Sateliti artificiali Sateliții artificiali sunt obiecte create de om, care sunt lansate în spațiu și orbitează un corp ceresc. Orbita lor trebuie să fie relativ stabilă pe o perioadă mai mare de timp pentru ca sensul de "satelit" să se păstreze. În marea lor majoritate, sateliții artificiali sunt nave robotice folosite pentru comunicații, supraveghere, și orbitează în jurul Pamantului. Sateliții sunt folosiți pentru un număr mare de scopuri. Există sateliți de observare a Pământului civili și militari, sateliti de comunicatii, sateliti de navigatie, sateliti meterologi și sateiti de cercetare. Statiile spatiale și navele spatiale cu echipaj uman pe orbită sunt, de asemenea, sateliți. Un satelit primește semnalul de la o stație emițătoare de pe Pământ care amplifică și retransmite semnalul spre o stație de recepție ,la o frecventa diferită. Primii sateliți au fost proiectați pentru a opera în mod pasiv, aceștia serveau doar la a reflecta semnale care erau direcționate spre ei de către stațiile de pe Pământ. Semnalele erau reflectate în toate direcțiile, astfel încât să poată fi recepționate de către stațiile aflate la sol. În prezent, sateliții folosesc exclusiv sisteme de operare active, în care fiecare poartă propriul echipament transmisie-recepție. Sateliții folosesc benzi de frecvență de aproximativ 6 GHz. Sputnik 1
•A fost lansat în data de 4
octombrie 1957, devenind primul satelit artificial al Pământului și deschizând o nouă frontieră de explorare. În deceniile trecute de la istoricul eveniment, umanitatea a reușit să pășească pe Lună și să depășească granițele Sistemului Solar cu sonde spațiale. •Explorarea spațiului ne-a îmbunătățit imens cunoștințele și viața de zi cu zi, iar în deceniile ce vor urma am putea să vedem o bază lunară și prima prezență umană pe Marte. 60 de sateliti Starlink
Satelitii au fost lansati in 24 mai
de SpaceX, compania de rachete a lui Elon Musk de la Space Launch Complex 40 (SLC-40) din Cape Canaveral Air Force Station, Florida. Scopul proiectului Starlink este de a forma o reţea care să ofere acces la Internet de mare viteză în întreaga lume, localizată în spaţiu Sateliti naturali Un satelit natural (sau lună) este un corp ceresc care se rotește în jurul unei planete sau în jurul unui obiect ceresc mai mic. Planeta în jurul căruia se rotește este numit (corp sau) planeta-mamă sau principală. Clasificarea formală a sateliților naturali din Sistemul solar include 173 de sateliți care orbitează în jurul a șase din cele opt planete și șapte sateliți orbitează trei din cele cinci planete pitice cunoscute listate de UAI. Până în ianuarie 2012 au fost descoperiți peste 200 de sateliti ai planetele minore. Există 76 de sateliți în centura de asteroizi (5 asteroizi având câte doi sateliți), 4 troieni jupiterieni, 37 de obiecte din apropierea Pamantului și 9 care intersectează orbita planetei Marte. Există și 76 de sateliți cunoscuți ca obiecte transneptuniene. Aproximativ încă 150 de corpuri mici au fost observate în inelele lui Saturn, dar ele nu au fost urmărite timp suficient pentru a li se calcula orbitele. Se crede că planetele din jurul altor stele ar avea sateliți naturali, dar încă nu au fost detectate cu tehnologia terestră actuală . LUNA Luna este un corp astronomic care orbitează planeta Pământ, fiind singurul său satelit natural permanent. Este al cincilea cel mai mare satelit natural din Sistemul Solar, și cel mai mare dintre sateliți planetari relativ la dimensiunea planetei pe care o orbitează (obiectul său primar). După satelitul lui Jupiter, Io, Luna este al doilea cel mai dens satelit dintre cei ale căror densități sunt cunoscute.
Distanța orbitală actuală a Lunii este de 384.400 km, sau 1,28
secunde-lumină. Această valoare este de aproximativ treizeci de ori mai mare ca diametrul Pământului, mărimea aparentă pe cer fiind aproape la fel de mare ca cea a Soarelui, ca urmare Luna acoperă Soarele aproape perfect în timpul eclipselor totale de Soare. Această potrivire de aparență vizuală nu va continua în viitorul îndepărtat, pentru că distanța între Lună și Pământ este într-o lentă creștere. Destinul satelitilor Cand ne uitam in sus la Luna, este greu sa ne imaginam Pamantul fara ea. Insa, in viitor s-ar putea sa nu mai avem aceasta Luna. Satelitii nu sunt in niciun caz permanenti. Prin efectuarea unor masuratori precise cu ajutorul fasciculelor laser, oamenii de stiinta au descoperit ca Luna se indeparteaza de Pamant cu o rata de aproximativ 2 centimetri pe an. Cu milioane de ani in urma, Luna se afla mult mai aproape decat astazi. De fapt, pe vremea cand dinozaurii umblau pe Pamant, Luna arata mult mai mare deca o vedem noi acum. Astronomii cred ca Luna se va elibera de gravitatia Pamantului si va rataci in cosmos. Si alti sateliti se confrunta cu un destin similar. Phobos, unul din satelitii planetei Marte, se apropie de planeta. El isi va incheia viata patrunzand in atmosfera planetei si prabusindu-se pe suprafata acesteia.