BĂTĂLII DESFĂȘURATE IN PRIMUL RAZBOI

MONDIAL
Dima Stefan David
Grigore Valentin Mihai
Matei Alexandra -Daria
Popa Mihaela Andreea
Dima Stefan Dima

Campania Gallipoli
Campania Gallipoli, cunoscută și sub numele Campania din Dardanele, a fost o campanie a Primului Război
Mondial ce a avut loc între 25 aprilie 1915 și 9 ianuarie 1916 în Peninsula Gallipoli.Peninsula formează malul
nordic al Dardanelelor, o strâmtoare ce furniza o cale maritimă către Imperiul Rus, unul dintre statele Antantei
din timpul războiului. Aliații Rusiei, Regatul Unit și Franța, au lansat un atac naval urmat de o debarcare pe
peninsulă, cu scopul de a captura capitala otomană Constantinopol (astăzi Istanbul) și pentru a controla această
rută.Atacul naval a fost respins și, după opt luni de lupte, cu multe pierderi de ambele părți, campania terestră a
fost abandonată. Campania a fost una dintre cele mai mari victorii otomane din timpul războiului. În Turcia, ea
este considerată un moment definitoriu al istoriei țării: o ultimă reușită în apărarea țării în timp ce Imperiul
Otoman se prăbușea.

Lupta a format baza Războiului Turc de Independență și a proclamării Republicii Turcia opt ani mai târziu sub
conducerea lui Kemal Atatürk, care a ieșit în evidență drept comandant militar la Gallipoli.

Campania este adesea considerată a fi momentul apariției conștiinței naționale în Australia și Noua Zeelandă, iar
data debarcării, 25 aprilie, este denumită „Ziua Anzac” cea mai importantă comemorare a soldaților morți și a
veteranilor de război în cele două țări, mai importantă decât (Ziua Armistițiului)
Ofensiva Gorlice–Tarnów
Ofensiva Gorlice–Tarnów din timpul Primului Război Mondial a început ca o
ofensivă germană minoră cu scopul de a reduce presiunea rusească asupra
austro-ungarilor de pe sectorul sudic al Frontului de Est, dar s-a soldat cu
prăbușirea totală a liniilor rusești și cu retragerea lor în adâncul teritoriului
rus. Seria de acțiuni a continuat de-a lungul întregului sezon de campanii din
1915, începând în primele zile ale lui mai și luând sfârșit doar din cauza vremii
rele din octombrie.

Când la sfârșitul lui septembrie acțiunile au încetat, marea majoritate a celor

două armate rusești fusese distrusă, și toate forțele ruse respinse din zona
Lacurilor Mazurice din nord-estul Poloniei de astăzi, pierzând aproape
200.000 de soldați (uciși sau luați prizonieri).
Bătălia de la Köprüköy 10 - 19 ianuarie
1916
Bătălia de la Koprukoy a făcut parte din Campania din Caucaz din timpul Primului Război Mondial, între Imperiul rus
și Imperiul Otoman, și a avut loc în timp ce rușii înaintau spre Erzurum.

Armata a 3-a Otomană era bine poziționată cu obstacole de sârmă ghimpată pentru a împiedica soldații adverși să
înainteze, aceștia fiind acoperiți de mitraliere susținute de artilerie. Punctul slab al poziționării a fost lipsa posibilității
de a suplimenta efectivele. Planul rușilor a început cu o serie de atacuri diversioniste care au țintuit trupele otomane
și soldații de rezervă pe 10 ianuarie 1916.

Otomanii au lansat un contraatac pe 13 ianuarie. La ora patru în acea zi, cu foc de artilerie din a 34-a Divizie, cel de-a
102-lea Regiment a capturat Sansor Tepe-ul. Cea de-a 33-a Divizie a avansat de la sud de râul Aras și apoi a luat-o
spre nord, traversând râul și lansând un atac asupra frontului rus.Rușii au reușit să treacă prin apărarea otomană,
forțând armata a 3-a otomană să se retragă în Erzurum.

Armata rusă a pierdut aproximativ 10.000 de oameni și 2.000 de soldați s-au confruntat cu degerături severe, dintr-
un total de 75.000.
 Grigore Valentin Mihai

Prima batalie de pe Marna

Prima bătălie de pe Marna (5 septembrie - 14 septembrie 1914) s-a încheiat cu o victorie obținută de forțele franco-engleze împotriva
armatei germane.

