Stefan cel Mare si Sfint

Stefan cel Mare era fiul lui Bogdan al II-lea si nepotul unui alt mare si luminat voievod al neamului, zis Alexandru cel Bun si Drept. A domnit intre anii 1457-1504. La vremea cind pe cimpul de la Direptate Moldova l-a ales domn, Stefan Voda avea cam douazeci de ani. Dar cu toata tineretea domnitorul s-a aratat vrednic de fapte si actiuni ce au consolidat puterea Tarii Moldovei, amenintata de multi dusmani hrapareti dinafara hotarelor ei. Acest moment de mare importanta a urcarii lui Stefan cel Mare pe tronul Moldovei avea sa fie mentionat si de marele Voievod pe Siret la istoric Nicolae Iorga in studiul sau "Apogeul puterii statului roman in timpul domniei de 50 de ani ai lui Stefan cel Mare, Domnul Moldovei": "Sprijinit de ofiterii poloni din vecinatate, predecesorul sau, miselul Petru Aron, un fiu nelegitim ai lui Alexandru cel Bun, incerca sa se mai mentina, dar nu reusi. La 1 aprilie 1457 era inca la Suceava : imediat dupa aceasta la 12 april Stefan birui la Doljesti in "Hreasca" apoi la Orbic si Petru fugi spre singurul coltisor ce-i sta deschis spre Polonia".

Stefan Voievod, numit mai tirziu cel Mare si Sfint, s-a aratat a fi conducatorul iscusit care a reorganizat oastea domneasca, dotind-o cu arme de foc, a inaltat cetati noi si le-a intarit pe cele vechi, a pus friu ambitiilor nesanatoase ale boierilor nesatiosi, lacomi de marire si avere, care se aratau nemultumiti de urcarea sa pe tronul Moldovei, a limitat privilegiile celor inavutiti si a actionat enegric impotriva tendintelor vadite de dezbinare, luind apararea taranilor exploatati fara nici o mila de marii feudali. A contat-in mod deosebit si la sigur pe dragostea de tara a razesilor, pe care i-a chemat la oaste de cite ori a fost nevoie, rasplatindu-i cu pamint si pretuindu-i pentru virtutile si curajul lor de aparatori ai tarinei stramosesti. Stefan cel Mare era domnitorul care se bucura de dragostea si sprijinul celor multi. Domnia sa a echipat o oaste puternica, bine pregatita, inaltind numeroase fortificatii de aparare la hotarele Moldovei ; asezindule in punctele strategice de navalire a hoardelor straine, care se abateau ca puhoiul nestavilit asupra acelor paminturi. Ca un vrednic si iscusit comandant de armata, s-a razboit cu pricepere, lovind pe neasteptate in dusmanii cumpliti ai tarii. In acelasi studiu Nicolae Iorga elogia nu fara emotie si mindrie domnia lui Stefan cel Mare, acel "... tinar fiu de domn care smulse Moldova din miinile slabe ale lui Petru Aron, domn minunat printr-o inteleapta cumpanire, ca si prin lupte curagioase... dupa o puternica domnie de o jumatate de veac lasa urmasilor o tara neatirnata mare, bogata. Puternicul lui brat ridica in sfirsit sceptrul cazut in tarina al batrinului Alexandru". Intr-adevar in paginile de aur ale istoriei noastre de veacuri sint inscrise victorii de mare rasunet ca cele de la Baia din 1467, de la Lipnic din 1470, din Codrul Cosminului de la 1497 etc., care au punctat domnia plina de izbinzi a acestui mare Voievod al Moldovei.

