Liceul Tehnologic Aurel Rainu" Fieni

ELEV: Mntoiu Sandra Mihaela CLASA: a X a B PROFIL: Uman Filologie PROFESOR: Trchil Daniel

REVOLUTIA BURGHEZA DIN ANGLIA

I) Evenimente: 1) Batalia de la Marston Moor: 2 iulie 1644 2) Batalia de la Naseby: 14 iunie 1645 II) Documente: 1) Petitia dreptului: 1628 2) Mustrarea cea mare: 1641 3) Actul de navigatie: 1651 4) Habeas Corpus Act: 1679 5) Declaratia drepturilor: 1689 III) Personalitati: 1) Regele Iacob I Stuart 2) Regele Carol I Stuart 3) Oliver Cromwell 4) Regele Wilhelm de Orania (William al III - lea)

I) Evenimente
1) Batalia de le Marston Moor: 2 iulie 1644
In ceea ce priveste numarul combatantilor, batalia de la Marston Moor din lunga seara a zilei de 2 iulie 1644 a fost desigur cea ma mare din cate s-au dat vreodata pe pamant britanic, iar imprejurimile acestui camp de batalie vor reprezenta mai tarziu cel mai mare cimitir comun din Anglia. In tot decursul verii fusese o vreme ploioasa, iar ziua bataliei era una din acele zile reci si umede, cu rafale intermitente de ploaie, care fac uneori ca clima verilor engleze sa-i duca la disperare pe locuitorii acestei tari. Daca vremea mohorata nu era greu de prezis, intinderea plana si inverzita a vaii Yorkului oferea in schimb surpriza ca terenul prezenta cateva puncte inalte, cu o panta suficient de mare ca sa poata constitui un avantaj strategic. Intr-adevar, din lanurile patrunse de apa si semanate cu secara verde, inalta pana la genunchi, si dinspre marginea unei campii sterpe ce se intindea intre satele Tockwith si Long Marston, se ridica o adevarata colina, usor prelungita, conoscuta sub numele de Marston Hill. Pe creasta ei erau amplasate esaloanele de transport ale trupelor parlamentare, iar la poale, pe locul numit acum movila lui Cromwell, fortele combinate ale armatelor parlamentare infiintasera un fel de post de comanda, de la care sa poata cuprinde cu privirea campul de bataie.Pe coastele mai joase ale povarnisului si imediat deasupra drumului dintre Tockwith si Marston se afla linia lor de bataie, intinsa intre cele doua sate, care, dupa obiceiul timpului, nu erau intarite. Asa cum se obisnuia pe atunci , pedestrasii erau asezati la centru, flancati pe ambele aripi de cavalerie.La dreapta trupelor parlamentare, adica in apropiere de Long Marston, se aflau aproape 5.000 de osteni sub comanda lui sir Thomas Fairfax, dintre care 4.000 de calarasi, 500 de dragoni si 600 de muschetari, unii facand parte din trupele nou inrolate ale lui Fairfax, altii fiind adusi din Scotia. Comandant-secund al armatei lui Fairfax era tanarul si popularul Lambert, originar si el din Yorkshire. Langa trupele lui Fairfax erau oranduite 15 brigazi de pedestrasi, cu cate doua regimente de fiscare brigada, totalizand aproape 11.000 de oameni, sub comanda comuna a lui Manchester si a scotianului Leven. In sfarsit, la aripa stanga, se afla o alta mare unitate de cavalerie, sub ordinele lui Cromwell, compusa din 2.500 de calarasi, sub comanda lui personala, din dragoni scotieni, comandati de colonelul Hugh Fraser si insiruiti la capatul aripii

stangi pana la Tockwith, precum si din 600 de calarasi scotieni, comandati de David Leslie si amplasati in spatele dragonilor lui Fraser. Linia de bataie a regalistilor era oranduita dincolo de drumul TockwithMarston, adica ceva mai jos din punct de vedere topografic decat acea a trupelor parlamentare si scotiene si la distanta obisnuita de circa 400 de iarzi, putin mai mare decat bataia gurilor de foc mai usoare folosite in general pe campul de bataie. Insa intre cele doua armate, si anume pe partea trupelor regaliste, se mai afla, in afara de drum, si un sant, care serpuia neregulat, ca sa se intalneasca, langa Tockwith, cu drumul. Regalistii s-au folosit de acest obstacol oportun, insirand de-a lungul lui muschetarii care faceau parte din 'detasamentul de sacrificiu', asa cum era numita in general pe atunci avangarda. Esalonul lor de transport fusese amplasat, la randul lui, la Wilstrop Wood, iar spatele liniei lor de bataie era barat de ingraditura numita White Sike Close. Fiecare armata era dispusa aproape in acelasi fel ca pe partea opusa, cu infanteria la centru si cavaleria pe cele doua aripi. In fata lui Fairfax, pe aripa stanga a trupelor regaliste, se afla cutezatorul, dar nestatorniculcomandant de cavalerie Gorint, un barbat a carui 'vioiciune' ii impresiona pe contemporani, insa ale carui cusururi de caracter precum si neputinta de a accepta ascendentul altora urmau sa se dovedeasca una din problemele majore ale conducerii regaliste. Printre pedestrasii regalisti din centrul bataliei, in numar de 11.000, se aflau oameni ridicati de Rupert din sudul Angliei, precum si ostenii lui Newcastle, numiti si 'miei' sau 'straiele albe', fiindca scurtele lor erau facute din stofa de lana nevopsita. La aripa dreapta a armatei regaliste in fata lui Cromwell, era oranduita cavaleria lui Rupert, cuprinzand aproximativ 2.600 de oameni si avand in primele randuri pe lordul Byron si regimentul sau de cavalerie, o asezare de rau aurgur, fiindca precipitata sarja a lui Byron cauzase, cu doi inainte, la Edgehill, mult prapad printre trupele regaliste, iar evenimentele aveau sa arate ca, de atunci incoace, lordul nu-si insusise mai multa invatatura tactica. Dupa modelul suedez, Rupert isi impanzise cavaleria cu muschetari, pentru a infrange prima sarja a inimicului. In sfansit, Rupert postase in spatele liniei lui de bataie inca un regiment mai mic de calarasi, cuprinzand aproape 1.500 de oameni, printre care se numara si garda lui personala, cunoscuta sub numele de 'tunicile albastre'. Amandoua partile posedau citeva tunuri, desi cele 25 de guri de foc ale trupelor parlamentare intreceau cu mult ca numar pe cele regaliste, astfel ca, in cursul dupa-amiezii, in timp ce cele doua linii de bataie se aliniau, au fost

schimbate cateva lovituri izolate. De-a curmezisul terenului deschis se infruntau acum aproape 40.000 de osteni, iar cele doua aripi se aflau la distanta unei batai de muscheta, asa cum a spus dupa aceea seful grupului de cercetasi, al lui Cromwell. Trupele regaliste numarau, in orice caz doar circa 18.000 de oameni atunci cand Newcastle si lordul Eythin, comandantul-secund, sosira cu intarziere din York, pentru a fi primisi cu manioasele vorbe de bun sosit ale lui Rupert: 'Domnule, as fi vrut sa sositi mai curand cu armata dumneavoastra' Evaluarile privind armata parlamentara variaza intre 27.000 si aproape 22.000 sau 23.000, parerile inclinand in prezent spre cifra cea mai mica. Desi privelistea era, poate, agreabila, nu tot la fel era si starea ostenilor care asteptau rabdatori in lanurile patrunse de apa. Marea intrebare ramanea aceeasi: se va da totusi astazi batalia ? Cel care a solutionat dilema, spre propria lui multumire, a fost printul Rupert. In zadar s-a referit, cuprins de indoiala, Newcastle la avantajul 'soarelui, vantului si terenului' pe care il avea inamicul. Dupa parerea printului, batalia nu urma sa aiba loc. Insa presentimentele lui Newcastle aveau sa fie confirmate pe deplin, fiindca intre timp, la o distanta de cateva sute de iarzi, comandantii 'capetelor rotunde' isi facusera alte planuri in privinta celui care urma sa atace primul, astfel ca in vreme ce Newcastle fuma, pentru consolare, o pipa de tutun in caleasca lui, iar Rupert isi savura cina, hotararea de a incepe atacul fusese luata de armatele parlamentare. Comandant suprem al taberei lor era contele scotian de Leven, in varsta de 64 de ani, 'un soldat mic si cocirjat', cum il descria teologul scotian Baillie, insa care avea o indelungata experienta militara in spatele sau. Desi decizia finala a fost luata, probabil, de un consiliu de razboi, la care trebuie sa fi asistat si Cromwell. pare totusi rezonabil sa presupunem ca Leven a fost acela care a remarcat, de pe movila lui Cromwell, avantajul natural al terenului, si superioritatea numerica de care se bucurau, ca de obicei, trupele parlamentare, avantaj ce i s-ar fi parut si mai batator la ochi daca ar fi facut acesta examinare inainte de sosirea trupelor lui Newcastle. Rezulta, de aceea, ca un atac prin surprindere putea inclina si mai mult balanta in favoarea lor. Cerul incepuse sa se intunece si se apropia o furtuna, ale carei infricosatoare bubuituri de tunet s-au auzit putin dupa ora sapte, astfel ca peste capetele ostenilor celor doua armate a inceput sa toarne cu galeata. Aceasta a fost momentul in care, la aripa stanga a trupelor parlamentare, oamenii bine instruti ai Asociatiei comitatelor de rasarit, aflati sub comanda lui Cromwell si avand in spatele lor pe scotienii lui Leslie, au trecut la noua forma de atac,

