgomotului total, iar termenii din membrul drept
sunt variance celor trei componente ale zgomotului. In practica, zgomotul
termic este dominant.
Din cauza zgomotului, receptorul face erori la detecjia semnalului.
Erorile se masoarS prin rata erorilor de bit, care este o func^ie de raportul
dintre energia medie a semnalului pe bit si puterea zgomotului de recepjie.
Performan^a receptorului se masoarS prin sensibilitatea sa. Prin convenjie,
aceasta este puterea optica recepjionata minima PR necesara pentru a realiza
o rata a erorilor de bit de 1CT9, la o vitezS de bit B precizata. Cu titlu de
exemplu, pentru a realiza o rata a erorilor de bit de 10~ 9, avem nevoie de un
raport intre semnal si zgomot > 6.
Puterea semnalului este data de fotocurentul mediu, If, care este
proportional cu puterea recepjionata, If=RxPR, unde R este factorul de
raspuns al fotodetectorului. Energia medie De bit este deci

(10.3)

In (10.3), T = MR este durata unui bit. Pentru fotodiodele realizate pe baza

de arseniura de galiu, R = 1 [A/W] pentru lungimi de unda "K cuprinse intre
0,8 si 1,5 um. Spre exemplu, daca PR = 1 u.W (echivalent cu -30 dBm),
fotocurentul mediu este de circa 1 uA.
In rezumat, cu cat mai mare este viteza de bit B, cu atat mai mare
trebuie sa fie puterea recepjionata P R necesara pentru a menjine o rata
specificata a erorilor de bit. Puterea recepjionata este propor|ionala cu
puterea de emisie si depinde de caracteristicile fibrei optice.

Fibra optica
Semnalul optic ce se propaga printr-o fibra optica ajunge la receptor
distorsionat datorita atenuarii si dispersiei. Atenuarea este reducerea puterii
semnalului optic, iar dispersia este Tmprastierea pulsurilor de lumina care se
propaga pe cai diferite in interiorul fibrei optice. Distorsiunea, care este o
cauza importanta a erorilor, creste o data cu lungimea fibrei optice.
Desi secjiunea transversaia a unei fibre optice are o suprafaja foarte
mica, lumina injectata in fibra la o extremitate a ei se propaga pana la
extremitatea de recepjie pe multe cai, fiecare cale fiind constituita din nenu-
marate reflexii ~i refractii de peretele fibrei. Reflexiile cauzeaza dispersia,
caci unul ~i acela~i semnal ajunge la receptor pe cai de .lungimi diferite ~i,
deci, in timpi diferiti. Refractiile fac ca 0 parte din puterea de emisie sa se
piarda prin ie~ire din miezul fibrei, ceea ce cauzeaza atenuarea.

10.2. METODE DE TRANSMISIE PE FIBRA OPTIC.

Multiplexarea in frecvent i
Multiplexar~in frecventa aplicata la fibra optica nu se deosebe~te cu
nimic, in principiu, de cea larg utilizata in cazul cablului coaxial. Fie
schema-bloc din figura 10.3.

In sistemul reprezentat in figura, N semnale analogice sau digitale in

banda de baza moduleaza electric semnalele purtatoare de frecvente
j;,..'"fN generate de oscilatoare locale. Cele N semnale modulate se aduna"
formand un singur semnal electric ce moduleaza optic 0 singura dioda laser.
La receptie, detectia directa este urmata de 0 conversie pana la 0 frecventa
intermediara sau chiar pana in banda de baza.
Aceasta schema poate fi utilizata pentru a combina sisteme de
distributie separate de televiziune prin cablu, telefonie ~i date intr-o singura
fibra optica.

Multiplexarea in lungimea de undi

Daca examinam curba atenuare functie de lungimea de linda, curba
ce se obtine prill masuratori efectuate asupra unei fibre optice monomod,
remarcam ca atenuarea este cea mai mica in doua intervale (numite ~i
ferestre) centrate la 1,3 ~i la 1,55 ~m, respectiv. Aceste doua ferestre sunt
cele mai convenabile pentru transmisie. Sa notarn cu A, v, T ~i c lungimea de
linda, frecventa de oscilatie, perioada ~i viteza luminii, respectiv. Cum
lungimea de unda este distanta parcursa de frontul de unda intr-o perioada,
deplasandu-se cu viteza constanta c = 3x108 mis, intre aceste marimi avem
relatia data de mi~carea
uniforma:

JL = cT = -. c(10.4)
v
In domeniul frecventa, benzile ferestrelor de 1,3 um si 1,55 ~m sunt
de circa 12 THz ~i de 15 THz, respectiv, insumand 0 largime de banda de
circa 25 THz = 25.000 GHz = 25xl0 12 Hz. 0 mult mai bUlla utilizare a
acestei largimi de banda se poate face prill multiplexare cu diviziune in
lungimea de unda. In aceasta metoda, fereastra se imparte in N canale
centrate la diferite lungimi de unda (corespunzand unei culori pure a
luminii) ~" "'). N' Lumina de 0 lungime de unda particulara este generata
de un laser separat ~i este modulata independent. Cele N unde de lumina
modulate se combina impreuna ~i se propaga pe aceea~i fibra optica. La
teceptie, filtrele separa canalele in functie de lungimile de linda, semnalul
optic este demodulat ~i se recupereaza semnalul modulator.
Avantajul acestei tehnici este ca multiplexoarele cu diviziune in
lungimea de unda pot functiona cu fibrele optice existente, incat capacitatea
respectivelor conexiuni poate cre~te imediat de la 2,5 la 100 Gbps.
In figura 10.4, se arata 0 conexiune cu diviziune in lungimea de
unda. Emitatorul cuprinde N emitatoare laser (E), cate unul pentru fiecare
lungime de unda An' n = 1,...,N. Cele N unde de lumina modulate se
multiplexeaza intr-un cuplor pasiv, semnalul rezultat se amplifica ~i se
 8

injecteaza in fibra optica. Fibra optica este alcatuita din mai multe sectiuni,
terminata fiecare printr-un amplificator optic.

Figura 10.4. Schema-bloc a unui sistem de transmisiune pe fibra optica cu

multiplexare prill diviziune in lungimea de unda.

Amplificatorul compenseaza pierderea de intensitate a sernnalului suferita

pe 0 sectilme ~i extinde lungimea conexiunilor lara conversie in domeniul
electric. Largimea de banda a amplificatoarelor optice este limitata
tehnologic la circa 5 THz = 5.000 GHz. Numarul de sectiuni ce pot forma 0
singura sectiune, inainte de a deveni necesara regenerarea semnalului, este
.}imitat de distorsiunile introduse de neliniaritatile fibrei optice ~i de
zgomotul amplificatorului.
La extremitatea de receptie, semnalul optic este amplificat ~i
demultiplexat. Demultiplexarea se face impaqind pasiv semnalul in N copii,
fiecare cu putere de N ori mai mica, ~i aplicand copia la intrarea unui filtru
acordat pe lungimea de unda respectiva. Ie~irea filtrului este apoi prelucrata
pentru a se recupera semnalul de date.
Tehnica descrisa ofera transparenfG in raport cu protocoalele
intrucat fiecare lungime de unda este modulata independent. Astfel, daca pe
conexiunea dintre doua noduri se utilizeaza multiplexarea cu diviziune in
lungimea de unda ~i amplificarea optica, semnalul transportat de fiecare
lungime de unda poate avea propriul sau format de semnal ~i protocol
propriu, nefiind deci necesar sa fie conforme cu vreun protocol comun.
Deci, 0 lungime de unda poate transporta semnale TV analogice, 0 alta
poate transporta pachete SDH, iar 0 a treia, pachete IP.

Echipamente de conectare optica incruci~ata

Un echipament de conectare optica incruci$ata, denumit ~i

cornutator selectiv cu frecventa sau cu lungirnea de unda, are arhitectura
functionala prezentata in figura 10.5.

Figura 10.5. Arhitectura unui echiparnent de conectare optica incruci~ata.

 10

Fiecare din cele M fibre optice de intrare poarta N canale multiplexate cu

diviziune in lungimea de undS. Dupa demultiplexare, cele M*N canale
individuale sunt comutate printr-un comutator MN*MN cu diviziune in
spatiu. Astfel, once canal particular de intrare poate fi alocat uneia din cele
M fibre de iesire si uneia din cele N lungimi de unda ale acesteia. Cele M*N
canale de iesire sunt apoi remultiplexate in cele M fibre de iesire.
Permutarea celor M*N canale de intrare trebuie sa satisfaca restrictia
ca doua canale de aceeasi lungime de unda trebuie rutate pe fibre de iesire
diferite.

