- Poziţa faţa de război (1914- 1916):

- intrarea în război alături de Puterile Centrale → Carol I şi conservatorii filogermani (P. P. Carp);
- expectativa armată pentru pregătirea războiului şi realizarea unităţii naţionale → guvernul liberal;
- intrarea în război alături de Antanta → majoritatea opiniei publice şi opoziţia naţionalistă;
- neutralitatea definitivă → mişcarea socialistă.
- 4 august 1916 - România semnează tratatul de alianţă cu Antanta, alcătuit din 2 părţi, o convenţie:
a) politică: - România se obligă să declare război şi să atace Austro-Ungaria
- Antanta garanta integritatea teritorială a României.
- Antanta recunoaşte României dreptul de a anexa teritoriile româneşti din Austro-Ungaria.
- România urma să aibă aceleaşi drepturi ca şi aliaţii săi, la Conferinţa de pace
b) militară: - România se obligă să atace Austro-Ungaria
- Rusia îşi asuma obligaţia: de a ataca pe frontul austriac şi de a trimite în Dobrogea trupe
pentru a sprijini armata română;
- Aliaţii se obligau să declanşeze o ofensivă la Salonic şi să furnizeze României muniţie şi
armament.
- 14 august 1916 - România declară război Austro - Ungariei.

Marile alianțe ale secolului XX

În perioada interbelică România a fost un factor activ în zona de S-E a Europei prin realizarea unor
alianțe regionale și implicarea în eforturile de menținere a securtății la nivel mondial
- 1918- Marea Unire- crearea statului național unitar român
Obiectiv: recunoașterea internațională a Marii Unirii
Acțiuni:
- La Conferinţa de pace de la Paris (1919-1920): obiectivul principal urmărit de I.C. Brătianu a fost
obţinerea recunoaşterii internaţionale a noilor graniţe ale ţării.
- Tratatul cu Austria (Saint Germain- 10 sept.1919) şi cel al minorităţilor (9 decembrie 1919)- recunoştea
unirea Bucovinei cu România
- Tratatul de la Neuilly (cu Bulgaria) - 27 noiembrie 1919 - a lăsat intactă frontiera din Dobrogea între
România şi Bulgaria, stabilită prin tratatul de la Bucureşti din 1913.
- Tratatul cu Ungaria a fost semnat la Trianon la 4 iunie 1920 (recunoştea unirea Transilvaniei cu
România)
- Tratatul de la Paris - 28 octombrie 1920 (marile puteri aliate, Franța, Italia, Marea Britanie, Japonia
recunosc actul unirii Basarabiei cu România, nu și Rusia)
După încheierea Tratatului de pace, Europa a fost pusă în fața unor noi raporturi de putere, care au
confirmat schimbările teritoriale de pe harta politică a continentului.
După primul război mondial s-au definit două tendinţe şi politici în Europa:

– politica de menţinere şi respectare a tratatelor de pace şi a ordinii teritoriale confirmate de acestea,

a status-quo-ului; politică promovată de Franţa şi statele succesoare ale marilor imperii dispărute, din
Centrul şi Sud-Estul Europei; după 1931, o politică conciliatoristă promovată de Franța și Anglia, cu
scopul de a menține pacea prin acordarea de concesii statelor revizioniste.
– politica de revizuire a tratatelor de pace, de revanşe, de modificare a frontierelor noilor state şi
revenire la situaţia antebelică; această politică era susţinută de Germania, URSS, Austria, Ungaria, Italia,
Bulgaria. Perioada interbelică a fost dominată de confruntarea dintre aceste două tendinţe şi politici.
Consolidarea ordinii politice şi teritoriale bazate pe tratatele de pace şi crearea unui sistem de securitate
generală s-au făcut pe cale diplomatică.
Obiectivul principal al României: - păstrarea statu-quo-ului teritorial (menţinerea frontierelor trasate la
sfârşitul Primului Razboi Mondial) și menținerea păcii
- crearea unui sistem de securitate colectivă( încheierea unor alianțe politico-militare)
- reluarea relațiilor cu foștii adversari de război
- activizarea diplomației la scenă europeană
Acțiuni:
- Alianțe bilaterale:
- 1921- La inițiativa ministrului de externe român, Take Ionescu, România a semnat o Convenție politică
și una militară cu Polonia, cu caracter defensiv cu scopul de a fundamenta un sistem de securitate.
Convenția militară specifica măsurile ce se impuneau în cazul unei agresiuni în partea răsăriteană( Rusia)
a unui dintre cele două state.
- 1926- a fost semnat Tratatul de alianță cu Polonia care înlocuia cele două Convenții și acorda garanții
generale împotriva oricărui tip de agresiune.
- 15 iulie 1926- Tratatul de alianță și amiciție între România și Franța. Din păcate nu a fost însoțit și de
o convenție militară, oferind României un plus de garanție doar cu caracter moral. El nu a avut o
consistență practică.
- 16 sept. 1926- Tratat de amiciție și colaborare cordială cu Italia, prelungit succesiv din 6 în 6 luni până
în 1934, prin care părțile aveau obligația să-și acorde sprijin pentru îndeplinirea obligațiilor asumate.. Nu
a cuprins și clauze militare, fiind considerat inferior celui semnat cu Franța.