rapida, stapanita, calarind cu fraiele stranse si scarile scurtate, lipiti unii de altii si mai degraba in trap decat in modernul galop. Si apoi toata linia de bataie a armatei aliate a inceput sa se miste inainte, aparand capelanului Manchester, Simeon Ashe, care sta si privea de pe colina, ca fiind, in toata alcatuirea ei, 'o multime de nori grosi'. Sarja care s-a desfasurat cu cea mai mare inversunare a fost aceea a lui Cromwell. 'Am coborat colina in cea mai perfecta ordine si cu cea mai mare hotarare care s-a vazut vreodata', scria cu mandrie, dupa aceea, Leonard Watson, comandantul grupelor de cercetasi. Acesta a fost faza in care lordul Byron a incercat din nou, oarecum imprudent, ca si la Edgehill, sa se napusteasca inainte ca sa-l intampine frontal pe Cromwell, o tactica uzuala atunci cand era vorba sa se faca fata unei sarje de cavalerie, dar care avea totusi consecinte nefavorabile de a impiedica focul propriilor muschetari, prin mascarea lor. 'Sarja nepotrivita a lordului Byron ne-a daunat foarte mult' scria Rupert mai tarziu in jurnalul sau personal. Din cauza ei intrega linie prima de bataie a lui Byron, precum si parte din cea de-a doua au fost puse pe fuga, in timp ce dragonii scotieni ai colonelului Hugh Fraser, care fusese instruit in armata suedeza, faceau de asemenea treaba buna, curatind santul de muschetarii regalisti. Crawford s-a achitat si el de indatorile sale croind prind sant o cale ce ar putea fi folosita fara a intampina rezistenta din partea trupelor lui Rupert. La centrul liniei de bataie, pedestrasii lui Manchester se talazuisera cu barbatie inainte si, lichidand detasamentul regalist de sacrificiu din fata lor, izbutind sa cucereasca tunurile. La aripa dreapta insa Thomas Fairfax si calarasii lui au inpampinat de la inceput greutati, in special din cauza ca terenul ce le statea in fata era extrem de nepotrivit pentru o sarja de cavalerie, fiind acoperit cu tufe si lastarisuri si brazdat de fagase stingheritoare, astfel ca nu se asemana deloc cu terenul pe care-l avusese inainte Cromwell pe aripa stanga. De asemenea, Fairfax mai fusese hartuit intens de muschetarii lui Goring pe cand traversa santul acela decisiv si, cu toate ca o sarja rapida rupsese linia lui Goring in unele locuri, rezultatele nu erau deosebit de favorabile. In timp ce unii din oameni lui urmareau calarasii Goring, care se indreptau spre York, sir Thomas Fairfax s-a intors doar ca sa afle ca batalia se desfasura in favoarea lui si ca era de fapt inconjurat de cateva escadroane de calarasi inamici. Dealtfel, acum, cand efectele primei sarje de soc incepuse sa dispara, nici perspectivele aripii stangi nu mai erau chiar atat de trandafirii. Desigur ca Rupert nu era inca infrant si de-abia incepuse sa lupte, fiindca nu si-a dat seama

de cele intamplate decat cand atentia i-a fost atrasa de incaierare prin neasteptatele strigate ragusite si rapaitul muschetelor, 'in timp ce isi lua masa, asezat pe pamant, la o distanta bunicica de trupele lui'. Rupert a sarit ca ars si, renuntand laacea masa atat de nepotrivita, a dunat atatia osteni din garda lui personala cat a putut, pentru ca apoi sa plece ca sa asiste la scena primei derute produse de aripa stanga a trupelor parlamentare. In lupta grea care a urmat, unitatea lui Cromwell a primit 'o lovitura grea', asa cum a numit-o Leonard Watson, findca a fost atacata frontal si din flanc de cei mai bravi osteni ai lui Rupert. Ambele tabere se macelareau acum una pe alta cu inversunare. Aceasta incaierare inspaimantatoare a luat sfarsit stunci cand Rupert a strapuns printr-un contraatac liniile parlamentare, imprastiindu-si adversarii din fata lui 'ca pe o mana de praf'. Daca n-ar fi intervenit calarasii scotieni ai lui Leslie de pe linia a doua, care, lovindu-i pe regalisti din flanc, le-au permis oamenilor lui Cromwell sa se refaca, situatia ar fi devenit cu adevarat primejdioasa. Venise insa acum timpul ca aripa stanga a cavaleriei aliate sa dea cel de-al doilea atac puternic.Aceasta a fost atacul datorita caruia cavaleristii lui Rupert 'au fost pusi pe fuga de-a lungul drumului spre Wilstrop, alergand atat de repede si de inghesuiti cat le-a fost posibil', dupa ce fusesera imprastiati de adversarii care-si revenisera in fire. Deocamdata, totul mergea bine. Urma insa acum ca de curand vistoriosii sa-si fugareasca dusmanii infranti pana la York, unde ii chema deopotriva jaful slavit si dezonoranta varsare de sange ? In aceste momente critice, Cromwell, actionand cu totul impotriva instinctelor acelor vremuri, si-a infranat oamenii, tinandu-i, dupa cuvintele unui martor ocular numit Cholmley, 'reuniti, in randuri stranse si compacte, ca intr-o singura unitate', desi aripa dreapta a trupelor regaliste era in debandada. Lordul Saye a observat si el grija deosebita a lui Cromwell ca regimentele de calarasi sa nu se desparta si sa nu slabeasca ordinea dupa ce au invins inamicul, 'ci sa ramana in continuare grupati in detasamente, astfel ca sa poata ataca celelalte regimente ale inamicului care mai rezistau inca'. Se facuse acum aproape opt si jumatate seara, iar cei ce aveau ragaz sa priveasca in jur puteau vedea multe lucruri grave si uluitoare in celelalte parti ale campului de bataie. In primul rand, regimentele vrajmase din celelalte locuri erau departe de a fi batute, ba, dimpotriva, neplacut de aproape in a adulmeca izbanda. Pe aripa dreapta sir Thomas Fairfax inconjurat de regalisti reuseste printr-o nechibzuita actiune personala sa croiasca cu succes drum prin liniile inamice, pentru a ajunge pana la urma in siguranta la calarasii lui Cromwell. Intre timp insa, la

centru, infanteria, cunoscuta ca neexperimentata, a tatalui sau, lordul Fairfax, fusese infranta de 'straiele albbe' ale lui Newcastle, iar Leven, care se afla in spate cu pedestrasii scotieni, fusese potopit de puhoiul de fugari, dintre care unii strigau patetic cu glas tare in limba scotiana : 'Vai noua, cuntem pierduti cu totii'. De aceea, Leven, care nu supravietuise pe degeaba celor 30 de ani de razboaie, sau care descoperisera, poate, ca intelepciunea este partea cea mai prudenta a curajului, se hotari sa se pregateasca de lupta pentru a doua zi, astfel ca executa la iuteala o retragere, in decursul careia nu a strans fraiele cailor decat cind a ajuns la Leeds. Dupa cum era de asteptat, Manchester a inceput sa sovaie pe masura ce se marea prapadul, desi Ashe, capelanul lui, atesta faptul ca pana la sfarsit generalul a reusit sa adune in jurul lui aproape 500 de oameni. Singurele unitati care au tinut cu indarjire sa-si faca datoria si sa continue lupta pana la capat au fost doua regimente de scotieni, aflate sub comanda contilor de Lindsay si de Maitland. Le-au venit dupa un timpin ajutor sulitasii lui Baillie si Lumsden care, infingandu-si in pamant lungii lor pari de fier, au reusit sa stavileasca intr-o oarecare masira atacurile furibunde ce veneau sa se izbeasca de ei din partea cealalta. Dar chiar in aceste conditii, era indoielnic ca acesti razboinici sa mai poata rezista multa vreme. Intr-ajutor le veni insa noaptea. Pe o cale oarecare, Cromwell a primit tocmai la timp o misiva. Din locul in care se oprise, dincolo de satul Wilstrop si chiar in spatele pozitiei inamice, el afla despre marea stramtoare in care se gasea aripa drepta a trupelor aliate, precum si despre situatia sumbra a infanteriei, care mai lupta inca la centru. Probabil ca cel care adusese informatiile era sir Thomas Fairfax. Acesta a fost momentul in care ostenii Asocitiei comitatelor de rasarit din acea 'draga companie' a lui Cromwell si-au aratat valoarea. Grupati inca in randuri stranse si compacte, l-au atacat cu inversunare pe Goring, la ordinul lui Cromwell, tocmai din partea din care se astepta mai putin, fiindca intre timp cavaleria regalista si cea parlamentara isi schimbasera de fapt pozitia, astfel incat Cromwell ataca oarecum dinspre padurea ocupata mai inainte de regalisti. De altfel, este putin probabil ca Goring sa se fi asteptat in general la vreun atac, fiindca presupunea, cu oarecare temei, ca batalia era castigata.Asa cum a spus Watson, in fata atitudinii curajoase a calarasilor lui Cromwell, oamenii lui Goring au trebuit sa renunte la ideea de urmarire, dandu-si seama cu neliniste ca 'trebuie sa lupte din nou pentru izbanda pe care o credeau dobandita'. De data acesta insa, Goring renunta la lupta, iar calarasii lui se imprastiara.

