Lupta pentru drepturi în antichitate

 Utilizarea adecvată a termenilor

istorici în alcătuirea prezentărilor
orale și scrise.
 Analiza critică a informațiilor
dobăndite din diverse surse istorice.
 Analiza interdependenței
evenimentelor din istoria antică.
 Analiza activității personalităților
istorice.
 Categorii de mișcări sociale în
antichitate
 Lupta pentru drepturi-aristocrație și
demos (Atena-Grecia antică),sec.VII-V
î.Hr;patricieni și plebei(Roma antică) ,
sec.V-III î.Hr.;
 Mișcări țărănești-răscoala Sprăncenelor
roșii(18-25 d.Hr) ; Turbanelor
galbene(184-200 d.Hr)-China;
 Răscoalele sclavilor-Egipt,gladiatorilor-
Răscoala lui Spartacus
Lupta pentru drepturi-Roma antică
 Legea celor 12 table (Leges Duodecim Tabularum),
redactată pe 12 table de aramă între anii 451 – 449
î.Hr. de comisia decemvirilor (1), a fost prima reformă
în favoarea plebeilor, limitând abuzurile patricienilor şi
recunoscând egalitatea între cele două clase.
Supremaţia politică a senatorilor patricieni se va
încheia efectiv în anul 287 î.Hr., prin Lex Hortensia,
lege prin care Consiliului Plebeilor putea lua hotărâri
independent de aprobul organului legislativ. Astfel, s-a
obţinut egalitatea politică dintre plebei şi patriciat.

Notă: (1) Din păcate, cele 12 table originale nu au rămas

pentru
posteritate, fiind distrusă în incendiul Romei provocat de galii
conduşi de Brennus, în 390 î.Hr.
Sarcină de evaluare:stabilește importanța Legii celor 12 table
 reformele fraților Grahus

Cele trei războaie punice (264 – 241 î.Hr.; 218 –

201 î.Hr.; 149 – 146 î.Hr.) şi cele patru războaie
macedoniene ce i-au urmat (214 – 205 î.Hr.; 200 –
196 î.Hr.; 172 – 168 î.Hr.; 150 – 148 î.Hr.), deşi au
dus la expansiunea teritorială a statului roman,
au implicat recruţii – aleşi numai din rândul
proprietarilor de pământ (!) - în campanii tot mai
frecvente şi pe distanţe tot mai mari, ducând la
sărăcirea fermei în absenţa lor, acumularea de
ndatoriri, pierderea proprietăţii şi – în consecinţă –
au dus la sărăcirea proprietarilor mici şi
mijlocii, cu consecinţe demografice (transferul de
populaţie săracă spre Roma) şi militare (scăderea
numărului de cetăţeni recrutabili).
-identifică cauzele reformelor
Rezolvarea problemei distribuirii inechitabile a pământului a
fost încercată succesiv de tribunii populari Sempronius
Gracchus, Tiberius (133 î.Hr.) şi Caius (123 – 121 î.Hr.).
Deşi votată, reformă agrară lui Tiberius a eşuat, a fost reluată
de Caius cu efect restrâns (împropriertărirea a 80.000 de
cetăţeni romani), ambii fiind ucişi înainte de implementarea
totală a măsuriilor iniţiate.

Tribunul Caius Gracchus cu

spatele spre Senat şi faţa spre
popor; reforma fratelui său,
Tiberius, a fost votată nu în
Senat ci în cadrul adunărilor
populare, fapt neconstituţional.
 Plutarh despre reformele fraților
Grahus

