Studiul orbitei satelitare

1. Scopul lucrării

Lucrarea este împărțită în trei secțiuni. Prima secțiune este destinată studiului orbitelor
satelitare. Se va vizualiza evoluția satelitului cât și urma la sol a acestuia. Secțiunea a doua este
destinată studiului poziționării satelitului în raport cu o stație terestră. Secțiunea a treia are ca
scop studiul vizibilității sateliților în raport cu patru stații de sol terestre.

2. Secțiunea I. Simularea orbitei satelitare

2.1. Noțiuni introductive

Orbita este traiectoria urmată de satelit. Traiectoria se află într-un plan și are forma unei
elipse cu o extensie maximă la apogeu și minimă la perigeu. Locațiile orbitale ale unui satelit
într-un sistem de comunicații joacă un rol important în determinarea acoperirii și caracteristicilor
operaționale ale serviciilor furnizate de acest sistem. Această secțiune descrie caracteristicile
generale ale orbitelor satelitare și rezumă caracteristicile celor mai populare orbite pentru
aplicații de comunicații.
Parametri orbitali: În figură se prezintă cei mai importanți parametri folosiți pentru a
defini caracteristicile orbitale ale satelitului:

Fig.1 Parametrii care definesc forma orbitei

 Apogeul - punctul cel mai îndepărtat de Pământ.

 Perigeul - punctul cel mai apropiat de Pământ.
 Nodul ascendent - punctul prin care orbita traversează planul ecuatorial, mergând de
la sud la nord.
 Nodul descendent - punctul prin care orbita traversează planul ecuatorial, mergând de
la nord la sud.
 Linia nodurilor - linia care unește nodurile ascendente și descendente prin centrul
Pamantului.

1
  Argumentul perigeului, 𝛚 - definește orientarea elipsei în plan orbital, ca un unghi
măsurat de la nodul ascendent la perigeu
 Ascensiunea nodului ascendent, Ω – reprezintă unghiul dintre o direcție de referință
numită originea longitudinii și direcția nodului ascendent
 Înclinația – unghiul dintre planul ecuatorial al Pământului și planul orbital al
satelitului.
 Semiaxa mare, a – distanța dintre apogeu și perigeu raportată la 2.
 Excentricitatea, e - forma elipsei, care circularitatea acesteia, adică cât de mult este
alungită în comparație cu un cerc.
ra  rp
e
ra  rp
(1)
 Adevărata anomalie, v – definește poziția satelitului la un anumit moment dat și este
unghiul format de direcția perigeului cu cea a satelitului
 Anomalia medie, M – reprezintă anomalia adevărată a satelitului într-o orbită
circulară a aceleași perioade de timp.
 Mișcarea medie, n – reprezintă viteza unghiulară medie a satelitului pe orbită pentru o
perioadă T.
Cu toate combinațiile posibile de parametri orbitali disponibili, există o listă aproape
nesfârșită de orbite posibile care pot fi utilizate. Experiența a redus lista acestora. Cele mai
folosite orbite pentru sateliții de comunicații vor fi prezentate în secțiunea următoare.

 Orbită terestră geostationară (GEO)

Pentru acest tip de orbită, raza orbitei este aleasă astfel încât perioadă orbitală este egală cu
perioada de rotație a Pământului, o zi siderală medie (23h56min). În plus, orbita este circulară
(excentricitate = 0), și se află în planul ecuatorial (unghiul de înclinare = 0). Pentru observatorii
de la sol, satelitul apare nemișcat, într-o poziție fică pe cer. Sateliții GEO se află la o distanță de
35786 km de Pământ.
Avantaje:
- Sateliții de comunicații sunt adesea așezați pe o orbită geostaționară, astfel încât antenele
stațiilor terestre de pe Pământ nu trebuie să se rotească pentru a îi urmări, ele fiind
direcționate mereu către satelit.
Dezavantaje:
- Timpul de conexiune ridicat între stația terestră și satelit. Această întârziere prezintă
probleme pentru aplicațiile ce au la bază comunicațiile vocale, astfel, sateliții sunt folosiți
în principal pentru divertisment unidirecțional.