Insa cele mai crunte au fost razboaiele purtate cu ostile otomane cita frunza si iarba, care se napustira in repetate riduri ca lacustele asupra acestui coit de rai, asezat in calea marilor furtuni ale vremii. Pentru inceput Stefan cel Mare, ca domn vrednic si mindru de trecutul glorios al inaintasilor sai, a refuzat sa se infatiseze la Poarta si sa plateasca traditionalul tribut falosului si necrutatorului sultan Mohamed al II-lea, care la 1453 cucerise faimosul si invicibilul pina atunci Constantinopol. Infuriat la culme de nesupunerea si cutezanta domnului Moldovei, el trimise porunca grabnica lui Soliman pasa. unuia din demnitarii si ostenii cei mai incercati ai sai, sa se lase de toate, sa porneasca neintirziat impotriva ghiaurului Stefan si sa treaca prin foc si sabie "vilaietul Bogdania", precum era numita de turci Moldova... Soliman pasa renunta la asediul unei cetati albaneze, aduna in scurta vreme o armata numeroasa de peste 120 de mii de osteni bine pregatiti si inarmati, setosi de singe si averi, si porni infuriat asupra Moldovei, al carei domnitor incercase a sfida Poarta. Stefan cel Mare, dispunind doar de 40 de mii de luptatori curajosi si iscusitii si de vreo 9 mii de secui, unguri si poloni veniti in ajutor, a recurs la una din cele mai bine chibzuite tactici, verificate si in luptele sustinute mai inainte vreme. El a dat porunca sa fie parasite toate asezarile omenesti care puteau nimeri in calea dusmanilor, sa fie tainuite proviziile. Astfel dusmanul supus foametei era hartuit neincetat, pilcuri de osteni din cei mai viteji lovind pe neasteptate, ca fulgerul naprasnic in el. Lupta cea mare, a avut loc la 10 ianuarie anul 1475 pe valea Birladului la miazazi de Vaslui, intr-o asezare mialastinoasa, care ingreuna desfasurarea fortelor dusmane si manevrarile de armata.

Anume aici isi puse de gind Stefan cei Mare si ostenii sai sa le intinda capcana turcilor. Zorii zilei cufundata in picla deasa au vestit prin sunetele de alarma ale trimbitelor si bubuitul tunurilor inceputul marii batalii. Clinchetele paloselor incrucisate se pierdeau in larma glasurilor celor raniti. Indemnurile de lupta nu conteneau nici pentru o clipa. Parea ca cerul se impreunase cu pamintul, potopind in noroi valea Birladului, altadata pustie. Dusmanii inraiti se napusteau cu ura si inversunare asupra ostenilor lui Stefan, nadajduind sa-i inece in singe si sa treaca prin foc si sabie frumoasa, dar napastuita Tara a Moldovei. Incercat in batalii, iscusit si viteaz in razboaie, stefan Voievodul s-a aruncat in lupta cea mare si grea, improspatind puterile ostenilor sai, indemnindu-i prin pilda si curajul sau fara de asemanare. Loviti prin surprindere, turcii au prins a da indarat. Un atac si mai naprasnic, savirsit de un pilc de moldoveni, tinuti pana la acea clipa in rezerva, semana panica in tabara turcilor si puse pe fuga trupele ..invicibile" ale falosului Soliman pasa. Topoarele, securile, ghioagele loveau indesat si fara pic de hodina in dusmani, ca in cele din urma turcii sa nu mai reziste atacurilor. Ei parasira lunca singeroasa, dind bir cu fugitii. Unii se inecara in mlastina razbunatoare si ea, altii pilcuripilcuri razlete se risipira in toate partile, spre a se adaposti si a scapa de loviturile ostenilor temerari ai lui Stefan cei Mare. Parea ca si vazduhul, intreaga natura tineau parte vrednicilor aparatori ai gliei stramosesti,"si in ziua aceea de marti, a desavirsitei biruinte - cea mai mare din viata lui Stefan si asupra celui mai puternic dusman - si miercuri si joi pilcuri de vinatori se tinura in urma dusmanilor", avea sa noteze mai tirziu acelasi reputat istoric Nicolae Iorga. "A fost un groaznic macel si putin a lipsit sa nu fie cu totii taiati in bucati si numai cu mare greutate Soliman pasa si-a scapat viata cu fuga", fusese nevoit sa recunoasca un cronicar turc, martor ai acelei batalii.