10.3. RETELE LOCALE OPTICE

Pentru realizarea rejelelor locale optice, dispunem de dispozitive pur

optice. Un disjunctor optic pasiv 1 : n divide semnalul in n parti, fiecare
avand puterea de n ori mai mica decat a senmalului original. Un cuplor optic
pasiv n : 1 produce suma a n semnale diferite. Aceste dispozitive pasive sunt
simple s. i u§or de Intretinut.

0"~ — <f jp
Figura 10.6. Doua topologii de re!ele locale optice cu,JmIJ- singu~~£)f~~ "'-r.
Emi^atoarele sunt fixate iar receptoarele sunt acordabile. •
i
 11

Cuplorul in stea din stanga combina semnalele de la cele patru emitatoare ~i

il divide in patru semnale transmise fiecarui receptor. In topologia de tip
magistrala din dreapta, semnalul emis de fiecare emitator este cuplat in
magistrala. Semnalul de pe magistrala este divizat pentru a fi aplicat la
fiecare receptor. Semnalele de la toate emitatoarele soot difuzate la toate
receptoarele. Fiecare statie emite pe 0 lungime de unda, dar receptioneaza
pe toate lungimile de unda.

Retele locale optice cu mai multe etape

O retea locala cu 0 singura etapa necesita receptoare acordabile. 0
topologie alternativa ne ofera retelele cu mai multe etape, cu lungimi de
unda fixate atat la emisie cat ~i la receptie. Figura 10.7 este un exemplu de
astfel de re1ea cu 8 noduri.

Figura 10.7. Retea cu mai multe etape. Fiecare statie emite ~i receptioneaza
pe doua lungimi de unda fixate.
 12

Fiecare nod emite ~i receptioneaza pe doua lungimi de unda. Conexiunile

Stint orientate de la stanga spre dreapta. Daca noduJl'O dore~te sa transmita
un pachet la nodul 6, el are doua rote posibile: 0-4—1-6 ~i 0-5-3-6.
Conexiunile de-a lungul acestor cai utilizeaza lungimi de unda diferite,
astfel incat la fiecare nod este posibila conversia lungimii de unda. Se
observa ca acee~i lungime de unda poRte fi utilizata simultan in doua etape
diferite ale traseului pachetelor.

10.3. cAI -51 RETELE OPTICE

In figura 10.8, se arata 0 retea optica inclusa intr-o retea mai mare,
ce contine ~i componente electrice ~i electronice.

Figura 10.8. Exemplu de retea optica. CaleR fotonica a include conexiunile

1, 3 ~i 6; caleR fotonica h include conexiunile 2, 3 ~i 4; caleR fotonica c
include conexiunile 5 ~i 6.
 13

Reteaua optica pe care 0 consideram aici cu titlu de exemplu cuprinde ~ase

conexiuni cu multiplexare in lungimea de unda, 1,...,6, doua echipamente
de conectare incruci~ata notate cu XCO\ ~i XCO2, dar nu include
convertoare ale lungimii de unda. Neavdnd lac conversie a lungimii de
unda, 0 cale fotonica trebuie sa poarte acee~i lungime de unda. Aceasta se
nume~te cerinta de continuitate a lungimii de unda. Cele doua XCO-uri sunt
astfel configurate incat conexiunile 1, 3 ~i 6 sustin calea fotonica a. Aceasta
inseamna ca se poate transmite un semnal de-a lungul lui a la aceea~i
lungime de unda. Similar, calea fotonica b este sustinuta de conexiunile 2, 3
~i 4, iar c, de conexiunile 5 ~i 6. Caile a ~i b, avdnd in comun conexiunea 3,
trebuie sa fie sustinute de lungimi de unda diferite. Similar, caile a ~i c,
avdnd in comun conexiunea 6, trebuie sustinute de lungimi de unda diferite.
Din perspectiva retelei exterioare din figtira 10.8, reteaua optica este
echivalenta cu 0 retea cu trei conexiuni logice, a, b ~i c. Configurdnd XCO-
urile in mod diferit, reteaua optica poate realiza seturi diferite de conexiuni
logice sau de cai fotonice. Aceasta sugereaza problema gasirii celui mai bun
set de cai fotonice, problema ce se mai nume~te ~i asignarea lungimilor de
unda.