 Ei au făcut legi pentru fondarea coloniilor

agrare,construirea drumurilor,fondarea
depozitelor de grăne.Au luat asupra sa
conducerea și controlul tuturor
lucrărilor,au asigurat vănzarea grănelor la
preț redus,au extins dreptul de cetățenie
supra tuturor oamenilor liberi din Italia
 Sarcină:enumeră alte reforme a fraților
Grahus?
Legea agrară a lui Caius şi Tiberius Gracchus a
fost ultima reformă salutară a Republicii
romane, reformatorii populari ce le-au urmat
fie întâlnind aceeaşi soartă (Ex: Livius
Drusus, 91î.Hr.), fie susţinând măsuri
populiste prea radicale (Ex: Precum Publius
Clodius, “Lege Clodiae”, 58 î.Hr.), fie
abandonând idealul Republicii pentru
obţinerea puterii personale
(Ex: Caius Marius, Iulius Caesar).
-care ar fi consecințele reformei pentru țărani și
pentru republica romană
Lupta pentru drepturi la Atena
 Rezultatul final al
luptei pentru
drepturi în Atena a
fost elaborarea
Demorației care este
prototipul democrației
contemporane
 REFORMATORI
Solon Pericle
 Dragon
 621 î.Hr-întroduce primele
legi(cutume) menite să lichideze
puterea eupatrizilor.
 A anulat dreptul răzbunării prin
sănge(principiul talionului)
 A legalizat dreptul proprietății private
pentru demos(legi draconice-legi
scrise prin sănge)
 SOLON
 reforma censului 594/ 593 î.Hr- patru
categorii de cetăţeni- în funcţie de venit
 Bule- atribuţii juridice, politice,
administrative
 Ecclesia- votează legile, alege şi
supraveghează magistraţii, declară război,
încheie pacea, judecă anumite procese
 Heliaia-tribunalul poporului
 limitează marea proprietate a eupatrizilor
 interzice vânzarea sclavilor,anularea
petrei de datorii(seisacteia)
 Elaborarea primei Constituții
 Solon
 Alimentarea cu apă al teritoriului rural al
Aticii.
 Elaborare de legi privire cu privire la
sădirea măslinului și producția de ulei.
 A modificat sistemul monetar și de
greutăți.
 Cetățenii au dreptul de participare la
Adunarea Poporului
 Legalizarea dreptului la proprietate
privată-limitarea proprietății,ca modalitate
de rezolvare a problemei agrare.
 Clistene
 508/507 î.Hr- populaţia împărţită în 10 triburi
 Prima reformă teritorial-administrativă
 unificarea Aticii
 Drepturi egale tuturor cetățenilor și metecilor
 Sfatul- 500 membrii
 Colegiul celor 10 arhonţi- funcţii
administrative şi juridice
 a introdus ostracismul(ostrocon-ciob)
 A format o flotă puternică- Pireu
 Pune capăt plutocrației
 Pericle
 443-429î. Hr- secolul de aur al
Atenei- Pericle
 legea cu privire la cetăţenia
ateniană
 legea prin care juraţii sunt retribuiţi
și postul se trage la sorți.
 dezvoltarea artelor, culturii-
Acropole
Mișcări sociale