În această bătălie s-a dovedit eșecul Planului Schlieffen, care a stat la originea strategiei Germaniei pentru obținerea victoriei în
războiul contra Franței și, în consecință, a început perioada sângeroasă a "războiului tranșeelor".

Când Germania a invadat Belgia la 3 august 1914, modul de acţiune era rapid şi în deplină concordanţă cu prevederile Planului
Schlieffen (desfăşurarea unui război ofensiv având ca scop cucerirea Franţei), Punerea în aplicare a Planului Schlieffen a determinat
Marea Britanie să declare război Germaniei la 4 august 1914.
Învingerea Belgiei a determinat Corpul Expediţionar Britanic să se retragă în bătălia de la Mons. Prima bătălie de pe Marna a fost
costisitoare prin logistica implicată, circa 500.000 de soldaţi, iar în ce priveşte pierderile a fost vorba de 250.000 de soldaţi francezi
ucişi şi tot atâţia germani şi circa 13.000 britanici. Succesul acestei bătălii a însemnat nu doar salvarea Parisului şi abandonarea de
către Înaltul Comandament German a Planului Schlieffen ci şi în schimbarea cursului războiului.Această primă bătălie de pe Marna a
fost o importantă victorie strategică, oferind totodată posibilitatea Franţei să continue războiul
Bătălia Galiției
Bătălia Galiției, denumită și bătălia de la Lemberg, a fost o mare bătălie între Rusia și Austro-Ungaria din primele faze ale
Primului Război Mondial, desfășurată în 1914. Armatele austro-ungare au suferit înfrângeri grele și au fost gonite din Galiția, în timp ce
rușii au capturat Lembergul și, timp de aproape nouă luni, au ocupat Galiția de Est.Când perspectiva războiului cu Rusia a devenit
iminentă la începutul lunii august, șeful statului major austro-ungar, Franz Conrad von Hötzendorf, a hotărât să lanseze o ofensivă în
Polonia rusească cu armatele sale nordice (I și a IV-a). Cum armata rusă avea în scurt timp să mobilizeze forțe mult superioare numeric
celor ale Puterilor Centrale în est (mai ales față de cele austro-ungare, care erau prima țintă a Rusiei), von Hötzendorf a considerat că
singura sa șansă este o victorie rapidă.El sperase și că Germania se va alătura ofensivei sale în Polonia, dar speranțele sale au fost
deșarte, întrucât Germania a desfășurat în Prusia Orientală o armată mică, cu ordine exclusiv defensive. Astfel, armatele I și a IV-a
austro-ungară au început să înainteze în Polonia fără susținere germană clară. La început, ele s-au confruntat, respectiv, cu armatele
rusești a IV-a și a V-a.

Între timp, Nikolai Ivanov(en), comandantul rus al Frontului de Sud-Vest, se aștepta la o ofensivă austro-ungară dinspre Lemberg către
est. Aceasta urma să fie înâmpinată de o ofensivă rusească în Galiția de Est, cu armatele ruse a III-a și a VIII-a.Când austriecii s-au
retras, numeroși soldați slavi din armata austro-ungară s-au predat și s-au oferit chiar să lupte de partea rușilor. În total, rușii au luat
circa 130.000 de prizonieri până la scăderea luptelor la 11 septembrie, producând în total 324.000 de morți și răniți. Rușii au pierdut
225.000 de oameni, inclusiv 40.000 de prizonieri.
Batalia de la Łódź
Bătălia de la Łódź a avut loc între 11 noiembrie și 6 decembrie 1914, lângă orașul Łódź din Polonia. Ea s-a dat între Armata a IX-a(en)
germană și armatele ruse I(en), a II-a(en) și a V-a(en), în condiții grele de iarnă.În septembrie 1914, rușii învinseseră ofensiva
austro-ungară din Galiția în bătălia Galiției lăsând cetatea austriacă Przemyśl sub asediul armatei a VIII-a ruse. Nikolai Ruzski(en)
învinsese prima tentativă germană de capturare a Varșoviei în bătălia de pe VistulaComandamentul rusesc era divizat pe tema felului în
care se pot capitaliza aceste succese recente. Marele duce Nikolai Nikolaevici favoriza o ofensivă în Prusia Orientală, în timp ce șeful
statului major, Mihail Alexeev(en), susținea o ofensivă în Silezia.Paul von Hindenburg fusese recent numit comandant al
Puterilor Centrale pe Frontul de Est. Hindenburg interceptase rapoarte rusești privind propunerea de invazie a Sileziei și a găsit o
oportunitate de a repeta victoria zdrobitoare din bătălia de la Tannenberg, lovind flancul stâng rusesc în timp ce înainta în Silezia.

