Republica Romana  a luat ființă în anul 509 î. Hr.

în urma unei răscoale a patricienilor și

plebeilor, care l-au înlăturat pe ultimulul rege al Regatului Roman, Lucius Tarquilnius
Superbus.

Criza Republicii a însemnat pe de o parte imbogatirea aristocratiei senatoriale si a unei

noi clase, cea a cavalerilor prin metalele pretioase si pamanturile cucerite care au intrat in
posesia acestoria. Pe de alta parte ruinarea micilor propietari prin lungile campaniimilitare,
sclavi și produse ieftine aduse din teritoriile cucerite. .

Încercări de reforme :
O parte a nobilimii era constienta de nevoia unor schimbari. Primul care a initiat o serie de
reforme a fost Tiberius Grahccus in calitate de tribun al poporului in 133 in Hr. Zece ani mai
tarziu, fratele sau, Caius Grahccus reia aceste proiecte de reforme .

Nepunerea in practica a acestor reforme a dus la adancirea crizei si a deschis o perioada de

lupte care au determinat sfarsitul regimului republican.

In 107 i.Hr. ajunge consul Caius Marius care a elaborat o reforma militara. El a format o
armata permanenta, ingaduind si celor saraci sa intre in armata.

Forme de manifestare:

Razboiul civil : Primul razboi civil incepe atunci cand Senatul ii retrage lui SylIa dreptul
de a infrange rascoala din Italia, a aliatilor. In aceste conditii el porneste impotriva lui Caius
Marius care va fi infrant.

Dupa acest razboi Sylla se proclama dictator pe viata si elaboreaza o serie de legi care au dus
la scaderea atributiilor Adunarii Poporului si tribunilor si cresterea puteri Senatului. Pentru ca
a condus in mod dictatorial a ajuns in conflict cu Senatul iar in 79 i.Hr. renunta la putere.

Răscoala lui Spartacus : In 73 i. Hr. izbucneste o rascoala a sclavilor condusa de

Spartacus. Acestia obtin mai multe victorii. Pentru a-i infrange este numit comandant
Crassus, unul dintre generalii lui SylIa. Cam in acelasi timp izbucnesc revolte in Orient si
Spania. Crassus va infrunta revolta sclavilor iar Pompei pe cele din Orient si Spania. Fiind 2
generali victoriosi si-au impartit puterea fiind alesi in anul 70 consuli. Ei au trecut de partea
poporului iar masurile lui Sylla au fost anulate.

1
 Primul triumvirat : A reprezentat o întelegere incheiata intre Crassus, Pompei si Caesar
in anul 60 in de Hr. prin care si-au impărtit teritoriile Crassus a primit Asia, Pompei Spania si
Caesar teritoriile cucerite din Galia.

Al 2-lea triumvirat : După moartea lui Caesar, Octavianus a fost urmasul legal al
tronului. El a incheiat o intelegere cu Marcus Antonius si cu Lepidus punand bazele celui de-
al 2 lea triumvirat.

In cele din urma Octavianus il infrange pe Marcus la Actium (31 i. Hr.) in Egipt si ramane
singurul om politic importanat dar nu se proclama rege.

Istoria Imperiului Roman cunoaște în evoluția sa 2 etape : Principatul (27 Î. Hr.-284) și

Dominatul (284-476).

Principatul
 Octavian monopolizeaza puterea in statul roman si instaureaza o noua forma de
conducere, principatul care pastra vechile institutii ale republicii insa aproape toate
puterea era concentrata in mana unui singur om.
 Transmiterea puterii și a tronului nu era fixată constituțional, iar principiul ereditar sau
fictiv (adopția) se impune de la început.
 Principele împărțea puterea cu Senatul. Ca Imperator guverneaza provinciile de graniță și
pe cele nepacificate, iar Senatul pe cele din interior. Senatului îi revin atribuții
administrative.

Deținea puterea tribuniciară și funcția de consul.

 Titlurile acordate lui Octavian constituie expresia puterii sale:

• PRINCEPS SENATUS - primul dintre senatori

• PATER PATRIAE - părinte al patriei

• IMPERATOR - comandant suprem al armatei,

• PONTIFEX MAXIMUS – mare preot

• AUGUSTUS (cel venerabil) – caracter sacru (27 Î.Hr.)

Principatul a durat între 27 î.Hr. – 284 d.Hr. şi a cunoscut 4 dinastii: Iulia-Claudia (descendenţii
lui Octavianus Augustus), Flavia, Antonină şi Severilor. Apogeul este atins în timpul împăraţilor
din familia Antoninilor: TRAIAN, HADRIAN, ANTONINUS PIUS si MARCUS AURELIUS.

2
Moartea ultimul împărat din dinastia Severinilor deschide o perioada de tulburări și revolte
militare numită „anarhie militară ” . Armata devine atotputernică și impune voința în stat,
ajungând la tron diferiți candidați.

Dominatul : Anarhiei militare îi pune capăt Dioclețian (284-305). Este cel care pune bazele
monarhiei absolute, Dominatul. Instituie tetrarhia (guvernarea în 4 : 2 Auguști și 2 Caesari).
Întreaga putere de decizie se afla în mâinile împăratului.

Reformele lui Dioclețian :

• împarte armata în trupe de graniță și trupe operative

• organizează 12 dioceze

• mărește la 1000 numărul provinciilor

• instituie un nou sistem fiscal

• reformarea vieții religioase prin : reactivarea vechilor culte și persecutarea creștinilor.

Constantin cel Mare (306-337) continuă reformele inițiate de Dioclețian, dar renunța la
tetrarhie. Prin Edictul de la Milano (313) oficializează creștinismul. Mută capitala la
Constantinopol, o zonă mai puțin expusă atacurilor migratorilor.

Împăratul Teodosius (347-395) a ridicat creștinismul la rangul de singură religie oficială și

obligatorie a imperiului prin edictul din 380, cunoscut sub numele de Edictul de la Tesalonic și a
interzis cultele păgâne.

La moartea împăratului Teodosius ( 395 ), imperiul se împarte între cei doi fii ai săi, Honorius
( Imperiul Roman de Apus ) și Arcadius ( Imperiul Roman de Răsărit ) .