-răscoala sclavilor din Egipt

-răscoala lui Spartacus
 Răscoala muncitorilor din Egipt
 Rebeliunea a fost organizată de un
grup de muncitori nemulţumiţi de
faptul că raţia lor de hrană era mult
prea puţină.
 Se consideră că prima răscoală din
istorie, atestată documentar, este cea
a muncitorilor care lucrau la
construirea necropolei regale de la
Deir el-Medina, în secolul al XII-lea
î.Hr. Evenimentul se explică prin
prisma faptului că, deşi sclavii erau
folosiţi în număr foarte mare la
construirea piramidelor, exista, de
asemena, forţă de muncă plătită, care,
uneori, nu era mulţumită de condiţiile
în care îşi desfăşura activitatea.
 Răscoala muncitorilor din Egipt
 În timpul domniei faraonului Ramses al III-lea (1186-1155 î.Hr.),
muncitorii de pe şantierele de construcţie deveniseră din ce în ce
mai nemulţumiţi de raţia zilnică de hrană care le era atribuită. La
un moment dat, ei au decis să îşi întrerupă activitatea,
declanşând ceea ce este cunoscută în istorie ca fiind prima
manifestaţie colectivă de protest.
 În momentul de faţă, este cunoscut un singur document în care
este menţionat acest eveniment. Pe coala de papirus, veche de
peste 3000 de ani, stă scris: "Foamea şi setea ne-au îndemnat
să acţionăm astfel".
 După negocieri purtate cu autorităţile locale, protestatarii au
obţinut un salariu mai mare. Atitudinea conducătorilor egipteni
pare, astfel, neobişnuită, deoarece opinia generală de astăzi este
obişnuită să creadă că faraonul era un lider extrem de sever cu
supuşii săi.
 Răscoala lui Spartacus
 “Cei care refuză altora
libertatea, nu o merită
pentru ei înșiși”
 Răscoala lui Spartacus (73 -
71 î.Hr.), numită și A Treia
Răscoală a Sclavilor sau
Războiul Gladiatorilor a
fost ultima dintr-o serie de
revolte fără succes ale sclavilor
din Republica Romană, numite
la modul general Răscoalele
sclavilor din Roma antică.
 Specificul răscoalei
 Între anii 73 și 71 Î.Hr., un
grup de sclavi fugari, inițial
în jur de 78 de gladiatori, în
special traci, gali și
germanici, al căror număr a
depășit ulterior 120.000 de
bărbați, femei și copii, a
mărșăluit și luptat de-a
lungul Italiei cu relativă
impunitate, sub îndrumarea
câtorva comandanți,
incluzându-l pe faimosul
general-gladiator Spartacus.
 Adulții apți de luptă au constituit o
forță armată surprinzător de eficientă
care a demonstrat în mod repetat că
poate ține piept mașinii de război
romane, fie că a fost vorba de patrule
locale din Campania, de miliția
romană sau de foarte bine pregătitele
Legiuni romane sub comanda unor
consuli. Plutarh a descris acțiunile
sclavilor drept o încercare de a scăpa
de stăpânii lor și de a se refugia în
Galia Cisalpină, în timp ce Appian și
Florus au înfățișat revolta drept un
război civil în care sclavii au pus la
cale o campanie militară cu scopul de
a captura însuși orașul Roma.
 Specificul răscoalei
 A treia răscoală a sclavilor a fost
singura care a amenințat în mod
direct Italia și a înspăimântat
poporul roman datorită
numeroaselor succese pe care
grupul de sclavi rebeli, al cărui
număr a crescut cu rapiditate, le-a
obținut împotriva armatei romane,
între 73 și 71 Î.Hr. Până la urmă,
rebeliunea a fost zdrobită de către
comandantul unic Marcus Licinius
Crassus, deși revolta sclavilor a
continuat să producă efecte
indirecte asupra politicilor romane
și în anii care au urmat.
 Însemnătatea şi urmările
răscoalei
Răscoala condusă de Spartacus a fost cea mai mare ridicare a sclavilor din
antichitate, iar Spartacus unul dintre cei mai de seamă conducători. Deşi a
atins proporţii uriaşe şi a zguduit din temelie statul roman, răscoala nu a
reuşit. Urmărind numai eliberarea lor personală şi nu desfiinţarea
sclavajului în general, sclavii n-au atras în lupta lor masele largi ale celor
exploataţi. Cu toate acestea, răscoala condusă de Spartacus a avut urmări
însemnate pentru dezvoltarea de mai târziu, a societăţii romane. Mulţi
sclavi au fost ucişi, iar cei care au supravieţuit răscoalei nu s-au mai întors
la stăpânii lor, multe din latifundii rămânând astfel nelucrate. Pe de altă
parte, stăpânii de sclavi, de teama răscoalelor, n-au mai ţinut pe
proprietăţile lor un număr mare de sclavi. Ei au preferat să dea în arendă
mici loturi de pământ unor ţărani liberi, fără pământ sau cu pământ puţin;
astfel începe să ia naştere o nouă formă de exploatare în agricultură,
denumită colonat, care se va dezvolta în secolele următoare. O altă
urmare a răscoalei a fost aceea că stăpânii de sclavi, marii proprietari de
pământ, pentru a preveni izbucnirea unor noi răscoale, vor sprijini
dictatura militară a diferiţilor comandanţi.