 Orbită terestră mică (LEO)

Sateliții LEO se află la o distanță cuprinsă în intervalul 160-2500 km, orbitele acestora fiind
circulare, cu o excentricitate mai mică decât 0.25.
Avantaje:

2
 - legături stație terestră-satelit mai scurte => pierderi mai mici, întârzieri de propagare mai
mici
- potriviți pentru aplicațiile bazate pe terminale mobile, puterea mică și dimenisunea mică
a antenei terminalelor fiind un avantaj cert
Dezavantaje:
- necesitatea unei constelații de mai mulți sateliți pentru acoperirea unei zone mari, având
în vedere că acești sateliți au un câmp vizual mic. Unele rețele de satelit LEO actuale
funcționează cu 12, 24 și 66 de sateliți pentru a obține acoperirea dorită.
- Existența unor perturbări care afectează orbita acestora.

 Orbită terestră medie (MEO)

Sateliți care operează în intervalul de obicei la altitudini de la 10.000 până la 20.000 km,
având caracteristici care s-au găsit utile pentru aplicații meteorologice, de teledetecție, de
navigație și de determinare a poziției. Sistemul de poziționare globală (GPS), de exemplu,
folosește o constelație de până la 24 de sateliți care operează pe orbite circulare de 12 ore, la o
altitudine de 20.184 km

 Orbită extrem de eliptică (HEO)

Orbită eliptică cu excentricitate ridicată, cu o stabilitate ridicată și cu o înclinare (63.4 grade)
care permite satelitului să acopere regiuni de latitudine mare. Acest lucru face ca aceste orbite
eliptice să fie utile pentru sateliții de comunicații. Orbitele geostationare nu pot servi latitudini
mari, deoarece altitudinea lor este prea mică. Cele mai cunoscute exemple de orbite HEO fiind
Molniya și Tundra.

Pentru a putea realiza această lucrare ne vom folosi de datele TLE. Un set de elemente cu
două linii (TLE) este un format de date care codifică o listă de elemente orbitale ale unui obiect
care orbitează în jurul Pământului. TLE-urile pot descrie traiectoriile doar ale obiectelor care
orbitează în jurul Pământului.

Fig.2 Formatul TLE

3
  Numele satelitului: NOAA 6
 Proiectantul: 84123 A – 84 indică anul de lansare al satelitului, 123 reprezintă numărul
lansării din anul respectiv și “A” arată faptul că acesta a fost primul obiect rezultat din
această lansare.
 Anul epocii și fracțiunea zilei: Fracțiunea Julian arată numărul de zile trecute dintr-un an
anume. Exemplul de mai sus arată că au trecut putin peste 50 de zile de la 1 ian 1986.
 Coeficientul Balistic: 0.00000140 – rata zilnică de schimbare a numărului de rev pe care
obiectul le realizează, împărțit la 2.
 Termenul glisant: 67960-4 , numit și coeficientul de presiune al radiației
 Numărul setului de elemente și suma de verificare: 5293 - 529 este un număr de
verificare, crește întotdeauna cu timpul, ajunge la 99 și revine la 1. Ultimul număr al
liniei reprezintă suma de verificare
 Numărul satelitului: numărul de catalog desemnat pentru acest obiect, “U” indică un
obiect neclasificat.
 Înclinația: unghiul dintre ecuator și planul orbitei
 Ascensiunea dreaptă a nodului ascendent: unghiul dintre echinocțiul vernal și punctul în
care orbita traversează planul ecuatorial
 Excentricitatea: o constantă ce definește forma orbitei
 Argumentul perigeului: unghiul dintre nodul ascendent și punctul orbitei cel mai apropiat
de Pământ.
 Anomalia medie: unghiul, măsurat de la perigeu, al locației satelitului în orbită
 Mișcarea medie: numărul mediu de orbite pe care obiectul le efectuează pe zi
 Numărul de revoluție și suma de verificare: numărul orbitei la un moment dat. Ultima
cifră este suma de control pentru linia 2.
În continuare doi sateliți (LEO și MEO) ce sunt folosiți pentru misiuni de studiu oceanografic
si comunicații, dar au o înclinație foarte diferită ceea ce îi face foarte interesanți pentru cercetare.
Această secțiune va investiga modul în care proprietățile lor orbitale sunt ajustate pentru a-și
îndeplini misiunea.