- Alianțe regionale:
- 7 iunie 1921- a fost creată Mica Înțelegere (Mica Antantă), prima alianță regională în Europa în spiritul
Societății Națiunilor. A fost o organizaţie politică defensivă, o alianţă între Cehoslovacia, Regatul
Iugoslaviei şi Regatul României și a avut ca scop menţinerea integrităţii teritoriale a celor trei state, în
faţa pretenţiilor revizioniste ale Ungariei şi a tendinţelor restauratoare ale Habsburgilor. A constituit
pentru mult timp un obstacol real în faţa revizioniştilor. Cu toate acestea nu a reuşit să supravieţuiască
înţelegerilor dintre marile puteri şi a fost desfiinţată în 1938, ca urmare a Acordului de la München.
- feb. 1934 se pun bazele Înţelegerii Balcanice (alianţă cu caracter defensiv): România, lugoslavia, Grecia
şi Turcia

- Alianțe, tratate multilaterale:

- în 1919 - România a aderat la Societatea Naţiunilor - unica organizaţie la nivel mondial în acel moment,
care milita pentru menţinerea securităţii internaţionale. Nicolae Titulescu, fervent susținător al politicii
de securitate colectivă, a fost ales de două ori, în 1930 și 1931, președintele Adunării Generale a
Societății Națiunilor.
- 1921- Convenția internațională privind statutul definitiv al Dunării
-1924- Protocolul de la Geneva- califica războiul de agresiune drept o infracţiune la adresa tuturor
membrilor Societăţii Naţiunilor, fiind calificat crimă internaţională. Se punea problema securităţii
colective, care era legată de dezarmare.
- în 1928 - Pactul Briand-Kellogg - de reglementare a relaţiilor internaţionale - condamna recurgerea la
război pentru reglementarea diferendelor internaţionale și cerea renunțarea la război ca instrument al
politicii internaţionale. Pactul Briand-Kellogg are meritul de a fi decis, printr-un act juridic internaţional,
interzicerea războiului de agresiune. El a pornit din intenţia Franţei de a-şi găsi un aliat puternic şi a
devenit un tratat general. Din păcate, pactul nu prevedea măsuri concrete pentru a evita conflictele.
- la 9 februarie 1929 - România şi ceilalţi vecini ai URSS semnau un protocol - Protocolul de la Moscova
care propunea eliminarea războiului în relaţiile dintre statele semnatare, însă nu se menţiona explicit
inviolabilitatea graniţelor (problemă dezbătută şi în cadrul negocierilor din 1932 de la Riga, fără să se
obţină vreun rezultat) datorită cramponării Moscovei de problema Basarabiei.
Negocieri româno-sovietice
- convorbirile din 1934, dintre miniştrii de externe ai României şi URSS (pe atunci, Titulescu şi Litvinov),
în vederea semnării unui tratat prin care URSS să recunoască graniţele României au eşuat; În urma lor
au fost restabilite relațiile diplomatice
- în 1936 - negocierea unui tratat de asistenţă mutuală româno-sovietic; şi această acţiune a eşuat (ca
urmare a faptului că Nicolae Titulescu a fost demis în 1936, partea sovietică socotind înlocuirea lui
Titulescu ca o schimbare a politicii externe româneşti).
Eșecul politicii de securitate colectivă(1931-1939)- înmulțirea crizelor politico-militare, ascensiunea
regimurilor totalitare și ale politicilor revizioniste și revanșarde
-30 septembrie 1938 - Acordul de la München- prin care Franţa, Anglia, Italia şi Germania au decis, fără
să consulte Cehoslovacia, amputarea teritoriului său naţional, în favoarea Germaniei. Dezmembrarea
Cehoslovaciei a continuat şi în lunile următoare, părţi din teritoriul acesteia fiind anexate de Ungaria şi
Polonia. În final, la 15 martie 1939, Cehoslovacia a fost invadată de trupele germane şi ungare şi ştearsă
de pe harta Europei.
- Consecinţe:
- Acordul a însemnat pentru România:
- în general, sfârşitul sistemului său de alianţe,
 - în particular, destrămarea Micii Înţelegeri.
Obiective: (încercarea României de a se reorienta pe plan extern)
- apropiere de Germania (tratatul economic dintre Germania şi România – 23 martie 1939);
- menţinerea alianţelor tradiţionale cu Franţa şi Marea Britanie → aprilie 1939 - cele doua puteri promit
să ajute România în cazul unei agresiuni.

