Sunteți pe pagina 1din 1

In randurile aristocratiei sanatoriale exista si membri constienti de aceasta polarizare a societatii romane

si animati de idealurile grecesti de justitie sociala si echitate (acesti aristocrati erau numiti populari [erau
in Senat doua grupari - popularii (adeptii reformelor) si optimantii lor].
In fruntea lor se afla fratii Tiberius si Caius Gracchus, nepotii lui Scipio Africanul, educati de mama lor in
cele mai bune traditii romane
Primul care incearca sa schimbe soarta celor saraciti este Tiberius Gracchus. In calitate de tribun al
poporului, in 133 i. Hr. el propune mai multe reforme:
- limitarea la 125 ha averea unui cetatean roman din ager puplicus
- a cerut statului si bani pentru procurarea uneltelor; el mai cere pentru un an functia de tribun pentru
a-si continua reformele ( este acuzat ca vrea sa devina rege , iar in urma unei incaierari este ucis
impreuna cu alti partizani, trupurile fiind aruncate in Tibru).
Zece ani mai tarziu, Caius Gracchus reia proiectele de reformare ale fratelui sau. De data aceasta cele
doua grupari (optimatii si popularii)erau foarte bine conturate. Reformele acestuia sunt mai radicale:
- propune sa dea saracilor din magaziile statului o cantitate de grau la jumatate de pret;
- propune constuirea unei asezari pe locul vechii Cartagine, unde sa fie dusi 6.000 de saraci la Roma;
- initiaza o serie de constructii in Italia (drumuri, poduri, desecari de balti) pentru a da de lucru multimi;
- a cerut dreptul de cetatenie tuturor locuitorilor din Italia (chiar si aliatilor)<="" p="" style="margin: 0px;
padding: 0px;">
Nepunerea in practica a acestor reforme a dus la adancirea crizei si a deschis o perioada de lupte care au
determinat sfarsitul regimului republican.
Dupa inlaturarea fratilor Gracchi, optimatii au condus aceasta perioada. Senatul nu mai vegheaza asupra
ordini si dreptatii in cetate, iar luptele dintre cele doua grupari continua. Acum cel mai bogat avea
cuvntul cel mai important, iar coruptia infloreste.
In 107 i.Hr. ajunge consul Caius Marius care a elaborat o reforma militara. Pana la acea data faceau
parte din armata cei care aveau mai multa sau mai putina avere, pentru a-si procura cele necesare
razboiului. El a format o armata permanenta, ingaduind si celor saraci sa intre in armata. Ei primeau
solda, iar dupa terminarea serviciului militari primeau pamant. Consencintele au fost positive -
revigorarea unei armate, care dadea semne de moleseala, dar si negative - oricine avea bani putea sa-si
formeze o armata si sa o foloseasca pentru propria glorie.