Directiile politicii externe a României în perioada interbelică 3.

A reînnoit alianța cu Polonia (1926)

4. 1926, tratate de prietenie cu Franța şi Italia.
• Obiectivele politicii externe românești După Primul Război Mondial
5. In martie-aprilie 1924, la Viena, s-a organizat o conferință româno- sovietică,
1.recunoașterea internațională a Marii Uniri,
care a eşuat, deoarece Uniunea Sovietică nu recunoștea unirea Basarabiei
2.apărarea păcii și statului teritorial,
6. Un moment important - Tratatul de renunțare la război ca mijloc de
3.stabilirea de raporturi normale cu toți vecinii,
soluționare a conflictelor- Pactul Briand-Kellogg, semnat la Paris, la 27 august
4.democratizarea relațiilor internaționale,
1928. Guvernul român a aderat la acest pact la 4 septembrie 1928, după care a
5.făurirea unor sisteme de alianțe
semnat protocolul de la Moscova din 9 februarie 1929, prin care Uniunea
Sovietică, Polonia, România, Estonia şi Letonia se angajau să pună Pactul în
• Relațiile cu vecinii: între normalitate și tensiune (1918-1922). Mica Ințelegere vigoare în raporturile reciproce.
7. Un rol important l-a avut diplomatul român Nicolae Titulescu, ales în 1930 şi
Dorind menținerii păcii și a statu-quoului teritorial, România a participat la 1931 în funcția de preşedinte al Adunării Generale a Societății Națiunilor.
fondarea Ligii Națiunilor (1919) şi a încheiat alianțe cu scop defensiv:
1. Convenția cu Polonia (1921) - cele două țări se angajau să se ajute reciproc în
cazul unui atac neprovocat la frontierele lor orientale răsăritene. • Atitudini față de tendințele revizioniste (1933–1939). Înțelegerea Balcanică
2. Mica Înțelegere (1921) între România, Cehoslovacia si Regatul Sîrbo-Croato-
Instaurarea hitlerismului la putere în Germania a insemnat oficializarea politicii
Sloven - țările se angajau să mențină securitate colectivă și apararea de agresia
de revanșă teritorială și de revizuire a tratatelor de pace de la Versailles. Această
statului italian, german, maghiar şi bulgar
schimbare a încurajat celelalte state revizioniste.
3. Acțiuni de normalizare a raporturilor cu Rusia sovietică, Ungaria și Bulgaria.
1. Ungaria și Bulgaria emiteau pretenții teritoriale asupra României,
a) Rusia sovietică a rupt relațiile diplomatice cu România (ian 1918). 1920-1921
2. Uniunea Sovietică nu recunoștea Actul Unirii Basarabiei 27 martie 1918.
tratativele la Copenhaga și la Varşovia, între Rusia și Rom, nu au dus la rezultate
3. În februarie 1933, Mica Ințelegere a fost reorganizată prin crearea unui
pozitive. Rusia sovietică a respin propunerile de a se ajune la relații de bună
Consiliu Permanent, care asigura consultarea rapidă a miniştrilor de externe.
vecinătate. Guvernul sovietic a hotărît ca tezaurul României, aflat în păstrare la
4. În februarie 1934, România, împreună cu lugoslavia, Grecia și Turcia, a
Moscova, sa fie sechestrat și nu recunoaştea Actul Unirii Basarabiei cu România
constituit Ințelegerea Balca- nică, prin care cele patru state semnatare îşi
b) Guvernele de la Budapesta, de asemenea nu acceptau actul de la 1
garantau reciproc frontierele balcanice.
decembrie 1918. Ungaria a recurs la acțiuni militare pentru ocuparea
5. În iunie 1934 au fost reluate relațiile diplomatice cu URSS.
Transilvaniei; armata română le-a respins și, la 4 august 1919, a ocupat
6. În 1935-1936, Nicolae Titulescu a negociat cu Maksim Litvinov încheierea unui
Budapesta. Relațiile diplomatice între cele două politicii tări s-au stabilit după
pact între România și Uniunea Sovietică. În protocol, Nistrul se menționa, de patru
semnarea Tratatului de la Trianon.
ori, ca graniță de stat intre România și Uniunea Sovietică. Plecarea lui Nicolae
c) Relațiile cu Bulgaria, după o ameliorare în 1921, au cunoscut un declin în anii
Titulescu din fruntea Ministerului de Externe, a fost interpretată de guvernul
următori după instaurarea unui regim totalitar de dreapta in această țara
sovietic ca o schimbarea politicii externe a României, drept care a însemnat
întreruperea oricăror negocieri privind încheierea pactului între cele două țări.
• Acțiuni pentru creșterea încerederii internaționale (1922–1932)

1. A soluționat problemele cu Turcia (Tratatul de la Lausanne - 1923),

2. A semnat Convenția Strâmtorilor (1923), în care se prevedea libertatea de
navigație prin strîmtorile Bosfor şi Dardanele. • Deteriorarea situației internaționale
 Are loc agravarea situației internaționale determinată de crearea Axei Berlin-
Roma-Tokyo (1937-1938): Italia a atacat Ethiopia (1935-1936) ; Germania a
ocupat zona Renană (1936) şi a anexat Austria(1938).
1. România a mizat pe sprijinul Franței și Marei Britanii, dar acestea au
promovat o politică de „conciliere" cu agresorul.
2. In septembrie 1938, prin acordul de la München s-a hotărît ca Cehoslovacia să
cedeze Germaniei regiunea sudetă. Acest act a marcat începutul dezmembrării
unui stat, aliat al României. In martie 1939, trupele germane au ocupat
Cehoslovacia, care a fost desființată ca stat.
3. Mica Ințelegere îşi înceta existența
4. România a fost nevoită să semneze un tratat economic cu Germania (martie
1939).
5. Guvernele de la Paris și Londra au declarat că, în cazul unei agresiuni
împotriva României și a Greciei, Franța și Marea Britanie vor acorda tot sprijinul
ce le stă în putință. Asemenea garanții nu au avut o valoare practică.
6. Guvernul polonez se orienta tot mai mult spre Germania, iar cel iugoslav - spre
Italia, în speranța că în așa mod își vor salva integritatea teritorială. Astfel, alianța
româno-poloneză, precum și Înțelegerea Balcanică își pierdeau valoarea.
7. la 23 august 1939, la Moscova, a fost semnat protocol adițional secret dintre
Germania și URSS, în care articolul 3 subliniază interesul deosebit a URSS pentru
Basarabia.
8. România se vedea din ce în ce mai izolată, iar sistemul său de alianțe nu mai
funcționa.
9. Cu toate acestea, România continua să militeze pentru respectarea tratatelor,
a independenței, suveranității și integritāții teritoriale a tuturor statelor.