Si totusi batalia nu se terminase incp. La centru, 'straiele albe' ale lui Newcastle, oameni din partea locului, care care luptau cu inflacarare pentru propria lor cauza si pe pamantul lor natal, continuau sa se bata intr-o incercare disperata, dar lipsita de sperante, de a infrange infanteria lui Manchester. Asa se intampla ca, refuzand toate propunerile de crutare, au murit acolo unde erau, cu scurtele lor albe servindu-le de giulgiu, dupa cum spunea un martor ocular.Era acum aproape noua si jumatate. Trecusera doua ore de la inceputul bataliei si lumina acelei seri lungi de vara se stinsese cu totul. Si totusi , intunericul nu reusise sa-i ia locul si nici sa-i ocroteasca pe regalistii zdrobiti de avizii lor urmaritori, fiindca, odata cu noaptea, rasarise o luna plina si stalucitoare, care continua sa lumineze macelul, iar biruitorii calarasi ai lui Cromwell au folosit-o ca sa-i urmareasca pe calarasii lui Goring pana aproape de orasul York. Intr-un tarziu, armatele aliate s-au asezat pe campiile stropite de sange ca sa cante un psalm de multumire si sa doarma, desi multi din ei nu-si luasera masa de seara. In ceea ce-l priveste pe Leven, atunci cand a ajuns la Leeds si a intrebat de ultimele vesti, asteptandu-se sa auda despre un dezastru, a ramas oarecum surprins cand a fost salutat cu cuvintele : 'Cu voia Excelentei voastre, toate sunt bune. Armatele parlamentare au dobandit o mare victorie'. Leven s-a intors atunci in graba pe campul de bataie, unde a exclamat teatral : 'De ce nu mi-a dat Dumnezeu sa mor aici ?' Fusese totusi mai mult decat destula varsarea de sange ca sasatisfaca orice monstru antropofag. Dupa spusele lui Whitelocke, toata lumea era de acord ca fusese ucisi cel putin 3.000 de regalisti, in timp ce altii ridicau aceasta cifra la 7.000. Groparii au socotit ca fusesera peste 4.000 de cadavre. La marginea padurii de la Wilstrop s-au putut vedea, pana spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, mormintele care pastrau amintirea masivelor represalii ale lui Cromwell impotriva cavaleriei lui Rupert si tot pe aceeasi vreme s-a aflat ca, atunci cand au fost taiate padurile de la marginea satului Marston, ale lordului Peter, 'taietorii au gasi o multime de gloante in inima copacilor'.Se povestea ca, in ajunul bataliei de la Marston Moor, Cromwell plecase calare la Knaresborough ca sa ia masa si ca, odata ajuns acolo, disparuse vreme de doua ore, cand a fost gasit de o fetita intr-o incapere incuiata, aflata in partea de sus a unui bastion. Uitandu-se prin gaura cheii, fata l-ar fi vazut pe Oliver in genunchi, cu Biblia inaintea lor, rugandu-se cu ardoare. Rugaciunile lui fusesera ascultate. 'Cu adevarat Anglia si biserica Domnului s-au bucurat de marea Lui mila prin mareata izbanda care le-a fost data', i-a scris Cromwell cumnatului sau,

Valentine Walton, dupa doua zile de la batalie. 'Ea poarta toate semnele unei izbanzi depline, dobandita prin binecuvantarea Domnului data celor cucernici'.

2) Batalia de le Naseby: 14 iunie 1645

La 14 iunie 1645, la Naseby, aproape de Northhampton, n centrul Angliei, a avut loc batalia dintre trupele regaliste conduse de regele Carol I si fortele parlamentare aflate sub comanda lui Sir Thomas Fairfax. Victoria armatei Parlamentului a nsemnat nfrngerea cauzei regaliste n razboiul civil englez, eveniment care avea sa modifice istoria Angliei, caracterul statului si al societatii engleze. Rzboiul civil englez a nceput ca urmare a suspiciunii englezilor la adresa politicii autocrate i catolicizante a regelui Carol I. Acesta a ncercat si subordoneze Parlamentul, intrnd cu fora n edina instituiei din 4 ianuarie 1642, pentru a-i aresta pe oponenii sai cei mai virulenti. Avertizati, acestia parasisera sala de sedinte, actiunea regelui nregistrnd un esec. Cele doua tabere, cea regalista si cea parlamentara, au nceput pregatirile de

razboi, o ntelegere nemaifiind posibila. Nemaisimtindu-se n siguranta n capitala regatului sau, Carol I a parasit Londra pentru a-si aduna sustinatorii, gest considerat de istorici o mare greseala, deoarece controlul resurselor si institutiilor din capitala erau extrem de importante. Dupa ce si-a adunat trupele, venite n special din nord, unde regalismul avea cei mai multi adepti, din Tara Galilor si Cornwall, Carol I s-a ndreptat spre Londra, obtinnd la limita un prim succes militar n batalia de la Edgehill, la 23 octombrie 1642. Fortele parlamentare au reusit nsa sa-i opreasca naintarea spre Londra, la 13 noiembrie 1642, n batalia de la Turnham Green, la vest de Londra. n anul 1643, vestul Angliei a trecut sub controlul trupelor regaliste. Carol I a reuit s ocupe oraul Bristol, dar a euat n ncercarea de a cuceri oraele Gloucester i Hull. n anul urmtor, o armat scoian a intervenit n rzboiul civil, de partea Parlamentului. La 2 iulie 1644, forele considerabil sporite ale armatei parlamentare au obinut o mare victorie n btlia de la Marston Moor. Ca multe alte btlii, cea de la Marston Moor a pornit de la ncercarea de a respinge asediul unui ora, n acest caz oraul York, atacat de forele scoiene i cele ale parlamentarilor englezi. Btlia de la Marston Moor a fost o prefigurare a btliei de la Naseby din anul urmtor. Cei douzeci i apte de mii de oameni care formau trupele scoiene i parlamentare au lansat un atac surpriz asupra celor optsprezece mii de oameni care alctuiau armata regalist. Victoria parlamentarilor s-a datorat cavaleriei conduse de Oliver Cromwell i Alexander Leslie, care a reuit s spulbere cavaleria regalist. n centrul btliei, infanteria regelui a fost zdrobit n momentul n care Cromwell, terminnd arja asupra cavaleriei regaliste, i-a concentrat efortul asupra infanteritilor regelui. Pierderile s-au cifrat la aproximativ o mie i cinci sute de oameni de partea armatei parlamentare i de trei mii n rndurile regalitilor. Armata regal a pierdut i piesele de artilerie. Mai important a fost ns faptul c trupele regaliste i-au pierdut coeziunea dup aceast ngrngere, oraul York a fost ocupat de Cromwell i nordul Angliei a intrat sub controlul Parlamentului. Carol I a refuzat ideea de a deschide negocieri cu Parlamentul, bazndu-se pe faptul c mai controla mare parte din ara Galilor, vestul Angliei i sudul Midland-ului. Cteva nfrngeri minore ale armatei Parlamentului au dus la reorganizarea acesteia sub numele de Armata Noului Model, condus de Sir Thomas Fairfax i avndu-l pe Oliver Cromwell ef al cavaleriei. Disputa