Dupa biruinta de la Vaslui, constient de puterea si poftele hapsine ale turcilor, intr-o scrisoare adresata crestinatatii si tuturor cirmuitorilor din aceea vreme Stefan Voievodul ii avertiza de primejdia de moarte ce plutea asupra intregii Europe. $i intr-adevar in curind temerile domnitorului moldovean sau dovedit intemeiate. In vara anului 1476 Mohamed al II-lea purcese el insusi in fruntea unei armate uriase spre "Tara Moldovei. La Valea Alba si la Razboieni Stefan cel Mare, cu o armata de vreo 12 mii de osteni, nu a putut tine piept puhoiului de 200 de mii de turci. Au rezistat insa cetatile Moldovei, pina la urma sultanul vazindu-se nevoit sa se intoarca la Poarta fara a-si realiza planurile sale de a supune Moldova, a-l izgoni pe Stefan cel Mare si a cuceri noi pammturi pe malul marii Negre. Luptele cu turcii au durat pina prin 1487,cind Stefan cel Mare, accepta platirea unui tribut puternicei Porti Otomane, obtinind in schimb libertatea Moldovei si pacea mult dorita in hotarele ei stramosesti. Stefan cel Mare, vrednicul domnitor al Moldovei a izbindit in 34 din cele 36 de,razboaie, purtate de-a lungul glorioasei si zbuciumatei sale domnii, ajungind sa se, bucure de faima de bun gospodar ai tarii, iubitor si ocrotitor al artelor si culturii. Intre anii 1466-1469 din indemnul Domniei Sale au fost sa se inalte manastirea Putna, ajunsa mai apoi necropola voievodala si loc de pelerinaj pentru urmasii porniti in lupta pentru libertatea si independenta "Tarii Moldovei. Alte monumente de arta medievala au fost zidite la Voronet Patrauti, la Borzesti, locul nasterii si copilariei viitorului voievod, la Razboieni, Rauseni si in alte paminturi pe unde si-a purtat pasii Domnul nostru cel fara de moarte.

Marele si distinsul Voievod ai neamului, pe care cronicile ni-l infatiseaza ca pe un barbat nu prea inalt, cu fata ovala, plina, cu fruntea boltita, senina, cu ochii patrunzatori, de un albastru de Voronet cu parul inelat lasat pe spate, era, dupa cum aflam din scrisa lui Grigore Ureche "... om intreg la fire, nelenes Si lucrul sau ii stia a-l acoperi si unde nu gindeai acolo il aflai. La lucru de razboaie mester, unde era nevoie, insusi se vira, ca vazandu-l ai sai sa nu inderapteze, si pentru aceia rar razboi de nu biruia si unde-l biruia altii, nu pierdea nadejdea, ci stiinduse cazut jos, se ridica deasupra biruitorilor". Dar anii, viata zbuciumata pietrecuta in razboaie si fapte intru binele Moldovei, podagra, guta si rana de la picior pricinuita in lupta i-au slabit puterile. La 2 iulie 1504, in a patra ora a zilei dupa 47 de ani si 3 luni de domnie Stefan cel Mare si Sfant avea sa se sfirseasca din viata, pasind in nemurire si lasandu-ne drept mostenire porunca ce dainuie de ani si ani prin Tara Moldovei atat de inspirat si zguduitor evocata de Barbu Delavrancea in piesa "Apus de soare": "... Tineti minte cuvintele lui Stefan, care n-a fost baci pina la adinci batrinete... ca Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu este a noastra, ci a urmasilor urmasilor nostri in veacul vecilor !..."

MOLDOVA N TIMPUL DOMNIEI LUI STEFAN CEL MARE Caracteristica generala a domniei. Domnia lui Stefan cel Mare (14571504) a fost perioada cea mai glorioasa din istoria medievala a romnilor, punctul culminant al luptei lor pentru independenta si afirmare n contextul civilizatiei europene n secolul al XV-iea. Reusind sa instaureze n tara un echilibru social, marele domnitor a pus capat luptelor dintre fractiunile boieresti si a creat o baza sociala pentru consolidarea puterii domnesti, care ntrunea boierimea dregatoare, slujitorii (curtenn, vitejii etc.), taranii chemati la oaste, orasenii. n politica sa externa Stefan Voda a demonstrat nalte calitati de diplomat, evitnd sa aiba concomitent doi inamici puternici. Aceasta ia permis sa pastreze independenta tarii, alternnd relatiile pasnice cu conflictele militare cu puternicile state vecine, aflate n ascensiune Ungaria, Polonia si Imperiul otoman. Cnd relatiile cu aceste tari aduceau la razboaie, Stefan a stiut sa utilizeze pe deplin metode