Rezultatul bătăliei nu a fost concludent, ambele părți atingându-și cele mai importante obiective. Rușii îi respinseseră pe germani și
salvaseră Varșovia, care fusese obiectivul ofensivei germane inițiale. Germanii, pe de altă parte, îi determinaseră pe ruși să abandoneze
ideea unei ofensive în Silezia.

Nemulțumirea față de prestațiile lui Rennenkampf a culminat și s-a soldat cu demiterea lui și înlocuirea cu generalul Litvinov.
Matei Alexandra Daria

Prima bătălie de pe Lacurile Mazuriene

Prima bătălie de pe Lacurile Mazuriene a fost o ofensivă a Imperiului German de pe Frontul de Est în prima parte a Primului Război
Mondial. Ea a respins înaintarea Armatei I ruse de-a lungul întregului front, scoțând-o de pe teritoriul german. O continuare a înaintării
germane nu a fost posibilă din cauza sosirii Armatei a X-a ruse pe flancul stâng al germanilor. În ciuda unei superiorități numerice de
2:1 și a poziției defensive bine fortificate, rușii au suferit o grea înfrângere și s-au retras cu pierderi grele, lăsând în urmă 150 de tunuri.

Ofensiva rusă din estul Europei începuse bine, Armata I (Armata Nemanului) a generalului Paul von Rennenkampf(en) obligându-i pe
germani să se retragă spre vest de la graniță, către Königsberg. Între timp, Armata a II-a Rusă(en) se apropia dinspre sud, sperând să
taie retragerea germanilor în zona din jurul orașului. Colonelul Max Hoffmann(en) a pus însă la cale un plan de atac împotriva Armatei
a II-a în timp ce aceasta încerca să manevreze spre nord pe un teren deosebit de deluros. Planul lui Hoffman a fost pus în aplicare
rapid, culminând cu totala distrugere a Armatei a II-a în bătălia de la Tannenberg între 26 și 30 august 1914.
Bătălia de pe Muntele Cer
Bătălia de pe Muntele Cer (de asemenea Bătălia de la Cer) a fost una din primele bătălii a Primului Război Mondial și prima victorie a
Antantei asupra Austro-Ungariei. După victorie Serbia a fost văzută ca o forță decisivă în războiul din Balcani.

Bătălia, parte a primei invazii austro-ungare a Serbiei, a început în noaptea de 15 august, când elemente ale Diviziei 1 combinate sârbe
au întâlnit avanposturi austro-ungare care au fost stabilite pe versanții Muntelui Cer mai devreme în invazie. Înfruntările care au urmat
au urcat într-o luptă pentru controlul asupra mai multor orașe și sate din apropierea muntelui, în special Šabac. La 19 august, moralul
austro-ungarilor s-a prăbușit și mii de soldați s-au retras în Austria-Ungaria, mulți dintre ei înecându-se în râul Drina în timp ce fugeau
în panică. La 24 august, sârbii au reintrat în Šabac, marcând sfârșitul bătăliei. Victimele sârbești după aproape zece zile de luptă au fost
3.000–5.000 uciși și 15.000 răniți. Cei austro-ungari au fost semnificativ mai mari, cu 6.000-10.000 de soldați uciși, 30.000 de răniți și
4.500 de prizonieri de război . Victoria sârbă asupra austro-ungarilor a marcat prima victorie aliată asupra Puterilor Centrale în primul
război mondial, iar prima luptă aeriană a războiului a avut loc în timpul bătăliei. Bătălia de la Cer
Bătălia de la Stallupönen
Bătălia de la Stallupönen, dată între armatele rusă și germană la 17 august 1914, a fost prima bătălie de pe Frontului de Est din Primul
Război Mondial. S-a soldat cu o victorie germană minoră, dar a avut efecte minime asupra rușilor.