pentru controlul Midland-ului a devenit tot mai aprins, la sfritul primverii anului 1645. Prinul Rupert, nepotul lui Carol I, a atacat Leicesterul n 30 mai, n fruntea unei armate de treizeci de mii de oameni. Aceast aciune a pus n pericol controlul Parlamentului asupra oraului Northhampton i cele dou armate au ajuns s se confrunte n btlia de la Naseby, la 17 kilometri nordvest de Northampton, n ziua de 14 iunie 1645. Regalitii, desfurai ca i trupele parlamentare, avnd infanteria n centrul liniei de lupt i cavaleria pe flancuri, erau mult depii numeric, dar btlia a fost decis de disciplina de care a dat dovad cavaleria armatei parlamentare. Prinul Rupert a atacat cu cavaleria sa din dreapta armatei regaliste cavaleria lui Henry Ireton, dup care s-a mprtiat pentru a ataca tabra parlamentar care i s-a prut a fi o prad uoar. n cellalt flanc al btliei, cavaleria condus de Oliver Cromwell a zdrobit cavaleria regalist condus de Sir Marmaduke Langdale, i apoi s-a ntors mpotriva infanteriei regaliste din centru, mai experimentat, dar mult depit numeric. Infanteria regalist naintase i mpinsese n spate liniile din fa ale infanteriei Armatei Noului Model, dar Sir Thomas Fairfax i-a plasat trupele cele mai experimentate n liniile din spate. Acestea au oprit naintarea armatei regaliste, moment n care cavaleria lui Oliver Cromwell a atacat flancul i spatele infanteriei regaliste. Prins ca ntr-un clete, infanteria regalist a pierdut lupta i aproximativ cinci mii de oameni au fost luai prizonieri de trupele parlamentare. Din nou, regalitii au pierdut toat artileria de care dispuneau. Unul dintre motivele victoriei trupelor parlamentare a constat n faptul c erau mai disciplinate dect cele regaliste i erau susinute de o infrastructur i un sistem de aprovizionare mai eficiente. n rest, echipamentul de lupt i tacticile folosite pe cmpul de lupt erau n esen asemntoare cu cele folosite de regaliti. n cadrul Armatei Noului Model, Oliver Cromwell impusese ca promovrile s fie fcute n funcie de meritele personale, generalul prefernd ofierii i soldaii impregnai de o mare fervoare religioas, asemntoare cu a lui. Acesta a contribuit la o mai mare disciplinare a trupelor, conduse cu mare abilitate i pricepere de Cromwell, un general de o calitate net superioar celei a prinului Rupert. Victoria armatei parlamentare la Naseby a fost nregistrat n trei ore i, asemeni btliei de la Marston Moor, s-a datorat n cea mai mare parte atacului furibund al cavaleriei conduse de Cromwell, demonstrnd o dat n

plus rolul excepional al arjelor de cavalerie n cadrul btliilor secolului al XVII-lea. Abilitile de conducere i cele de observare, de exploatare a avantajelor tactice i de folosire cu pricepere a terenului au fost amndou importante. n acelai context s-au nscris i victoriile lui Cromwell asupra scoienilor la Preston, n 1648 i Dunbar, n 1650. Naseby a reprezentat o victorie decisiv cu rezultate decisive. Majoritatea regalitilor au contientizat faptul c rzboiul civil practic se ncheiase cu aceast btlie. Carol I a refuzat n continuare s accepte situaia i s nceap negocierile, spernd ntr-o cotitur ivit n desfurarea rzboiului i ntr-un succes obinut n Scoia. Pn la sfritul anului 1645, parlamentarii au nregistrat noi victorii, chiar dac mai mici ca valoare, reuind s i mping pe regaliti n ara Galilor, sud-vestul Angliei i n cteva fortree izolate din Midlands. n cele din urm, Carol I s-a predat, la 5 mai 1646, ultimele fortree regaliste predndu-se sau fiind cucerite de trupele parlamentare. Poate c soarta btliei ar fi fost alta dac suveranul englez ar fi urmat sfatul consilierilor si i ar fi atacat armata Noului Model nc din ianuarie, cnd aceasta era n formare. Carol a preferat s se ndrepte spre nord, spre a face jonciunea cu monarhitii scoieni, aa cum l sftuise prinul Rupert de Rin, principalul lui conductor militar. Acest lucru l-a determinat ns s lase un important detaament n sud, pentru a apra oraul Oxford i, astfel divizat, armata regal a fost surprins de trupele parlamentare i obligat s dea btlia la Naseby, unde cavaleria condus de Oliver Cromwell deinea deja o poziie strategic excelent.

II) Documente
1) Petitia dreptului: 1628
Petiia Drepturilor (1628) este o petiie trimis de Parlament regelui Carol I Stuart n care erau prezentate o serie de nclcri ale legii. Petiia a urmrit recunoaterea a patru principii: s nu se perceap impozite fr acordul Parlamentului, s nu mai existe condamnri la nchisoare fr o motivaie, s nu se mai ncartiruiasc soldaii din simplul motiv c sunt supuii regelui i s nu se mai adopte nici o lege marial pe timp de pace. Spre a putea primi n continuare subvenii pentru politica sa, Carol a fost constrns s accepte petiia, dar ulterior i-a ignorat principiile.

2) Mustrarea cea mare: 1641

In anul 1641, Parlamentul englez, care fusese convocat pentru a vota impozite, ii adreseza regelui Carol I Stuart Mustrarea cea mare prin care grabesc inceputul razboiului civil.

3) Actul de navigatie: 1651

Actul de navigaie (1651) a fost o lege a lui Oliver Cromwell care a contribuit la dezvoltarea economiei capitaliste n Anglia. Conform acestei legi, corbiile strine aveau voie s aduc n porturile engleze numai mrfuri fabricate n rile lor. Mrfurile provenite din alte ri urmau s fie aduse numai de corbii engleze. Actul de navigaie lovea n flota spaniol, portughez, francez, dar mai ales n cea olandez.

4) Habeas Corpus Act: 1679

Habeas Corpus Act este un act al Parlamentului englez din timpul domniei regelui Carol al II - lea Stuart prin care se asigura protectia fata de arestarea sau incarcerarea ilegala. Cel mai important document promulgat de rege in care garanta libertatea individuala si stabilea normele de arestare si judecare a detinutilor. Prin aceasta lege Parlamentul incearca sa contracareze tendintele de reinstaurare aabsolutismului regal.

5) Declaratia drepturilor: 1689

Declaratia drepturilor a fost un act al Parlamentului englez in care erau precizate drepturile si datoriile poporului si ale regelui (cetenii au dreptul de a adresa petiii guvernului; se interzic pedepsele excesive; se reglementeaz raporturile dintre rege si Parlament: Parlamentul i impune autoritatea asupra monarhiei). Prin acest document se pun bazele modelului politic britanic.

III) Personalitati
1) Regele Iacob I Stuart: 1603 - 1625
Iacob I Stuart a cultivat anglicanismul si s-a aratat deosebit de intransigent fata de catolici si puritani, unii dintre ei emigrand in America. Tot el a cautat sa fundamenteze monarhia absolutista de drept divin, insa a intampinat opozitia Parlamentului.

2) Regele Carol I Stuart: 1625 - 1649

Carol I Stuart era atras de catolicism. El a dus o politica filo - franceza, starnind opozitia Parlamentului. Parlamentul englez a fost dizolvat in 1629 si convocat in anul 1640 pentru a vota impozite, insa acesta ii v-a atribui regelui Mustrarea cea mare. Dupa batliile de la Marston Moor (1644), Naseby (1645) si Preston (1648) in care Armata Noului Model cndusa de Oliver Cromwell castiga, regele Carol I Stuart este arestat , judecat de Parlament si condamanat la moarte ca tiran, tradator si dusman public. A fost decapitat la data de 30 ianuarie 1649 in fata Palatului Whitehall, ultimul sau cuvant fiind: Remember(Amintiti-va!).