Parametri orbitali Satelitul LEO Satelitul MEO

Masa de lansare 407 kg 650 kg
Perigeu 791.1km 8069,5
Apogeu 791,6 km 8076,6 km
Inclinație 98,5 0,0359
Perioada 100.5 minute 287,9 minute
Semiaxa mare 7162 km 14444 km
Excentricitatea 0.0000401 0,0002445
Tabel.1 Parametrii orbitali

TLE LEO :
1 39086U 13009A 16062.90226953 +.00000026 +00000-0 +25963-4 0 9997
2 39086 098.5412 251.8101 0000401 050.0426 310.0793 14.32253629157651

4
TLE MEO:
1 40081U 14038C 16062.74115278 -.00000022 + 00000-0 + 00000-0 0 9994
2 40081 000.0359 353.2540 0002445 324.0770 042.6465 05.00115716029950

Simulare orbitală cu perturbare

Perturbarea orbitală poate proveni din mai multe surse diferite, cum ar fi oblonarea
Pământului, unde gravitaționale, forțele gravitației solare / lunare, radiațiile solare etc.
Perturbațiile sunt tulburări externe care afectează dinamica orbitală ideală. Mărimea
perturbațiilor fiecărei surse depinde de altitudinea orbitei. Forțele gravitaționale sunt cele mai
semnificative perturbări, în special la sateliții LEO, deoarece au altitudine mai mică. O altă
perturbare este forța de atracție a lunii și a soarelui. Aceste perturbații cresc încet pe măsură ce
altitudinea crește. Cu cât altitudinea este mai mare, cu cât satelitul va fi mai aproape de corpurile
cerești și vor exista forțe de atracție mai puternice între ele. Acest lucru este valabil și pentru alte
forțe de atracție ale planetei care pot provoca perturbații, dar sunt mai puțin semnificative,
întrucât nu sunt la fel de aproape de satelit în comparație cu luna sau Pământul și nici nu au
aceeași forță de atracție ca soarele.
Sursa dominantă de perturbații care va fi investigată se numește perturbări zonale J2. Este
cea mai importantă sursă de perturbații după forțele gravitaționale, în special pentru sateliții
LEO. Efectul de perturbare J2 scade odată cu creșterea altitudinii, dar este încă semnificativ
pentru o gamă mare de altitudini care sunt aproape de Pământ. Perturbația J2 este investigată aici
și nu perturbația forțelor gravitaționale, deoarece perturbarea J2 este mai mult legată de
parametri orbitali ai satelitului. Perturbarea zonală J2 ca rezultat o modificare treptată a
ascensiunii nodului ascendent și a argumentului perigeului. Modificarea ascensiunii nodului
ascendent se produce deoarece există mai multă atracție în ecuatorul Pământului, deoarece polii
sunt mai turtiți, astfel satelitul accelerează spre ecuator mai mult. Drept urmare, această
accelerație suplimentară determină, de asemenea, schimbarea argumentului perigeului, deoarece
orbita nu mai este o elipsă închisă datorită schimbării componentelor forței.

2.2. Desfășurarea lucrării

Pentru a simula orbita fiecărui satelit în 3D pe o perioadă de 24 de ore, se folosește modelul
orbital de bază Keplerian. Cei șapte parametri orbitali cheie necesari pentru a găsi locația
satelitului în orice moment dat sunt înclinația (i), ascensiunea dreaptă a nodului ascendent (Ω),
excentricitatea orbitei (e), argumentul perigeului (ω), anomalia medie a orbitei (Mo), timpul (t) și
axa semi-majoră a orbita (a). Acești parametri pot fi găsiți examinând TLE-ul satelitului.
După ce acești parametri sunt definiți, aceștia sunt introduși în funcția de calcul orbital
Keplerian. Interfața grafică ne va oferi orbita 3D pentru satelit. De asemenea, pe o perioadă de
24 de ore se va trasa urma la sol a satelitului. Orbita satelitului va putea fi observată atât în cazul
ideal, cât și în cazul perturbării.

