Platforme satelitare, radar si optice utilizate in observarea Pamantului

1. INTRODUCERE
Orbitele satelitilor
Trasaturile definitorii ale orbitei sunt forma, altitudinea si unghiul care il face cu Ecuatorul
Pamantului. Acestea sunt alese pentru a servi cat mai bine misiunii satelitului. Majoritatea sunt
circulare dar sunt unii sateliti care au orbite eliptice. Altitudinea unei orbitei determina timpul
necesar satelitului sa executa o miscare de revolutie in jurul Terrei si proportia in care planeta
este vizibila satelitului in acel moment. Satelitii trec peste diferite nivele ale latitudinii
Pamantului in functie de unghiul orbitei lor luand ca sistem de referinta Ecuatorul. In plus,
majoritatea se misca in sens invers aclor de ceasornic , privind de pe Polul Nord.
A.

Orbita geostationara ecuatoriala (GEO)

Satelitii care au o orbita geostationara ecuatoriala, orbiteaza in jurul Pamantului de-a lungul
Ecuatorului, la o altitudine specifica, in acelasi timp in care Terra efectueaza o rotatie completa .
Ca rezultat, acestia stau deasupra unei regiuni mereu. Altitudinea orbitei de 5,6 ori mai mare
decat circumferinta Ecuatorului, adica de aproximativ 35 800 km. Satelitii care transmit emisiuni
televizate, in direct, au o astfel de orbita. Cu toate acestea doar cativa sateliti pot furniza semnal
pe toata suprafata Terrei.
Pentru zona europeana cel mai cunoscut system este METEOSAT, aflat in present la generatia 8.
Instrumentul principal este SEVIRI (Spinning Enhanced Visible and Infrared Imager) care
opereaza in 12 canale spectral din vizibil, infrarosu apropiat, mediu si termic. In tabelul 1 se
prezinta canalele SEVIRI.
Exemplu SEVIRI

Tabelul1
SEVIRI Canalele spectrale
Pancromatic Vizibil (HRV)
045 1.05 m
Vizibl (VIS)
0.6 m

0.8 m
Infrarosu apropiat (NIR)
1.6 m
Infrarosu mediu (MIR)
3.9 m
6.2 m
7.3 m
8.7 m
9.7 m
Infrarosu termic (TIR)
10.8 m
12.0 m
13.4 m

B. Orbita joasa a Terrei (LEO)

Un satelit cu o orbita joasa se poate intalni la o altitudine de 2 000 km sau mai putin. Aproape
orice satelit intra pe acesta orbita patial este lansat. In cazul in care misiunea necesita o alta
orbita, acesta se deplaseaza cu ajutorul rachetelor. Orbita de altitudine mica minimizeaza
cantitatea de combustibil necesara. De asemenea el poate furniza imagini de supraveghere mai
clare, evitandu-se centurile de radiatii Van Allen. Are nevoie de semnale mai salbe pentru a putea
comunica cu Pamantul, care ajung mai repede la destinatie, oferindu-le o proprietate destul de
importanta in transmiterea datelor.
C. Orbita medie a Terrei(MEO)
Satelitii ce utilizeaza acesata orbita se intalnesc la altitudinea de aproximativ 10 000km si
combina avantajele orbitelor LEO si GEO. Orbita medie este folosita in general pentru satelitii
de navigatie si comunicatii.
D.Orbita polara
Satelitii cu orbite polare orbiteaza Pamantul la unghiuri de 90* fata de Ecuator si fata de poli.
Acestea se pot intalni la orice altitudine, dar cei mai multi sateliti folosesc si orbita LEO. Doi
sateliti apartinand Administreatiei Nationala a Oceanelor si a Atmosferei furnizeaza informatii
despre vreme pentru toate zonele Globului la fiecare 6 ore. De asemenea, acestia realizeaza harti
ale nivelului de ozon ale atmosferei, incluzand si zonele de deasupra polilor. LANDSAT este un
satelit apartinand Guvernului SUA care opereaza pe o orbita polara. Oamenii de stiintra il
utilizeaza pentru a studia diferite fenomene ale agiculturii, cum ar fi defrisarile forestiere.
Desertul Namib, sursa modisNASA

E. Orbita sincron solara (Sun-Synchronous)

Un satelit cu o astfel de orbita trece pe deasupra unui punct al Pamantului in acelasi moment in
care Soarele este in aceasi pozitie pe cer. Acesta are o orbita retrogarda (in sensul acelor de
ceasornic in jurul Terrei), la un unghi de aproximativ 98* fata de Ecuator. Aceasta orbita este
utila pentru satelitii care fotografiaza Pamantul, deoarece Soarele va fi mereu la acelasi unghi
fata de locul fixat pe sol.
Pe aceste platforme sunt mbarcati senzori (captori) de o mare diversitate. O larg utilizare au
avut-o n primii ani ai epocii spatiale aparatele fotografice pe film pancromatic, multispectral,
alb-negru sau color, camerele de luat vederi analogice sau numerice (CCD), iar n prezent o
pondere deosebit o reprezint sistemele de obtinere a imaginilor prin baleiaj mecanic sau cu
detectori de tip fotoelement, baret sau matrice, sistemele active de tipul radarului cu vedere
lateral (SLAR) sau cu apertur sintetizat (SAR), etc.
Acesti senzori opereaz n diferite regiuni ale spectrului electromagnetic situate n vizibil,
infrarosu (IR) apropiat, mediu sau termic, sau n domeniul hiperfrecventelor si pot functiona n
modul pancromatic (0.35 1 ) sau multispectral.
Captorii au rolul de a colecta, analiza si transpune pe un suport material radiatia reflectat,
mprstiat sau emis de portiunea din suprafata terestr (scena) care este observat de la
distant, n functie de unghiul de vedere, rezolutia spatial si spectral a senzorilor.
Instrumentele mbarcate pe sateliti conduc la obtinerea de informatii, n cea mai mare parte
materializate sub forma datelor de imagine digitale, cu rezolutii spatiale care variaz de la
ordinul kilometrilor la cel al metrilor si cu posibilitti de repetitivitate temporal cuprinse ntre
30 de minute si 15 zile.