3) Oliver Cromwell: 1625 1649

Oliver Cromwell (n. 25 aprilie 1599 d. 3 septembrie 1658) a fost un lider militar i politic englez, cunoscut n special pentru contribuia sa la transformarea Angliei ntr-o republic federal (Commonwealth) i pentru rolul su ulterior de Lord Protector al Angliei, Scoiei i Irlandei. Armata sa a Noului Model i-a nfrnt pe regaliti n cadrul Rzboiului Civil Englez. Dup executarea regelui Carol I n 1649, Cromwell a dominat Commenwealthul de scurt durat al Angliei, a cucerit Irlanda i Scoia, i a fost Lord Protector din 1653 pn la moartea sa n1658. Cromwell provenea din clasa gentryului de mijloc, i a fost un personaj mai degrab obscur n primii patruzeci de ani de via, ajungnd fermier yeoman n anii 1630 din motive personale i financiare. Cu toate acestea, a revenit n rndul gentryului mulumit unei moteniri lsate de unchiul su. O experien de conversiune religioas din aceeai decad l-a determinat s adopte un stil independent de puritanism ca nucleu de baz al vieii i aciunilor sale. Cromwell a fost membru al Parlamentului (Camera Comunelor) de Cambridge n timpul Parlamentului Scurt (1640) i Lung (16401649), i s-a implicat mai apoi n Rzboiul Civil Englez de partea Capetelor rotunde sau parlamentarilor. Un soldat excelent, a trecut de la comandarea unei singure trupe de cavalerie la comanda ntregii armate. Cromwell a fost a treia persoan care a semnat sentina de moarte a lui Carol I n1649, i a fost membru al Rump

Parliament (1649-1653), fiind desemnat de Rump s preia comanda

campaniei engleze n Irlanda (1649-1650). A condus apoi o campanie mpotriva armatei scoiene ntre 1650-1651. Pe 20 aprilie 1653 a dizolvat parlamentul Rump, organiznd o Adunare de scurt durat cunoscut ca Barebone's Parliament, nainte s ajung Lord Protector al Angliei, Scoiei i Irlandei pe 16 decembrie 1653. Instrumentele

guvernrii sale autoritare au fost armata i centralizarea administrativ. n plan religios, Oliver Cromwell a instaurat un regim de toleran pentru toate cultele protestante, iar catolicii au fost mai puin persecutai dect n vremea conducerii prezbiteriene. Ca orice puritan, el a privit nvmntul cu seriozitate i l-a sprijinit cu bani i prin donaii din pmnturile bisericeti. Cnd regalitii au revenit la putere n 1660, cadavrul su a fost exhumat, atrnat n lanuri, i decapitat. Cromwell a fost o figur controversat n istoria Britaniei i Irlandei - un dictator regicid conform unor istorici i un erou al libertii pentru alii. Msurile sale mpotriva catolicilor irlandezi au fost caracterizate de unii istorici ca un adevrat genocid sau aproape, iar n Irlanda este vzut ntr-o lumin foarte nefavorabil.

4) Regele Wilhelm de Orania (William al III - lea): 1688 - 1702

William al III-lea al Angliei (n. 14 noiembrie 1650 - d. 8 martie 1702) a fost rege al Angliei, al Irlandei i al Scoiei din 13 februarie 1688 si pn la moartea sa. nainte de a deveni rege al Angliei a fost prin de Orania, guvernator al provinciilor olandeze Olanda, Zeeland, Utrecht, Geldern si Overijssel (1672-1702).

Prin mama sa, Maria, Prines Regal, era nepotul lui Carol I, iar prin cstorie, soul fiicei lui Iacob al II-lea. n 1689 a semnat Declaraia Drepturilor. n ultimul an de domnie William a semnat Act of Settlement care reglementa ordinea succesiunii la tron. A doua fiic a lui Iacob al II lea, Ana, a devenit motenitoarea tronului.

REVOLUTIA AMERICANA
I) Evenimente: 1) Batalia de la Saratoga: 1777 2) Batalia de la Yorktown: 1781 II) Documente: 1) Declaratia de Independenta: 4 iulie 1776 2) Tratatul de pace de la Versailles: 1783 3) Constitutia S.U.A.: 1787 III) Personalitati: 1) Regele George al III - lea 2) Thomas Jefferson 3) Benjamin Franklin 4) George Washington

I) Evenimente
1) Batalia de la Saratoga: 1777
Btlia de la Saratoga este considerata de muli istorici ca punct de cotitur n istoria american. Ea fost o btlie hotrtoare n evoluia Rzboiului de Independen al Statelor Unite ale Americii. n primvara anului 1777 trupele engleze ocup forturile Crown Point (New York) i Ticonderoga, oblignd trupele rsculate americane s se retrag. Trupele regulate engleze sosite din Canada n vara anul 1777 cu un efectiv de 10.000 de soldai, erau sub comanda generalului John Burgoyne. elul lor era de a ocupa oraul Albany, New York pentru a prelua controlul asupra regiunii vii rului Hudson i de a o izola de restul coloniei. naintarea trupelor britanice a fost ncetinit printr-o tactic de aciuni sistematice de hruire, blocare a drumrilor i distrugerea podurilor. n regiunea lacurilor Champlain i Lake George, englezii au reuit s nainteze numai civa kilometri pe zi. Trupele coloniale engleze conduse de Burgoyne care aveau acum un efectiv de 15.000 soldai, au fost oprite de trupele americane conduse de generalul Horatio Gates, n nordul vii Hudson, la Saratoga (New York). Rezultatul btliei a fost un dezastru pentru armata englez, la sfritul luptelor generalul englez s-a predat.

2) Batalia de la Yorktown: 1781

Dupa ce sortii de izbanda fusesera, de-a lungul conflictului, schimbatori, in cele din urma priceperea generalului George Washington, dar si sprijinul constant, in trupe si logistica, oferit de Franta, au facut ca Anglia sa-si recunoasca esecul. Batalia finala a fost de fapt un asediu prelungit pe mai bine de o luna, in septembrie-octombrie 1781. Izolate in orasul Yorktown, una dintre cele mai importante unitati britanice din America, unitate aflata sub conducerea

impetuosului dar adesea putin chibzuitului lord Cornwallis, a fost nevoita sa se predea. Peste 7000 de soldati englezi au fost luati prizonieri, spre disperarea generalului Henry Clinton, comandantul suprem al corpului expeditionar britanic. Capitularea lui Cornwallis a determinat guvernul britanic sa negocieze sfarsitului razboiului revolutionar american, recunoscand de facto independenta celor 13 colonii fata de metropola. Desi lupte sporadice au mai avut loc si Washington se astepta ca razboiul sa mai dureze cateva luni, spre surprinderea generala premierul britanic North a decis incetarea totala a focului, considerand ca o prelungire a conflictului nu ar fi fost in interesul tarii sale. Astfel s-a ajuns la semnarea tratatului de la Paris, prin care Marea Britanie se obliga sa-si retraga toate trupele din coloniile americane.

II) Documente
1) Declaratia de Independenta: 4 iulie 1776 Declaraia de independen a Statelor Unite ale Americii este un document prin care cele treisprezece colonii ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente de Regatul Unit al Marii Britanii explicnd totodat clar motivul pentru care au fcut-o. Data semnrii Declaraiei de Independen ,4 iulie ,devine zi naional a S.U.A. ncepnd cu anul 1941,in timpul presedintiei lui Roosvelt .Reprezint un

document important pentru americani deoarece acetia se declar naiune suveran ,independena fa de monarhia englez.De la Prinii Pelerini venii pe continent cu corabia Mayflower se ajunge la Prinii Fondatorii ai Naiunii,participanii activi la desfurarea Revoluiei Americane.

2) Tratatul de la Versailles: 1783

Tratatul de la Paris, semnat n ziua de 3 septembrie 1783 i ratificat de Congresul Statelor Unite ale Americii n ziua de 14 ianuarie 1784, a ncheiat

formal Rzboiul Revoluionar American ntre Regatul Unit al Marii Britanii i cele 13 foste coloniiale Regatului din America de Nord care s-au rsculat mpotriva conducerii britanice n 1776.

3) Constitutia S.U.A.: 1787

Constituia Statelor Unite ale Americii este legea suprem a Statelor Unite ale Americii. A fost conceput ntre 21 februarie i 17 septembrie 1787, fiind definitivat n 17 septembrie 1787 odat cu adoptarea sa de ctre Convenia Constituional a Statelor Unite ale Americii care a avut loc n Philadelphia, Pennsylvania, urmnd ca s intre n vigoare n ziua de 4 martie 1789. A creat o uniune federal de state suverane i un guvern federal care s opereze conducerea acesteia, nlocuind vechea uniune mai neclar definit i cu o constituie mai ambigu, Articolele Confederaiei.

III) Personalitati
1) Regele George al III - lea: 1760 - 1820
George al III-lea (n. 4 iunie 1738 - d. 29 ianuarie 1820) a fost rege al Regatului Unit i al Irlandei. Concomitent a fost Duce i prin elector de Brunswick-Lneburg pn la promovarea sa ca rege al Hanovrei la 12 octombrie 1814. A fost al treilea monarh britanic al Casei de Hanovra dar spre deosebire de precedenii, el s-a nscut n Marea Britanie i a vorbit engleza ca limba natal. Niciodat nu a vizitat Hanovra. Lunga domnie a regelui George al III-lea a fost marcat de o serie de conflicte militare care au implicat regatele sale, mare parte a Europei i pri din Africa, America i Asia. La nceputul domniei sale, Marea Britanie a nvins Frana n Rzboiul de apte ani, devenind puterea dominant european n America de Nord i India. Totui, multe colonii americane au fost pierdute curnd n Rzboiul American de Independen. O serie de rzboaie mpotriva revoluionarilor i a Franei lui Napoleon ntr-o perioad de peste 20 de ani, a dus n cele din urm la nfrngerea lui Napoleon n 1815. n ultima parte a vieii, George al III-lea a suferit temporar i n cele din urm permanent de o boal mintal. S-a sugerat c a suferit de porfirie. Dup o recidiv final n 1810, s-a stabilit regena i fiul cel mare al lui George al III-lea, George, Prin de Wales, a condus ca Prin Regent. La moartea lui George al III-lea, Prinul Regent i-a succedat tatlui su ca regele George al IV-lea.