specifice de lupta (pusteirea teritoriului n calea dusmanului, hartuirea n continuu pe masura naintarii lui n interiorul tarii, folosirea cu iscusinta a avantajului reliefului etc.), care minimalizau superioritatea numerica a inamicului. Disproportia sau asimetria dintre fortele moldovene si dusmane nu numai ca nu asigura victoria invadatorilor, ci dimpotriva, darorita iscusintei domnitorului se termina aproape ntotdeauna cu nfrngerea lor. Victoriile repurtate de domnitor au permis Moldovei sa devina un factor politic si militar de un prestigiu extern incontestabil. Pilda de vitejie, ntelepciune, profunda credinta a marelui domnitor a ramas ntruchipata n folclor, n opere scrise si de arta. Lunga domnie a lui Stefan cel Mare cunoaste cteva etape. Prima etapa: 1457-1473 - corespunde consolidarii domniei n plan intern si extern prin impunerea independentei tarii n relatiile cu Polonia si Ungaria; a doua etapa: 1473-1486 -perioada marilor confruntari cu Imperiul otoman; si a treia etapa: 1486-1904 - noua orientare a Moldovei (dupa "rascumpararea pacii" cu turcii prin plata tributului), spre un sistem de aliante (n primul rnd cu Ungaria), menit sa contracareze tendintele de dominatie ale Poloniei asupra statului moldovenesc si sa bareze expansiunea otomana n Europa. Politica interna. Stefan cel Mare, fiul lui Bogdan al Il-lea (1449-1451) si al Mariei (sau Oltea), fiica de boier din neamul Basarabilor, nepotul lui Alexandru cel Bun (1400-1432), vine la domnie n primavara anului 1457 fiind sustinut de un corp de oaste, pus la dispozitia lui de Vlad Tepes. Reuseste sa-i nlature de la domnie pe Petru Aron si este uns ca domn "la locul ce se cheama Direptate" pe Siret, la 14 aprilie 1457 n prezenta Mitroplitului, boierilor si ostenilor. Politica interna a noului domn s-a deosebit de la bun nceput de cea a predecesorilor sai, prin faptul ca el a chemat la colaborare boierii din anturajul fostului domn, nzestrndu-i cu proprietati funciare si acordndu-le nalte dregatorii. Boierii care urmase pe domnul pribeag Petru Aron n Polonia s-au ntors n tara. O alta masura ntreprinsa de domn a fost ntarirea institutiilor centrale ale statului: Sfatul domnesc, administratia locala, oastea si sistemul de aparare a tarii. n Sfatul domnesc Stefan a numit numai boieri cu dregatorii, nlaturnd pe cei care erau inclusi n acest organ numai n calitate de mari detinatori de domenii; Sfatul a fost micsorat de la 30 la 16 membri, n fruntea cetatilor a numit prcalabi din rndurile boierilor lui de ncredere, a creat dregatoria portarului de Suceava, coman-dantul ostirii. Domnitorul a refacut domeniul domnesc, cumparnd sau confiscnd de la boierii care se dovedeau tradatori proprietati funciare. Cu aceste mosii era nzestrata biserica si cei care se dovedeau credinciosi n lupta mpotriva dusmanilor. Stefan ridica la rang de "viteji" osteni care se distingeau n lupta, acrodndu-le proprietati

funciare si privilegii. Domnul a acordat, de asemenea, privilegii oraselor, a aparat interesele negus-torilor locali n tara si peste hotarele ei, a protejat caile comerciale internationale care treceau prin teritoriul Moldovei, aducndu-i venituri considerabile. O deosebita atentie a acordat Stefan organizarii militare a tarii. El a ntarit "oastea cea mica" (10.000-15.000 ostasi), marind rolul garzii domnesti si a curtenilor n componenta ei, s-a preocupat de pregatirea "oastei mari a tarii" (30.000 ostasi), n care se nrolau taranii, echipati cu armamentul lor propriu. Cavaleria si arcasii mol-doveni s-au ridicat la nivelul celor mai bune ostiri ale vremii. Domnul a ntarit si nzestrat cu artilerie cetatile tarii: Suceava, Neamt, Hotin, Chilia, Cetatea Alba, Orhei, Soroca (fortificatie anterioara celei actuale). Politica interna activa si chibzuita a lui Stefan cel Mare a servit drept baza pentru impunerea Tarii Moldovei pe plan extern ca un stat puternic si prosper. Concentrarea puterii de stat n minile domnitorului i-a permis sa opuna cu succes rezistenta expansiunii tarilor vecine. Politica externa n perioada 1457-1473. Obiectivul principal al politicii externe n primii ani de domnie a lui Stefan cel Mare a fost normalizarea relatiilor cu Polonia si neutralizarea pretentiilor de suzeranitate ale Ungariei asupra Moldovei. Cele preconizate de voievodul moldovean aveau sorti de izbnda datorita faptului ca regele polonez era angajat n conflictul ndelungat cu cavalerii teutoni, iar regele maghiar -n lupta pentru obtinerea coroanei sale, la care pretindea mparatul Frideric al III-lea de Habsburg. Cu scopul de a impune Polonia sa nu dea azil lui Petru Aron, Stefan n 1458 ntreprinde o incursiune n regiunea sudica a acestei tari. Regele Cazimir al IV-lea este nevoit sa nceapa tratative cu Moldova. Prin tratatul de la Overchelauti (pe Nistru) el l recunoaste pe Stefan domn si interzice lui Petru Aron de a se apropia de hotarele Moldovei. Domnul moldovean, la rndul sau, recunoaste formal suzeranitatea regelui polon, n 1463 Stefan se casatoreste cu Eudochia, fiica cneazului Kievului Simion Olelcovici. Deoarece Ucraina se afla atunci n componenta Poloniei, aceasta casatorie a apropiat si mai mult pe domn de regatul polon. n aceeasi perioada se ncordase relatiile moldo-ungare. Regele maghiar pretindea sa fie recunoscut ca suzeran al domnului Moldovei. La curtea lui Matei Corvin se retrage din Polonia Petru Aron. Ungaria continua sa ocupe cetatea Chilia. Dupa ncercarea nereusita din 1462, la 1465 Stefan ocupa Chilia, fiind sprijinit de locuitorii ei. Drept raspuns Matei Corvin hotaraste sa-i scoata pe Stefan din domnie. n 1467, n fruntea unei armate de 40.000 oameni Matei Corvin patrunde n Moldova. La Baia, n noaptea de 14 spre 15 decembrie, tabara regelui este atacata de oastea lui Stefan. Cu pierderi mari,