5
 Fig.3 Interfața grafică pentru studiul orbitei satelitare

Cerințe:

1. Să se studieze modelul orbital al satelitului LEO. Să se vizualizeze și să se comenteze

rezultatele.

Satelitul LEO are o urma la sol care acopera cea mai mare parte a globului Pamantesc.
Distanta acestuia fata de Pamant este una foarte mica si nu prezinta perturbatii. Modelul
orbital pentru acest satelit este o orbita circulara in jurul Pamantului.

6
2. Să se studieze modelul orbital al satelitului MEO. Să se vizualizeze și să se comenteze
rezultatele.

Orbita satelitului MEO este una eliptica. Satelitul MEO se afla la o altitudine fata de
Pamant mult mai mare decat satelitul LEO. Acest tip de satelit si urma la sol descrisa de
acesta se afla pe axa Ecuatorului. Se poate observa ca nu acopera o zona foarte mare pe
glob fata de satelitul LEO.

3. Să se propuna trei modele orbitale la alegere, să se vizualizeze și să se comenteze

rezultatele.
CUBESAT XI-IV (CO-57)
1 27848U 03031J 22004.50989520 .00000065 00000+0 49132-4 0 9995
2 27848 98.6849 15.2175 0008937 226.6532 133.3901 14.21935269960387
CUBESAT XI-V
1 28895U 05043F 22004.30110014 .00000301 00000+0 66425-4 0 9992
2 28895 98.0835 138.4980 0015546 300.0105 59.9554 14.64044788863392
CUTE-1.7+APD II (CO-65)
1 32785U 08021C 22004.48741625 .00000684 00000+0 78338-4 0 9991
2 32785 97.6365 340.8301 0014218 60.5155 299.7479 14.88970901742153

7
8
Putem observa ca pentru datele introduse ale celor 3 sateliti obtinem o urma la sol care
este asemanatoare cu cea a satelitului de tip LEO. Cei trei sateliti alesi sunt foarte aproape
de Pamant.

9
4. Să se studieze influența perturbațiilor asupra modelelor orbitale și să se comenteze
rezultatele.

Asupra unui satelit de tip LEO perturbatiile deplaseaza foarte putin urma acestuia pe
Pamant, cu rosu avem reprezentata urma la sol ideala, iar cu verde punctat cea cu
perturbatii.

10
 In urma adaugarii perturbatiilor variatia nodului ascendent este de -2, variatia
excentricitatii prezinta neliniaritati, la fel si variatia argumentului perigeului.
3. Secțiunea II. Poziția satelitului în orbită

Pentru a găsi o poziție a unui satelit pe orbită, satelitul trimite de obicei informații despre
poziția sa actuală pe orbită către stația de la sol. Această informație orbitală, cum ar fi
observațiile privind intervalul, azimutul și elevația, sunt primite de stația de la sol și utilizate
pentru a calcula poziția sateliților. Cu toate acestea, atunci când semnalele sunt trimise de la
satelit la stația de la sol, se adaugă zgomotul de fond.
Aceste zgomote de fond pot proveni din mai multe surse diferite. Ele sunt fie sursa
internă, fie externă. Sursele interne pot proveni din antene și nu pot fi eliminate în totalitate.
Sursele externe includ radiația solară, atmosfera Pământului sau alte surse naturale. Cantitatea de
zgomot este determinată de raportul semnal / zgomot. În această secțiune, se vor afișa gama
satelitului, azimutul și elevația pe o orbită fără perturbări, apoi vor fi extrase trei observații care
vor fi transmise către statie la sol. Zgomotul este adăugat pe datele semnalului înainte de a fi
trimis. În final, vom obține informații despre eroare din cauza zgomotului, astfel încât să putem
investiga efectul acesteia.
În primul rând, stația de la sol a fost aleasă pentru a fi Sydney și folosind parametrii
orbitali din TLE din LEO poziția satelitului poate fi găsită cu ușurință . Cu poziția satelitului
găsită, acum trebuie să găsim poziția relativă a satelitului față de stația de la sol dacă dorim să
obținem intervalul, azimutul și altitudinea. Ni se cere să identificăm perioada în care satelitul
poate fi observat de stația de la sol pe Pământ. Acest lucru poate fi estimat luând în considerare
că satelitul va fi observat atunci când este elevația între 0 și 180 de grade. Această estimare nu