2) Thomas Jefferson: 1743 - 1826

Thomas Jefferson (n. 13 aprilie 1743 - d. 4 iulie 1826) a fost al doilea vicepreedinte i al treilea preedinte al Statelor Unite ale Americii (1801 - 1809), autor al Declaraiei de Independen (1776), i unul dintre cei mai influeni dintre "prinii fondatori" ai Statelor Unite. Thomas Jefferson a fost un filozof al politicii care a promovat liberalismul clasic, republicanismul i separarea bisericii de stat. Jefferson a fost autorul lucrrii Statutul Virginiei pentru libertatea religioas (1779, 1786), care a fost baza scrierii Primului

Amendament al Constituiei Statelor Unite i totodat parte a seriei primelor zece amendamente ale Constiiei Statelor Unite. Numele lui Jefferson a devenit omonimul conceptului de democraie jeffersonian, iar Thomas Jefferson a fost att fondatorul, ct i liderul Partidului Democrat-Republican, care avea s domine scena politic american pentru circa un sfert de secol, fiind precursorul Partidului Democrat de astzi din Statele Unite. Ca o completare armonioas a carierei sale politice, Jefferson a fost agricultor, arheolog, horticultor, arhitect, plantator, etimolog, paleontolog, criptoanalist, autor de studii, scriitor, statistician, avocat, inventator, violonist i fondator al Universitii din Virginia. Thomas Jefferson este considerat ca fiind printre cei mai remarcabili ocupani ai fotoliului de preedinte al Statelor Unite ale Americii i printre cei mai de seam patrioi ai revoluiei americane. Pentru Jefferson, ruperea total de Anglia nsemna nu doar obinerea independenei, ci calea spre crearea unui nou tip de stat bazat pe principiile suveranitii i egalitii naturale a oamenilor.

3) Benjamin Franklin: 1706 - 1790

Benjamin Franklin (n. 17 ianuarie 1706, Boston - d. 17 aprilie 1790) este una dintre cele mai cunoscute personaliti din istoria Statelor Unite, unul din Founding Fathers, diplomat, om de stiin, inventator, filozof, profesor i om politic. A organizat prima bibliotec din America, a fost un inventator care a creat multe obiecte, care sunt indispensabile astzi, printre care se pot meniona ochelarii bifocali i paratrsnetul, i i-a uimit pe oamenii de tiin din toat lumea cu experimentele sale din domeniul electricitii. n vremea sa era extrem de cunoscut i de influent i n Europa. Franklin a fost cel care i-a convins pe englezi s retrag "Legea timbrului", respectiv i-a convins pe francezi s intervin n Rzboiul de Independen al Statelor Unite de partea acestora. n Statele Unite, a fost unul din semnatarii de frunte ai Declaraiei de Independen a Uniunii i al Constituiei americane.

4) George Washington: 1732 - 1799

George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland, Virginia - d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon, Virginia) a fost un general i om de stat american, militant i factor activ n obinerea independenei fa de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul preedinte al Statelor Unite ale Americii.

n 1775 a fost numit comandant suprem al tuturor forelor militare ale coloniilor rsculate mpotriva Angliei. A avut un rol decisiv n organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la Saratoga (1777) i Yorktown (1781), hotrtoare pentru obinerea independenei Statelor Unite ale Americii. n 1787, Washington a fost preedintele Conveniei constituionale care a adoptat Constituia Statelor Unite ale Americii, n vigoare i astzi. Ca preedinte ntre 1789 i 1797, Washington a dus o politic intern conservatoare, iar pe plan extern a fost un adept al izolaionismului. Cu ocazia discursului su de adio, n 1797, recomanda Statelor Unite s intervin ct mai puin posibil n afacerile politice ale lumii i, mai ales, s nu se alieze cu nicio naiune european n cazul unui conflict pe vechiul continent. Preia comanda Armatei Continentale pe terenul de la Cambridge, Massachusetts n iulie 1775. Pe 12 decembrie 1799, Washington petrece cteva ore inspectnd ferma sa clare pe cal, n zpad, pe o ploaie care s-a transformat mai trziu n grindin. ntorcndu-se la ferm, s-a aezat la mas pentru cin fr a-i schimba hainele ude. n dimineaa urmtoare s-a trezit cu o rceal groaznic, febr i o infecie la gt, care s-au transformat curnd n laringit acut i pneumonie. Washington moare pe data de 14 decembrie 1799, seara, n casa sa din Mount Vernon, n vrst de 67 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost: Nu ma dau batut usor, dar nu mi-e frica sa ma duc.

MAREA REVOLUTIE FRANCEZA

I) Evenimente: 1) Caderea Bastiliei: 1789 2) Batalia de la Valmy: 1792 3)Razboaiele napoleoniene: 1769 - 1815 II) Documente: 1) Declaratia drepturilor omului si cetateanului: 1789 III) Personalitati: 1) Regele Ludovic al XVI - lea 2) Georges Jacques Danton 3) Jean - Paul Marat 4) Maximilien Robespierre

5) Napoleon Bonaparte

I) Evenimente
1) Caderea Bastiliei: 14 iulie 1789
Cderea Bastiliei, un eveniment major al Revoluiei Franceze, s-a produs la Paris ntr-o zi de mari, 14 iulie n anul 1789. Cu toate c fortreaa medieval cunoscut sub numele de Bastilia mai avea doar apte deinui, cderea ei n minile revoluionarilor parizieni a reprezentat n mod simbolic sfritul Vechiului Regim i nceputul Revoluiei Franceze. Predarea nchisorii, simbol al tiraniei monarhiei franceze, a zguduit att Frana ct i restul Europei, ecourile sale ajungnd pn n ndeprtata Rusie.

2) Batalia de la Valmy: 20 septembrie 1792

Batalia de la Valmy s-a purtat intre fortele Revolutie Franceze si coalitia dintre Prusia si Imperiul Habsburgic. Armata prusaca a generalului Karl Wilhelm Ferdinand de Braunschweig este infranta de armata franceza.

3) Razboaiele napoleoniene: 1796 - 1815

Rzboaiele napoleoniene reprezint o serie de rzboaie globale purtate n timpul domniei lui Napoleon Bonaparte n Frana. ntr-o oarecare msur, aceste conflicte reprezint o continuare a rzboaielor declanate de Revoluia francez din 1789. Aceste rzboaie au revoluionat armatele europene, precum i tehnicile i sistemele militare i au avut loc la o scar nemaintlnit

pn n acel moment, n special datorit aplicrii sistemului mobilizrii generale. Puterea francezilor a crescut rapid, ei reuind s cucereasc cea mai mare parte a Europei. nfrngerea lor a fost la fel de rapid, ncepnd cu 1812, Imperiul napoleonian fiind n cele din urm nvins definitiv, ceea ce a dus la restaurarea dinastiei Bourbon n 1814. Cele mai importante evenimente ale razboaielor napoleoniene sunt: Campania din Italia: 1796-1797 Campania din Egipt: 1798-1799 Batalia de la Marengo: 14 iunie 1800 Pacea de la Luneville: 1801 Pacea de la Amiens: 27 martie 1802 Incoronarea lui Napoleon: 2 decembrie 1804 Batlia de la Austerlitz: 2 decembrie 1805 Pacea de la Pressburg: 26 decembrie 1805 Batalia de la Eylau: 8 februarie 1807 Batalia de la Friedland: 14 iunie 1807 Pacea de la Tilsit: 1807 Campania din Spania - Baylen, Saragossa: 1807-1808 Batlia de la Wagram: 5-8 iulie 1809 Pacea de la Schnbrunn: 14 octombrie 1809 Campania din Rusia: 1812 Batalia de la Leipzig (Batalia natiunilor): 16 octombrie 1813 Batalia de la Waterloo: 18 iunie 1815: Infrangerea si exilarea lui Napoleon in Insula Sfanta Elena din Oceanul Atlantic

BATALIA DE LA MARENGO: 14 IUNIE 1800

Btlia de la Marengo a avut loc pe 14 iunie 1800 n apropierea localitii italiene Alessandria i a constituit btlia cea mai important a Rzboiului celei de-a doua Coaliii. n ciuda succesului iniial al austriecilor, care reuiser s nving armata francez pn la nceputul dup-amiezii, sorii btliei s-au schimbat n mod dramatic, astfel c, pn seara, francezii au ctigat o victorie decisiv.

