Data: 30 aprilie 2020

Numele, prenumele elevului: Chiaburu Mihaela

Clasa: XI – „B”

Se dă textul:
Ghimpii

Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam

odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâția ghimpi,
dar n-am voit să-i rup.
Credeam că-s – muguri –
și-au să înflorească.

Te-am întâlnit apoi pe tine. O, câți ghimpi,

câți ghimpi aveai,
dar n-am voit să te despoi –
credeam, c-o să-nflorească.

Azi toate astea-mi trec

pe dinainte și zâmbesc. Zâmbesc
și hoinăresc prin văi
zburdalnic în bătaia vântului. Eram copil.
(L. Blaga)

• 1. Alcătuiți enunțuri în care să redați sensul figurat al cuvintelor: a zâmbi, ghimpi,

zburdalnic.
a)În sfârșit, după o ploaie lungă și grea, razele soarelui au început a zâmbi călduros.
b)Ori de câte ori îmi aduc aminte de acele momente dureroase, simt niște ghimpi în
inimă ce-mi sfâșie sufletul.
c)Un vânt zburdalnic și zglobiu de primăvară a furat cușma moșului.

• 2. Comentați titlul, din punct de vedere al structurii și al stilisticii.

Din punct de vedere structural, titlul este sintetic, alcătuit dintr-un substantiv la numărul
plural - ,,ghimpii”, menit să sublinieze detaliul cheie al poeziei. Din punct de vedere
stilistic, titlul este conotativ, reprezentând o metaforă care sugerează ideea unui defect,
unui neajuns înțepător, însă tototadă, evidențiază și naivitatea eului liric care tratează
ghimpii ca niște muguri, sperând la lucruri imposibile. Astfel, titlul îndeplinește rolul de
indiciu pentru receptor, conturând ideea principală a textului.

• 3. Argumentați subiectivitatea eului liric.

Prezența eului liric este semnalată de mărci lexico-gramaticale precum verbe la
persoana I : „eram”, „culegeam”, „am voit”, „credeam” și forme pronominale la
pers. I „mi-” și pers. II „te”. Eul liric este subiectiv, deoarece el își exprimă emoțiile direct:
„Zâmbesc și hoinăresc”, acestea fiind trecute prin prisma propriilor trăiri și gânduri,
ilustrând viziunea individuală a eului liric asupra realității.

• 4. Comentați starea de spirit a eului liric.

În prima strofă, eul liric este cuprins de o stare de nostalgie și seninătate, fapt sugerat
 indirect de secvența: „Mi-aduc aminte,/ culegeam odată trandafiri ” . Aceată stare este
creată de evadarea în trecut a eului liric, care, din ipostaza de matur, contemplează senin
naivitatea copilărească. În a doua strofă, eul liric se află într-o stare de speranță, aceasta
fiind indicată indirect în secvența: „credeam, c-o să-nflorească.”, unde se simte
nădăjduirea eului liric, că defectele iubitei se vor transforma în flori, fapt ce pare însă a fi
imposibil. În corelație cu metafora ,, ghimpi”, este evidențiat faptul că deși eul liric este
matur, totuși acesta a păstrat candoarea copilărească, căci în pofida tuturor înțepăturilor,
acesta dădea noi șanse iubitei, sperând la un viitor strălucit împreună. În a treia strofă, eul
liric, prin intermediul lexemelor „zâmbesc”, „hoinăresc”, „zburdalnic”, își exprimă
indirect starea de liniște și împăcare sufletească, de acceptare a realității imperfecte. În
corelație cu epitetul „hoinăresc [...] zburdalnic”, este accentuată ideea că eul liric a reușit
să atingă libertate lăuntrică, privind trecutul ca o experiență senină.

• 5. Comentați valoarea stilistică a verbelor din text.

În prima strofă predomină verbele la modul indicativ, timul imperfect : „eram”,
„culegeam”, „aveau”, „credeam”, menite să cufunde receptorul în timpul etern al
copilăriei. În a doua strofă, există verbe la perfectul compus „am întâlnit”, „am voit”, cu
rolul de a marca evenimente finalizate și un timp ireversibil. În a treia strofă, majoritatea
verbelor sunt la modul indicativ, timpul prezent: „trec”, „zâmbesc”, „hoinăresc”, care
dinamizează acțiunea și totodată crează opoziția trecutului și prezentului, astfel fiind
conturată ideea că dragostea eului liric a rămas în trecut, iar el aflându-se în prezent
realizează că toate problemele pot fi depășite și într-un final chiar și cele mai dureroase
momente se vor transforma în amintiri senine.

• 6. Argumentați prin 2 argumente apartenența textului la expresionism.

Poezia ,,Ghimpii” se raportă la expresionism, deoarece aceasta ilustrează tendința
omului spre ideal, acesta fiind gata să respingă adevărul realității și să se convingă pe sine
însuși că ghimpii se vor transforma într-o zi în flori ,,Credeam că-s – muguri –”/„și-au să
înflorească”, punând în prioritate valorile spirituale, neglijând logica și depreciind
banalitatea vieții reale. De asemenea, în poezie sunt prezente imagini poetice vii, bine
conturate: „trandafiri sălbatici”, „hoinăresc prin văi”, „bătaia vântului”, care ne
accentuiază dorința eului liric de a atinge libertatea absolută, de a colora viața cotidiană în
culori vii, inedite.

• 7. Comentați mesajul textului, susținându-l cu 2 repere textuale diferite (figură de stil,

motiv literar, temă)
Mesajul textului este că omul naiv încearcă să echivaleze visul cu realitatea, sperând că
tote defectele și neajunsurile vieții și al oamenilor se vor risipi cândva. În corelație cu
metafora „ghimpii”, este subliniată ideea că nu există nimic neted pe lume, nu există nimic
ideal, mai ales în dragoste, când partenerii sunt nevoiți să îndure înțepături dureroase,
trăind împreună doar doatorită iluziei și speranței că cu timpul dragostea va învinge
suferința sufletească. De asemnea, motivul copilăriei ne demonstrează că eul liric
confirmă pentru sine însuși (,, Eram copil”), că năzuința spre ideal este un lucru naiv, însă
totodată, această naivitate îi permite să fie liber, să privească cu optimism trecutul și să
savureze prezentul.