11
este în întregime exactă, deoarece consideră Pământul drept plat, ceea ce este evident că nu este
cazul real.
După ce am obținut parametrii de observare, zgomotul Gaussian Alb este adăugat la
acești parametri pentru a indica faptul că semnalul concurează cu zgomotul în timp ce este
transmis la stația de la sol. După ce este primit, stația de la sol va folosi tehnica Herrick Gibbs
pentru a estima parametrii orbitali. Tehnica Herrick Gibbs necesită mai întâi calcularea poziției
ECI a stației de la sol.

Fig.4 Interfața grafică pentru studiul poziționării satelitului

Cerințe:

1. Să se vizualizeze poziția satelitului LEO în raport cu stația terestră implicită. Să se

discute evoluția parametrilor și influența zgomotului asupra acestora și să comenteze
rezultatele.

12
In figura de mai sus putem observa urma la sol a satelitului LEO, cu rosu fiind
reprezentat acel moment cand este receptionat de statia terestra.

In figura de mai sus se poate observa ca in timp elevatia si azimutul nu au o evolutie

liniara si aceste lucruri sunt din cauza zgomotului care afecteaza pozitia satelitului.

13
 Efectul zgomotului asupra ascensiunii nodului ascendent, argumentului perigeului si
inclinatiei este asemnator, adica are un efect foarte mare la inceput insa dupa 200dB are
un efect de 60%, 100% si respectiv 40%. Se mentine un efect de peste 100% la
argumentul perigeului.
In cazul excentritatii si anomaliei medii este prezent un spike de ordin foarte mare pana la
valoarea de -40dB, iar de la acea valoarea efectul zgomotului scade brusc catre valori
foarte mici si continua sa scada paralel cu axa ox catre 0.

Efectul zgomotului asupra semiaxei mari este prezentat constant pana in jurul valorii de
200dB unde apare un spike cu o descrestere si crestere foarte brusca, mai apoi mentinand
constanta valoarea de 230%

2. Să se vizualizeze poziția satelitului MEO în raport cu stația terestră implicită. Să se

discute evoluția parametrilor și influența zgomotului asupra acestora și să comenteze
rezultatele.

14
In figura de mai sus putem observa urma la sol a satelitului MEO, cu rosu fiind
reprezentat acel moment cand este receptionat de statia terestra. Este un timp foarte scurt
in care se poate receptiona semnal.

15
Azimutul si elevatia au o evolutie liniara in timp, ceea ce se observa si din urma la sol a
acestui satelit care nu se modifica.

16
 In cazul satelitilor de tip MEO acestia sunt afectatide zgomot puternic pana in 200dB.
Efectul zgomotului asupra ascensiunii nodului ascendent, argumentului perigeului si
inclinatiei este asemanator cu cel al satelitilor de tip LEO.
Efectul zgomotului asupra semiaxei mari este prezentat constant pana in jurul valorii de
200dB unde apare un spike cu o crestere si apoi o descrestere foarte brusca, mai apoi
mentinand constanta aproape de 20%.

3. Să se propuna trei modele orbitale la alegere pentru trei stații de sol diferite. Să se
studieze este evoluția parametrilor, care este poziția relativă a satelitului față de stația de
la sol și care este influența zgomotului. Să se comenteze rezultatele.