Planul Schlieffen se baza pe înfrângerea Franței (și Regatului Unit, în caz că se implică în conflict) cât mai rapid posibil în vest, ceea ce
ar fi permis apoi germanilor să-și mute forțele în est pentru a întâmpina masiva armată rusă. Rușii au reușit să aducă în luptă zece
armate complete, față de doar opt câte a adus Germania, dar ele erau împrăștiate prin toată țara și avea să dureze până la organizarea
și alinierea lor. Aceasta însemna că germanii aveau la dispoziție un interval scurt de timp în care să ducă o luptă defensivă, oprind
forțele pe care rușii le puteau aduce, așteptând ca bătăliile din vest să ia sfârșit

În timp ce rușii se retrăgeau, François i-a urmărit până seara, dar a oprit înaintarea când a întâmpinat foc de artilerie rusesc. Atunci a
executat ordinul lui Prittwitz și s-a retras 24 km către vest, ocupând noi poziții în jurul Gumbinnenului. Succesul său l-a convins și pe
Prittwitz să fie mai agresiv cu rușii, ceea ce nu a fost o atitudine înțeleaptă în bătălia de la Gumbinnen de după două zile.
Popa Mihaela Andreea

Batalia de la Tannenberg
Bătălia de la Tannenberg a fost o luptă între forțele armate ale Imperiului Rus și cele ale Imperiului
German, desfășurată în cadrul Primului Război Mondial. Confruntarea a avut loc între Armatele I și a II-a
ruse pe de o parte și Armata a VIII-a germană pe de altă parte, bătălia desfășurându-se între 17 august
și 2 septembrie 1914,[5] și încheindu-se cu înfrângerea zdrobitoare ale celor două armate ruse și
moartea unuia dintre cei doi comandanți ruși, Alexandr Samsonov, în pofida superiorității ruse. Bătălia
este notabilă pentru mișcarea rapidă a unor trupe cu ajutorul trenului, permițând unei singure armate
germane să-și concentreze forțele pe rând împotriva celor două armate rusești. Pe de altă parte, rușii s-
au confruntat cu mari probleme privind transportarea trupelor, din cauza diferenței de ecartament a liniei
ferate rusești (mai mari) față de cea din restul Europei. La Tannenberg raportul dintre forța armatelor ruse
față de cea germană a fost de 29:16 (aproape dublu).La sfârșitul războiului, a fost ridicat un monument în
cinstea ostașilor căzuți în luptă. Acesta a fost distrus ulterior de autoritățile poloneze, în 1927.
Bătălia de la Gumbinnen
Bătălia de la Gumbinnen, inițiată de forțele Imperiului German la 20 august 1914, a fost o
ofensivă germană de pe Frontul de Est în timpul Primului Război Mondial. Din cauza grabei
în care a fost executat atacul german, armata rusă a ieșit victorioasă .La izbucnirea
războiului, ordinele lui Maximilian von Prittwitz(en) erau foarte stricte și clare: armata a VIII-
a(en) pe care o comanda trebuia să rămână pe poziție în Prusia Orientală, fără a încerca
vreo acțiune ofensivă, întrucât toate eforturile germane trebuiau concentrate pe Frontul de
Vest împotriva Franței, conform Planului Schlieffen. În plus, în cazul în care rușii își cresc
presiunile, el era autorizat să se retragă până la Vistula, abandonând Prusia
Orientală.François era convins că pregătirea și armamentul superioare ale germanilor
compensau diferența numerică, și cerea o acțiune ofensivă. În ziua de 17, din proprie
inițiativă și fără ordin, a inițiat un atac împotriva Armatei I rusă în bătălia de la Stallupönen.
Înainte de a se retrage la Gumbinnen(en) după bătălie, dorpul său produsese rușilor 5.000 de
victime și luase 3.000 de prizonieri.
Bătălia de pe Yser
Bătălia de pe Yser (în franceză Bataille de l'Yser, în neerlandeză Slag om de IJzer) a fost o
bătălie a Primului Război Mondial care a avut loc în octombrie 1914 pe un teritoriu aflat între
orașele Nieuwpoort și Diksmuide, de-a lungul unei fâșii lungi de 35 km a râului Yser și a
canalului Yperlee din Belgia.[3] Linia frontului a fost păstrată de o mare armată belgiană care
a oprit înaintarea germană într-o bătălie defensivă costisitoare. Victoria aliaților pe Yser a
oprit înaintarea germană în ultimul colț neocupat al Belgiei, dar a lăsat totuși armata
germană în stăpânirea a aproximativ 95% din teritoriul belgian.Victoria de pe Yser a permis
Belgiei să-și păstreze controlul asupra unei fâșii de teritoriu, transformându-l pe regele Albert
I într-un erou național belgian, întărind mândria națională și asigurând un loc de întâlnire
pentru comemorările sacrificiilor eroice din secolul al XX-lea. În ciuda pierderilor grele,
belgienii și francezii au reușit să apere orașul. Presa, politicienii, personalitățile literare și
militare au influențat opinia publică, afirmând că apărarea orașului a fost atât strategică, cât
și eroică.