ranit, regele se retrage. Numai un act de tradare a vornicului Crasnas i-a permis lui Mateas sa scape cu viata. Victoria de la Baia a consolidat pozitiile lui Stefan n interiorul tarii si sia ridicat prestigiul sau n relatiile cu alte state. n 1469, n urma unei incursiuni n Transilvania, Stefan l prinde acolo pe Petru Aron si l pedepseste pentru uciderea tatalui sau Bogdan al Illea. n anul urmator, la Lipnic Stefan ataca o oaste tatareasca, care savrsise o incursiune la nordul Moldovei. Tatarii sunt macilariti, iar domnul ia masuri de ntarire a hotarelor rasaritene ale tarii, fortificnd si cetatea Orheiului. Marile razboaie de aparare duse de" Stefan cel Mare mpotriva Imperiului otoman, n anii 70 ai secolului al XV-lea ncepe o noua perioada n domnia lui Stefan cel Mare, care se cracterizeaza prin organizarea rezistentei n fata agresiunii otomane si afirmarea Tarii Moldovei n politica europeana. Un preludiu al marilor confruntari armate cu otomanii au fost ncercarile lui Stefan de a instaura pe tronul Tarii Romnesti un domn ostil turcilor. La nceputul anilor 70 teritoriul Tarii Romnesti devine teatru de razboi ntre oastea moldoveneasca si turcii, care l sustineau pe domnul favorabil sultanului, n 1473 Stefan nlatura de la tronul muntean pe Radu cel Frumos si aduce la domnie pe Laiota Basarab. Domnul Moldovei nceteaza de a mai plati turcilor tribut (primul a platit tribut turcilor Petru Aron, la 1456). Actiunile domnului moldovean erau dictate de situatia internationala favorabila luptei antiotomane. ncepnd cu anul 1472 sultanul era angajat n razboiul din Asia cu statul turcmen Akkoyunlu, care era n alianta cu o coalitie antiotomana din Europa, condusa de Venetia. Stefan se alatura coalitiei. Dar ncercarea lui de a se ntari la Dunarea de Jos nu reuseste. Laiota Basarab trece de partea turcilor. Stefan nscauneaza un alt domn - Basarab cel Tnar, dar pentru o scurta durata de timp. Pentru Poarta teritoriul Moldovei avea o mare importanta strategica, mai ales datorita cetatilor Chilia si Cetatea Alba, care nu permiteau turcilor de a preface Marea Neagra n "lac turcesc" si a stabili controlul lor asupra regiunii Dunarii de Jos. Turcii doreau sa puna stapnire pe caile comerciale, care treceau prin Moldova, sa acapa-reze bogatiile acestei tari. In iarna anilor 1474-1475 o mare armata otomana de 100.000-120.000 ostasi, condusa de Soliman Pasa, favoritul sultanului Mehmed al Il-lea, patrunde n Moldova. Stefan aplica tactica "pamntului prjolit" pe tot drumul parcurs de dusman, n fruntea "oastei mari" a tarii (40.000 ostasi moldoveni, 5.000 secui si 2.000 polonezi) Stefan asteapta pe pasa la sud de Vaslui ntr-o vale ngusta a rului Brlad, cu dealuri apropiate unul de altul, ce excludea desfasurarea trupelor inamice. 58