STARLINK-43
1 44257U 19029Y 22004.24547363 .00277382 00000+0 15386-2 0 9998
2 44257 52.9909 349.7772 0008231 87.9660 272.2302 15.78181570146234
STARLINK-80
1 44282U 19029AZ 22004.43108241 .00033862 00000+0 81552-3 0 9997
2 44282 53.0172 54.4496 0001689 153.6086 206.5004 15.40974767144708
STARLINK-1007
1 44713U 19074A 22004.87517623 .00000962 00000+0 83478-4 0 9997
2 44713 53.0499 191.7866 0002307 84.9800 275.1452 15.06393024118920

17
Efectul zgomotelor pentru acest tip de satelit este unul asemanator cu cel al satelitilor de
tip LEO/MEO.
Insa putem observa urma la sol a satelitului ce este diferita fata de celelalte doua tipuri de
sateliti. Prin urma la sol lasata de acest tip de satelit se poate observa ca avem un timp
mult mai scurt in care acest satelit este receptionat de statia terestra. Toata urma la sol a
acestuia este reprezentata cu galben, moment in care nu primeste semnal de la statia
terestra.

18
Pentru cel de al doilea satelit rezultatul este asemanator cu primul satelit utilizat.

Pentru cel de a3lea satelit observam ca avem acelasi rezultat, insa de aceasta data am
modificat pozitia statiei terestre si se poate observa ca urma la sol cu rosu isi modifica
pozitia.

19
 4. Secțiunea III. Vizibilitatea sateliților

Interfața grafică realizează analizarea și vizualizarea mișcării orbitale a unor șase sateliți
ce au următorii parametri orbitali:

Fig.5 Parametrii orbitali ai sateliților

Pentru început, se vor putea analiza mișcarea orbitala 3D și urma la sol produsă de fiecare
satelit. Se consideră patru stații de sol amplasate în diferite poziții în jurul Pământului, așa cum
se arată în tabelul următor:

Stația de sol Kiruna Mombasa Jacksonville Kanoya

Latitudine 67º N 2º N 28º N 30º N
Longitudine 20º E 40º E -80º V 130º E

Fig.5 Interfața grafică pentru studiul vizibilității satelitului

Cerințe:

1. Pentru fiecare satelit analizat, să se verifice vizibilitatea acestuia în funcție de fiecare

stație de sol și să se analizeze variația azimutului și elevației a fiecărui satelit. Să se ofere
o interpretare a rezultatelor obținute.
20
Figure 1 LEO

Satelitul Leo are o vizibilitate pentru toate statiile alese, dar nu pentru un timp
indelungat. Avem emisii si receptii pentru un timp foarte scurt.

Figure 2GTO

Satelitii GTO sunt la fel vizibili pentru toate statiile alese pentru un timp mai
indelungat fata de satelitii LEO.

21
Figure 3 GEO

Figure 4 GEO

22
Satelitii GEO au o vizibilitate foarte buna pentru statiile KIRUNA si
JACKSONVILLE, insa pentru celelalte doua nu este reperat deloc din cauza
orbitei acestuia si urmei la sol.

Figure 5 MOLNYA

O vizibilitate pentru un timp indelungat o au satelitii MOLNYA pentru toate cele 4

statii terestre.

Figure 6 TUNDRA

23
Satelitii de tip TUNDRA nu este vizibil deloc pentru statia JACKSONVILLE, insa
pentru celelalte 3 statii este vizibil constant cu mici intreruperi de ordinul a cateva
ore pentru statia KANOYA, acest fapt este datorat orbitei acestui satelit.

Figure 7 MEO

Satelitii MEO din cauza orbitei pe care o realizeaza si a urmei la sol care este
paralele cu Ecuatorul, acesta este receptionat doar de statia MOMBASA care se
afla pe linia Ecuatorului. Celelalte 3 statii terestre nu receptioneaza semnal de la
acest tip de satelit.

24