Oliver Cromwell

Clasa A X-a J
Petcu Nicolae Vlad
 Oliver Cromwell
• Oliver Cromwell s-a născut în 1599 în localitatea Huntigdon, într-o familie din mica nobilime.
Aceasta avea tradiție în politica insulară, Thomas Cromwell fiind un important ministru al lui
Henric al VIII-lea și partizan al reformării bisericii engleze. Absolvent la Cambridge, Oliver nu
s-a remarcat în vreun mod special în primii 40 de ani de viață. În 1620 el s-a căsătorit cu
Elizabeth Bourchier, fiica unui negustor de piei din Londra ce l-a adus pe Cromwell în legături
cu negustorii importanți din Londra și o parte a micii nobilimi puritane britanice. Astfel a reușit
să devină reprezentant al Huntigdon-ului în Parlamentul din 1628-1629.
• Anii 1630 se pare că au fost marcați de o gravă criză interioară
pentru Cromwell; se pare că acesta ar fi urmat un tratament pentru
depresie la cabinetul doctorului londonez Theodore de Mayerne. În
1631 el și-a vândut proprietatea din Huntigdon pentru a se retrage
la o fermă în St. Ives; un pas înapoi din punct de vedere al statului
social al acestuia. Această perioadă a fost însă benefică pentru
Cromwell, acesta găsindu-și liniștea spirituală, precum reiese dintr-
o scrisoare adresate verișoarei sale Mary St. John în 1638:

• ”... El mi-a dat să văd lumină din lumina Lui...

lăudat fie numele său pentru că a strălucit asupra
unei inimi așa de întunecate precum a mea! Tu știi
ce mod de viață am avut. Am trăit în întuneric și l-
am iubit. Am fost o căpetenie, o căpetenie a
păcătoșilor. E adevărat: am urât divinitatea, dar
Domnul a avut milă asupra mea... ”
Începutul războaielor religioase engleze – comandant militar strălucit

• În 1640 la conducerea Angliei se afla Charles I, al cărui conflict cu parlamentul era unul atât de
natură religioasă – acesta era susținător al primatului Bisericii Anglicane, în timp ce o mare parte
din membrii parlamentului erau puritani – cât și de natură ideologică, Charles continuând politica
predecesorilor săi de încercare de sporire a puterii monarhice. În 1637 începe rebeliunea scoțienilor
împotriva tentativelor de impunere a Bisericii Anglicane; în scopul strângerii de fonduri pentru
realizarea unei intervenții armate Charles convoacă parlamentul pentru prima dată după 11 ani în
1640, Cromwell fiind ales drept reprezentant al Cambridge-ului. Când acesta s-a dovedit a-i fi ostil
regele l-a dizolvat și a cerut alegeri noi, care au văzut însă întoarcerea în funcție a acelorași
personaje; acesta avea să fie cunoscut drept Parlamentul cel Lung, o parte din membri rămânând în
funcție până în 1640.
• Conflictul deschis între rege și
parlament devenise inevitabil, iar
acesta a izbucnit în 1642. Cromwell s-
a remarcat în cadrul confruntărilor
drept conducător al unei divizii de
cavalerie, ”The Ironsides”, în care
sentimentele protestante radicale au
stat la baza moralului, disciplinei și
dorinței de a lupta; în 1644 acesta
deja avansase la rangul de locotenent-
general. Acest fapt este demn de
lăudat având în vedere că până în
1642 Cromwell nu avusese decât o
pregătire militară de bază.
• Cromwell a fost și un important
pilon în înființarea ”New Model
Army” – aceasta a devenit o
armată permanentă și
profesionistă a Parlamentului,
înlocuind vechiul obicei al
strângerii armatelor locale. New
Model Army a obținut victoria
decisivă împotriva forțelor loiale
lui Charles la Naseby în 1645;
regele și armata loialistă s-au
predat în anul următor, încheind
practic războiul civil.
Folosirea armatei ca instrument de control și executarea regelui

• În 1647 regele a fost sustras de sub autoritatea

• Parlamentul a devenit divizat asupra problemei
Parlamentului de către un regiment din New
regelui. Cea mai mare parte devenise înclinată
Model Army, iar Cromwell a putut intra în
spre o restaurare a acestuia în schimbul unor
negocieri directe cu acesta asupra unei posibile
concesii, precum acceptarea primatului
restaurări. Monarhul a scăpat însă din
prezbitarianismului(o formă mai radicală a
captivitate și în 1648 a încercat reluarea poziției
puritanismului).
sale prin forță, strângând din nou o armată
regalistă.
Commonwealth-ul, recucerirea Scoției și
Irlandei și protectoratul

După execuția lui Charles, Parlamentul a proclamat Insulele Britanice

drept o republică sub numele de Commonwealth. Irlanda și Scoția
rămăseseră însă ostile Angliei. Executarea regelui, ce provenea din
dinastia Stuart – la origine scoțiană – pornise un puternic sentiment
pro-regalist în Scoția. În Irlanda, tensiunile religioase explodaseră în
1641, când o rebeliune a romano-catolicilor s-a terminat în masacrarea
a mii de coloniști scoțieni și englezi protestanți din Plantația de la
Ulster; aceleași forțe catolice preluaseră controlul efectiv al Irlandei.