România în timpul celui de-al doilea război mondial

- 23 august 1939 - semnarea pactului Ribbentrop - Molotov prin care Germania şi U.R.S.S. îşi impărţeau
sferele de influenţă.
- 1 septembrie 1939 - izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial - a găsit România într-o totală izolare
pe plan extern; întregul sistem de securitate al României este anulat; România se află între state
potenţial inamice (U.R.S.S., Ungaria, Bulgaria).
Spiritul revizionist si revanșard al Ungariei față de România, amenințarea tot mai fățișă a Uniunii
Sovietice față de România, precum și prăbușirea Franței, una din garantele țării noastre în anii de după
Primul Război Mondial, au determinat România să aleagă apropierea de Germania.
Acțiuni:
- 27 mai 1940 a fost semnat cu Germania, „Pactul petrolului”prin care Bucureștiul livra Berlinului mari
cantități de țiței și primea în schimb armament și echipament de război.
Pierderile teritoriale din vara anului 1940 în contextul pozițiilor de forță adoptate de URSS, Germania,
Italia
- In urma notelor ultimative din 26-27 iunie 1940, adresate de Moscova guvernului român - acesta a fost
nevoit să cedeze URSS-ului Basarabia, partea de nord a Bucovinei şi ţinutul Herţa. (50 762 km2, cu o
populatie de 3 776 309 locuitori)
- la 30 august 1940 - României i s-a impus semnarea Dictatului de la Viena, prin care: s-a cedat Ungariei
partea de NV a Transilvaniei (42 243 km2, cu o populație de 2 628 238 locuitori).
- la 7 septembrie 1940 - prin Tratatul de la Craiova, România ceda Bulgariei sudul Dobrogei
(Cadrilaterul, cu judeţele Durostor şi Caliacra) (6.921 km2 şi o populaţie de circa 425.000 locuitori)
Consecinţele cedărilor din 1940 au fost numeroase şi pe termen lung:
- o lovitură morală - s-a prăbuşit întregul sistem politico-diplomatic realizat în 1918;
- urmări imediate în toate domeniile de activitate: politic, economic, social, învăţământ, cultural etc.
- mişcări de stradă în Bucureşti şi în provincie împotriva politicii de cedare teritorială;
- 4 sept. 1940- Carol II îl numește președinte al Consiliului de Miniștri pe generalul Ion Antonescu
- 6 septembrie 1940. regele Carol al II-lea a abdicat, în favoarea fiului său Mihai
Obiective- recuperarea teritoriilor pierdute
Acțiuni:
 - La 23 noiembrie 1940 - România a aderat la Pactul Tripartit - intrând astfel în sistemul de alianţe al
Axei Berlin-Roma-Tokio. Alianţa româno-germană, a durat 4 ani şi a reprezentat singura alternativă
pentru ,,diplomaţia de război" a Bucureştiului de a recâştiga teritoriile pierdute în vara anului 1940. În
toată perioada colaborării româno-germane (23 noiembrie 1940 - 23 august 1944), problema statutului
României s-a aflat în centrul atenţiei diplomaţiei de la Bucuresti.
- La 22 iunie 1941 - România intra în război alături de Germania şi aliaţii săi împotriva URSS, având drept
scop recuperarea teritoriilor pierdute în vara anului 1940. Continuarea războiului antisovietic după
eliberarea provinciilor - a adus numeroase critici mareşalului Ion Antonescu, mai ales odată cu
infrângerile suferite de armata română la Cotul Donului şi Stalingrad.
- După 1943, când situaţia pe front devenise critică pentru aliaţii Germaniei, diplomaţia de la Bucureşti
a început tratative în vederea scoaterii României din războiul împotriva Naţiunilor Unite. Un rol major
l-a avut în aceste tratative secrete ministrul de externe Mihai Antonescu. S-au purtat tratative cu
diplomați anglo-americani și sovietici la Instanbul, Ankara, Stockolm, Berna, Lisabona.
Continuarea războiului în răsărit s-a dovedit a avea consecinţe dureroase pentru România,
deoarece armata română a pierdut circa 625 000 de militari. În aceste condiţii, regele Mihai, sprijinit de
principalele forţe politice a decis arestarea mareşalului Ion Antonescu la 23 august 1944 şi alăturarea
ţării la coaliţia Naţiunilor Unite.
Acest act a marcat:
- o cotitură evidentă în evoluţia militară pe Frontul de Est,
- armata română şi-a adus o contribuţie însemnată la eliberarea Transilvaniei, la infrangerea Germaniei
naziste şi în luptele purtate în Ungaria, Cehoslovacia şi Austria.
- intrarea în sfera de influenţă sovietică, ca urmare a ocupării ţării de către Armata Roşie
- La 10 feb. 1947 – România a semnat Tratatul de pace cu Naţiunile Unite, în urma căruia ţării noastre
nu i se recunoştea cobeligeranţa alături de Naţiunile Unite şi avea să plătească o enormă datorie de
război către URSS(300 mil.$).