PACEA DE LA AMIENS: 27 MARTIE 1802

Tratatul de la Amiens (27 martie 1802) este o nelegere semnat la Amiens, Frana, ntre Anglia, Frana, Spania i Republica Batavia (Olanda). Prin acest tratat, Frana i aliaii si i-au recuperat cea mai mare parte a coloniilor, n ciuda retragerilor militare suferite de acestea n teritoriile de peste mri. Tratatul a ignorat diferendele comerciale dintre Anglia i Frana i a condus la instaurarea unei pci de 14 luni n timpul Rzboaielor napoleoniene.

BATALIA DE LA AUSTERLITZ: 2 DECEMBRIE 1805

Btlia de la Austerlitz, cunoscut i ca Btlia celor trei mprai, a fost una dintre cele mai mari victorii ale lui Napoleon. Aceast victorie a determinat destrmarea celei de-a Treia Coaliii format mpotriva Imperiului Francez. Pe 2 decembrie 1805 o armat francez condus de mpratul Napoleon I a nfrnt

decisiv armata ruso-austriac, comandat de arul Alexandru I, dup aproape nou ore de lupt nverunat. Btlia a avut loc la Austerlitz.

PACEA DE LA PRESSBURG: 26 DECEMBRIE 1805

Pacea de la Pressburg a fost ncheiat la 26 decembrie 1805 ntre Austria i Frana condus de Napoleon. Aceast pace a survenit n urma Btliei de la Austerlitz i a pus capt celui de-al treilea rzboi al Coaliiei antinapoleoniene.

BATALIA DE LA LEIPZIG: 16 OCTOMBRIE 1813

Btlia de la Leipzig, supranumit Btlia Naiunilor, a fost cea mai mare confruntare militar din Rzboaiele Napoleoniene, opunnd o armat a celei dea asea coaliii unei armate conduse de Napoleon I. Cele trei zile de lupte s-au ncheiat cu victoria decisiv a Coaliiei, Napoleon vzndu-se obligat s se retrag n Frana. Pe lng cei aproape 70,000 de mori, rnii, disprui i prizonieri, francezii l-au pierdut i pe prinul polonez Poniatowski, Mareal al Franei. Coaliia a pierdut la rndul su un numr mare de oameni, dar victoria sa a fost incontestabil.

BATALIA DE LA WATERLOO: 18 IUNIE 1815

Btlia de la Waterloo a avut loc la 18 iunie 1815, n apropierea localitii Waterloo (Belgia de astzi, la 18 kilometri sud deBruxelles) opunnd o armat francez condus de mpratul Napoleon unei armate a celei de-a aptea Coaliii, aflate sub comanda ducelui de Wellington i a feldmarealului von Blcher. Btlia s-a ncheiat cu victoria decisiv angloaliailor i prusacilor, victorie ce pecetluiete practic sfritul Imperiului napoleonian. Ca urmare a nfrngerii catastrofale de la Waterloo, rmiele armatei franceze, regrupate pe linia rului Sambre, sub comanda marealului Soult, apoi Grouchy, s-au retras n Frana, ateptnd ofensiva Coaliiei. Btlia de la Waterloo a avut ca rezultat cderea definitiv a lui Napoleon, care, ntors la Paris imediat dup finalul btliei, a constatat c nu mai are susinerea Forului legislativ i, ca atare, a abdicat pe 22 iunie. El a fost exilat pe Insula Sf. Elena unde a si murit.

II) Documente
1) Declaratia drepturilor omului si cetateanului: 1789
Declaraia Drepturilor Omului i ale Ceteanului este carta fundamental prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, n Frana i n lume, bazele democraiei moderne. Declaraia cuprinde un preambul i 17 articole, care combin dispoziiile privind drepturile a trei categorii de persoane: -drepturile oamenilor (francezi, strini sau inamici) articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 i 10; -drepturi ale cetenilor (ceteni francezi), care reamintesc i ntresc libertile civile - articolele 6 i 14; drepturi ale societii (naiunea francez), care sunt componente constituionale - articolele 13,15 i 16. n 1789, Adunarea Strilor Generale din Frana, reunit la Versailles i constituit n Adunare Naional cu drepturi constituante, a hotrt s elaboreze o declaraie de principii fundamentale care s stea la baza unei noi constituii. Decretele emise de adunare la 4 i 11 august 1789 privind eliminarea drepturilor feudale, se regsesc dealtfel n primul articol al Declaraiei Drepturilor Omului i Ceteanului.

III) Personalitati
1) Regele Ludovic al XVI - lea: 1774 - 1792
Ludovic al XVI-lea (n. 23 august 1754, Versailles - d. 21 ianuarie 1793, decapitat n Paris) a fost rege al Franei i al Navarei din 1774 i pn n 1789; rege al francezilor din 1789 i pn n 1793. A fost ultimul reprezentant al Absolutismului i o victim a Revoluiei Franceze. Cnd Ludovic al XVI-lea a urcat pe tronul Franei avea nousprezece ani. Avea o enorm responsabilitate devreme ce guvernul avea mari datorii iar resentimentele fa de monarhia despotic erau n cretere. A cutat s ctige dragostea poporului su reinstalnd parlamentul. n timp ce nimeni nu se ndoia de capacitatea intelectual a lui Ludovic de a guverna Frana, a fost destul de clar faptul c, dei crescut ca un Delfin al Franei, era indecis i nu suficient de ferm pentru domnie. Ludovic l-a numit consilier pe experimentatul Jean-Frdric Phlypeaux conte de Maurepas, care, pn la moartea sa n 1781, a fost cel care a luat cele mai importante decizii.

Reformele financiare radicale ale lui Turgot i Malesherbes au nfuriat nobilii care le-au blocat n parlament insistnd asupra faptului c regele nu are dreptul s perceap noile taxe. Turgot a fost eliberat din funcie n 1776 iar Malesherbes a demisionat n acelai an fiind nlocuit de Jacques Necker. Necker a sprijinit Revoluia american i a preferat s fac mari mprumuturi externe dect s creasc taxele interne. Cnd politica sa a euat, Ludovic l-a demis i l-a nlocuit n 1783 cu Charles Alexandre de Calonne care a crescut cheltuielile publice pentru a scoate ara din datorii. i aceast metod a euat, aa nct Ludovic a convocat Assemble des notables n 1787 pentru a discuta asupra noii reforme fiscale propus de Calonne. Adunarea a repins planul. Toate aceste eecuri i-au semnalat lui Ludovic faptul c i-a pierdut capacitatea de a domni ca un monarh absolut, fapt ce i-a cauzat depresie. Ludovic a fost arestat la 13 august i nchis n Templul din Paris. La 21 septembrie Adunarea Naional a declarat Frana republic i a abolit monarhia. Luni, 21 ianuarie 1793, deposedat de toate titlurile i toate onorurile de ctre guvernul republican, Citoyen Louis Capet a fost decapitat prin ghilotinare n ceea ce este astzi Place de la Concorde.

2) Georges Jacques Danton: 1759 - 1794

Georges Jacques Danton (n. 26 octombrie 1759, Arcis-sur-Aube, Departamentul Aube; d. 5 aprilie 1794, Paris) a fost unul din conductorii Revoluiei franceze i conductorul primului Comite de salut public (pn n 10 iulie 1793). A fost cunoscut pentru talentul su oratoric. A fost fondator al Clubului cordelierilor i membru al Comitetului Salvrii Publice. Acuzat de moderaie i de trdare de ctre robespieriti pentru c a cerut ncetarea terorii, fiind n final ghilotinat.

3) Jean-Paul Marat : 1743 - 1793

Jean-Paul Marat (n. 24 mai 1743, Neuchtel d. 13 iulie 1793, Paris) a fost un medic, teoretician politic si om de stiinta cel mai bine cunoscut pentru cariera sa n Frana, ca un jurnalist radical i politician n timpul Revoluia Francez . Jurnalistul a devenit renumit pentru tonul su feroce , atitudinea intransigent fa de noii lideri i instituii ale revoluiei , i adocatii drepturilor fundamentale ale omului pentru cei mai sraci membri ai societii . Marat a fost una dintre vocile cele mai radicale ale Revoluiei Franceze . El a devenit un aprtor puternic al ,,sans - culottes" , publicarea vederilor sale in pliante , pancarte i ziare , n special lui " L' Ami du peuple " , care la ajutat s-l fac legtura lor neoficial cu , grupul radical iacobin republican , care a venit la putere dup iunie 1793 . Marat a fost asasinat de ctre Charlotte Corday , un simpatizant Girondist , n timp ce lua o baie medicament pentru starea lui de piele debilitante . n moartea lui Marat a devenit un simbol pentruiacobinilor , un fel de martir revoluionar , dup cum reiese din celebra pictur a lui David de la moartea sa .