n dimineata cetoasa de 10 ianuarie 1475 oastea otomana s-a ciocnit cu pedestrimea moldoveneasca. Semnalul din trmbitele moldovenilor din partea opusa i-a facut pe turci sa creada ca sunt ncercuiti. Turcii trec Brladul pe la Podul nalt, dar sunt atacati din spate de cavaleria moldoveneasca. Stefan obtine o stralucita victorie, iar Soliman scapa prin fuga. Vestea izbnzii lui Stefan Voda a avut un mare rasunet la curtile europene. Papa Sixt al IV-lea i-a atribuit lui Stefan titlul de "atlet al lui Hrist". Victoria de la Vaslui a spulberat sperantele sultanului de a supune rapid Tara Moldovei. Era clar ca ofensiva otomana n directia Moldovei va fi reluata. Dar, ca si n cazul lui lancu de Hunedoara, fortele europene, ocupate cu razboaie ntre ele, ramn indiferente fata de lupta cu turcii. Unica reusita a lui Stefan este ncheierea n iulie 1475 a unui tratat de alianta cu Ungaria. Domnul Moldovei a acceptat suzeranitatea formala a regelui maghiar. ntre timp otomanii ocupa portul Caffa din Crimeea, iar un an mai nainte ocupase principatul Mangup de acolo (domnul moldovean era casatorit, dupa decesul Eudochiei, cu Maria, sora crmuitorilor Mangupului). Sultanul impune si pe hanul Crimeii sa-i devina vasal. Tatarii devin un pericol permanent pentru hotarele de vest ale Moldovei. Ca urmare, echilibrul de forte din bazinul nordic al Marii Negre se schimba n favoarea otomanilor. n vara lui 1476, nsusi sultanul Mehmed al Il-lea n fruntea unei oaste de 100.000-150.000 oameni patrunde n Moldova. Dinspre rasarit Tara Moldovei este atacata de tatari - noii vasali ai sultanului, care jefuiau populatia. Stefan Voda este nevoit sa permita ostenilor - tarani chemati la "oastea mare" - sa se ntoarca la satele lor si sa le apere de tatari. Voievodul ramne numai cu "oastea mica". El utilizeaza tactica "pamntului prjolit", crend mari dificultati n aprovizionarea oastei otomane. Stefan ncearca sa-i opreasca pe sultan, dnd la 26 iulie 1476 batalia de la Valea Alba (numita apoi Razboeni) lnga Neamt. Cu tot eroismul de care au dat dovada ostenii Moldovei, Stefan a fost nevoit sa se retraga n munti. Acolo el cheama " oastea mare". Turcii ard mprejurimile cetatilor Suceava, Neamt, Hotin, dar nu le pot cuceri. Oastea otomana, slabita de lipsuri si hartuita n continuu de moldoveni, a nceput sa se retraga, parasind Moldova "fara isprava", dupa cum afirma cronicarul Grigore Ureche. Campania otomana s-a soldat, astfel, cu un esec politic al sultanului. Dorind sa obtina ragaz, n 1476 Stefan ncheie pace cu turcii, n anii care au urmat Stefan si cauta aliati. El trimite la Venetia o solie, care avea drept scop sa demonstreze rolul strategic al Moldovei de avanpost al lumii crestine n fata expansiunii otomane si sa avertizeze ca viitorul atac al turcilor va fi asupra cetatilor Chilia si Cetatea Alba. Dar apelurile lui Stefan au ramas fara raspuns, n 1479 venetienii, iar n 1483 Matei Corvin ncheie pace cu Poarta.

De situatia internationala favorabila pentru turci profita sultanul Baiazid al Il-lea (1481-1512), care n 1484 cucereste cetatile Chilia si Cetatea Alba. Astfel, Marea Neagra se transforma n lac turcesc, iar Moldova devine permanent amenintata si supravegheata de otomani. Stefan Voda nu s-a putut resemna cu pierderea acestor principale bastioane de rezistenta ale Moldovei, "cheile" drumurilor comerciale de la mare spre centrul Europei.