4) Maximilien Robespierre : 1758 1794

Maximilien Franois Marie Isidore de Robespierre (n. 6 mai 1758 d. 28 iulie 1794) cunoscut contemporanilor si ca "Incoruptibilul", este una dintre cele mai cunoscute figuri ale revoluiei franceze. Robespierre este unul dintre personajele principale ale Revoluiei Franceze de la 1789, remarcndu-se prin msurile foarte radicale pe care le-a luat contrarevoluionarilor. A fost executat prin ghilotinare n Piaa Revoluiei.

5) Napoleon Bonaparte : 1769 - 1821

Napoleon Bonaparte (n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - d. 5 mai 1821, n insula Sfnta Elena) a fost un lider politic i militar al Franei, ale crui aciuni au influenat puternic politica european de la nceputul secolului al XIX-lea. Nscut n Corsica i specializat pe profilul de ofier de artilerie n Frana continental, Bonaparte a devenit cunoscut n timpul Primei Republici Franceze i a condus campanii reuite mpotriva Primei i celei de-a Doua Coaliii, care luptau mpotriva Franei. n 1799 a organizat o lovitur de stati s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai trziu s-a ncoronat ca mprat al francezilor. n prima decad a secolului al XIX-lea a opus armatele Imperiului Francez mpotriva fiecri puteri majore europene i a dominat Europa continental printr-o serie de victorii militare. A meninut sfera de influen a Franei prin constituirea unor aliane extensive i prin numirea prietenilor i membrilor familiei n calitate

de conductori ai altor ri europene sub forma unor state clientelare franceze. Invazia francez a Rusiei din 1812 a marcat un punct de cotitur n destinul lui Napoleon. Marea sa Armat a suferit pierderi covritoare n timpul campaniei i nu s-a recuperat niciodat pe deplin. n 1813, a asea Coaliie l-a nfrnt la Leipzig; n anul urmtor Coaliia a invadat Frana, l-a forat pe Napoleon s abdice i l-a exilat pe insula Elba. n mai puin de un an, a scpat de pe Elba i s-a ntors la putere, ns a fost nvins n btlia de la Waterloo din iunie 1815. Napoleon i-a petrecut ultimii ase ani ai vieii sub supraveghere britanic pe insula Sfnta Elena.

CAMPANIA DIN EGIPT: 1798-1799

Campania francez n Egipt (1798-1799) a fost campania lui Napoleon Bonaparte n Orient, aparent pentru a proteja interesele comerciale franceze, de a submina accesul Marii Britanii n India i de a stabili demersuri tiinifice n regiune.

PRIM CONSUL AL REPUBLICII: 1799 - 1804

ntors din Egipt, Napoleon este primit cu entuziasm de poporul francez. Profitnd de aceast popularitate, el a rsturnat Directoratul i a impus dictatura personal n noiembrie anul 1799. Prin acest act, burghezia i-a consolidat puterea i au fost salvate cuceririle revoluiei franceze. Noua form de conducere s-a numit consulat, n fruntea creia se gsea Primul Consul (Bonaparte). Consulatul a fost una dintre cele mai rodnice perioade din istoria Franei. Prin msurile luate, corupia i nesigurana cetenilor au fost eliminate. Economia a fost refacut, Frana a devenit prosper, ncepndu-se vaste lucrri publice; s-au pus bazele nvmntului modern, religia reintrndu-i n drepturi. Napoleon a elaborat legi noi sub numele de Codul lui Napoleon. Primejdia extern care se abtuse asupra Franei a fost nlturat prin victoria mpotriva Austriei, de la Marengo, din anul 1800. El cucerete Belgia (zonele de la Rin) i Italia. Prin Concordatul cu papalitatea, Napoleon a obinut supremaia asupra Italiei. n 1802, Frana a ncheiat cu Anglia pacea de la Amiens (pacea perpetu), prin care se producea un schimb de posesiuni: Frana renuna la Egipt, iar Anglia la teritoriile cucerite n timpul rzboaielor anterioare.

IMPARATUL NAPOLEON I: 1804 - 1815

Avnd puterea consolidat de realizrile guvernrii sale, Napoleon a fost proclamat mprat de ctre Senatul francez n 1804. Incoronat n Catedrala Notre-Dame din Paris, n prezena papei Pius al VII-lea, el a spus cuvintele: Imperiul nseamn pace. ns conducerea sa a dus la un lung ir de rzboaie cu Anglia i cu monarhiile absolutiste (Rusia, Austria, Prusia) cauzate printre altele de: rivalitatea dintre burghezia francez i cea englez pentru supremaie economic; dorina monarhilor europeni de-a opri accesiunea lui Napoleon; ambiia lui Napoleon de a stpni ntreaga lume. Cu o armat mare, Napoleon a reuit s obin multe victorii asupra Austriei n 1805 i asupra Prusiei n 1806. Singura putere continental care i sttea n cale era Rusia. Cu aceasta a ncheiat un acord n 1807 prin care Europa era mprit ntre mpratul Franei i arul Rusiei, Alexandru I. n anul 1812, Napoleon face o ncercare dezastruas de a invada Rusia, n care este nvins. Astfel a nceput cderea lui Napoleon.

n Btlia de la Leipzig din 1813, Napoleon este nfrnt de ctre cele cinci naiuni. Napoleon este obligat s abdice i este exilat n insula Elba, n anul 1814. La un an dup nfrngerea de la Leipzig, ntreg imperiul s-a prbuit. Burbonii au fost readui la tronul Franei prin Ludovic al XVIII-lea. Aceasta revenire nu s-a bucurat ns de unanimitatea aliailor, ntre care au intervenit repede divergene. Unitatea coaliiei a fost ns salvat chiar de Napoleon. nconjurat de dezbinarea aliailor, Napoleon prsete insula Elba i ncepe ceea ce avea s fie aventura celor o sut de zile. Rentronat, acesta ncepe s viseze la refacerea marelui imperiu. Obine chiar cteva victorii. Pentru scurt timp ns, cci este nfrnt n btlia de la Waterloo (18 iunie 1815). Silit s abdice din nou, Napoleon a fost exilat pe insula Sf. Elena, unde a murit n condiii neclare, civa ani mai trziu, la vrsta de 51 de ani (5 mai 1821). Exist dou teorii importante cu privire la moartea sa: otrvirea cronic cu arsenic i cancerul la stomac. A fost nmormntat cu onoruri militare.

BIBLIOGRAFIE

http://www.scrigroup.com/istorie-politica/istorie/Oliver-Cromwell-batalia-de-la-21288.php http://www.gazetademaramures.ro/naseby-batalia-care-a-schimbat-istoria-angliei-13781 http://www.crispedia.ro/Petitia_Drepturilor http://ro.wikipedia.org/wiki/Actul_de_naviga%C8%9Bie https://sites.google.com/site/supergabonesistorialumii/calendar/1-revolutiile-burgheze-dinanglia-sua http://istoriiregasite.wordpress.com/tag/carol-i-stuart/ http://ro.wikipedia.org/wiki/Oliver_Cromwell http://ro.wikipedia.org/wiki/William_al_III-lea_al_Angliei http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Saratoga http://www.revistamagazin.ro/content/view/4743/33/

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C8%9Bia_de_independen%C8%9B%C4%83_a_Statelo
r_Unite_ale_Americii http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/declaratia-independenta-4-iulie-1776actul-nastere-al-natiunii-american http://ro.wikipedia.org/wiki/Constitu%C8%9Bia_Statelor_Unite_ale_Americii http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Paris_(1783) http://ro.wikipedia.org/wiki/George_al_III-lea_al_Regatului_Unit http://ro.wikipedia.org/wiki/Thomas_Jefferson http://ro.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Franklin http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Washington http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83derea_Bastiliei http://ro.wikipedia.org/wiki/20_septembrie http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cele-mai-importante-batalii-istorie http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_Napoleoniene http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Marengo http://www.crispedia.ro/Tratatul_de_la_Amiens http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Austerlitz http://ro.wikipedia.org/wiki/Pacea_de_la_Pressburg http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Leipzig http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Waterloo http://ro.wikipedia.org/wiki/Declara%C8%9Bia_Drepturilor_Omului_%C8%99i_ale_Cet%C 4%83%C8%9Beanului http://ro.wikipedia.org/wiki/Ludovic_al_XVI-lea_al_Fran%C8%9Bei http://ro.wikipedia.org/wiki/Georges_Jacques_Danton http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean-Paul_Marat http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/maximilien-robespierre-1758-1794revolutionarul-contrarevolutionar http://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_I