România și concertul european; de la „Criza orientală”

la marile alianțe ale secolului XX

“Concertul european” = totalitatea Marilor Puteri Europene din sec. XIX (mai ales a II-a
jum.).
“Problema/chestiunea orientala” = realitate istorica ce a caracterizat istoria Europei de S-E
intre sec. XVIII – inceput de XX, determinate de declinul lent, dar sigur al puterii otomane, in
acelasi timp Rusia si Austria dorind sa obtina controlul asupra teritoriilor otomane.
Principala implicare a Romaniei in relatiile internationale in a II-a jum. a sec. XIX in
contextul problemei orientale, a avut loc in cadrul razboiului ruso-turc din anii 1877 – 78,
cunoscut in istografia romana ca “Razboiul de independenta”.

Obtinerea independentei statale

Initial Romania incearca sa obtina recunoasterea independentei de la Turcia pe cale
diplomatica, insa acest lucru esueaza, lucru reflectat si in Constitutia otomana din dec. 1876, in
care Romania era considerata ca o “provincie privilegiata” a Imperiului Otoman => Romania se
orienteaza catre Rusia => in apr. 1877 este semnata Conventia militara de la Bucuresti prin
care armata rusa obtine dreptul de tranzit pe teritoriul romanesc spre S, cu angajamentul Rusiei
de a nu afecta integritatea teritoriala a Romaniei => Turcia riposteaza si declanseaza atacul
asupra oraselor romanesti de la N de Dunare (ex. Giurgiu, Zimnicea) la care si romanii raspund
prin atacarea oraselor turcesti de la S de Dunare.
In acest context, la data istorica de 9 mai 1877 Romania isi proclama independenta prin
vocea ministrului de externe Mihail Kogalniceanu prin cuvintele istorice “Suntem
independenti, suntem natiune de sine statatoare.”
In vara lui 1877 Rusia declanseaza operatiuni militare la S de Dunare impotriva Turciei,
armata rusa impotmolindu-se in tentativa de a cuceri orasul Plevna => ca urmare a
telegramelor trimise principelui Carol de catre arhiducele Nicolae, comandantul suprem al
armatei ruse, armata romana intra in lupta de partea Rusiei si impotriva Turciei in august.
In cele 5 luni de lupte romanii s-au remarcat in castigarea luptelor de la: Plevna (dupa un
asediu de aproape 3 luni), Rahova, Grivita si Smardan.
Dupa incheierea armistitiului din ian. 1878 au loc negocierile de pace dintre Rusia si
Turcia finalizate prin incheierea Tratatului de Pace de la San Stefano in februarie care printre
altele recunoaste si independenta Romaniei.

1
 Din cauza nerecunoasterii acestui tratat de catre Marile Puteri Europene, acestea din
urma decid organizarea Congresului de Pace de la Berlin in iul. 1878. La acest Congres au luat
parte Marile Puteri Europene care au confirmat recunoasterea independentei Romaniei
stabilita la San Stefano, cu doua conditii:

 Acceptarea unui schimb teritorial intre Romania si Rusia, prima primind Dobrogea (de la
Turcia), iar Rusia primeste S-ul Basarabiei de la Romania;
 Modificarea articolului 7 din Constitutia din 1866, in sensul acordarii dreptului de
cetatenie romana tuturor locuitorilor tarii indiferent de religie.
Dupa obtinerea independentei si recunoasterea internationala, Romania se indreapta
politico-diplomatic catre Puterile Centrale/Tripla Alianta (alcatuita din Germania, Italia, Austro-
Ungaria) => astfel aliindu-se si cu celelalte doua; caracterul secret al acestui tratat a fost dat de
teama de Rusia (motivul geopolitic) si din cauza situatiei romanilor din Transilvania (motivul
sentimental).
La inceputul sec. XX politica externa a Romaniei cunoaste o noua reorientare prin
indepartarea de Puterile Centrale, acest fapt manifestandu-se in timpul celui de-Al Doilea
Razboi Balcanic din vara lui 1913 => Romania s-a alaturat Serbiei, Greciei si Turciei impotriva
Bulgariei, aceasta din urma fiind invinsa => negocierile de pace se poarta la Bucuresti si se
finalizeaza cu semnarea de catre tarile participante la conflict care prevedea pentru Romania
anexarea S-ului Dobrogei (Cadrilaterul) .

Romania in Primul Razboi Mondial

Dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial in vara lui 1914 Romania decide sa ramana
neutra, in urma Consiliului de Coroana initiat de regele Carol I la Castelul Peles.
In urmatorii 2 ani Romania negociaza intrarea in razboi atat cu Puterile Centrale cat si
cu Antanta in cele din urma guvernul liberal condus de Ionel Bratianu, finalizand cu success
negocierile de aderare la Antanta/Tripla Intelegere (Franta, Marea Britanie, Rusia + Italia) =>
Romania declara razboi Austro-Ungariei atacand-o in a II-a jum. a lunii august 1916 cu scopul
precis de a elibera teritoriile romanesti detinute de Austro-Ungaria (Transilvania si Bucovina de
N) => deci in prima faza armata romana a repurtat succese militare reusind sa elibereze unele
orase din S-ul Transilvaniei => incepand cu luna sept. Romania s-a confruntat cu contraofensiva
austro-ungara (dinspre N), respectiv germano-bulgara (dinspre S) => in intervalul sept.–nov.
1916 armata romana sufera mai multe infrangeri in fata dublei ofensive, cele mai relevante
lupte fiind cele de la Turtucaia, cele de pe Valea Oltului si de pe raurile Arges si Neajlov => ca
urmare a esecului apararii S-ului tarii, capitala Bucuresti si practic intregul S al tarii sunt ocupate
de fortele inamice; inainte de ocuparea capitalei, familia regala, Guvernul, Parlamentul, restul
armatei si o parte a populatiei civile s-au retras in Moldova, noua capitala fiind stabilita la Iasi.
In acest context, linia de demaratie a frontului a fost stabilita pe linia Focsani-Galati,
armata romana urmand sa se regrupeze in Moldova cu ajutorul Rusiei.

2
 In vara lui 1917 au loc luptele defensive pentru Romania de la Marasti, Marasesti si
Oituz in care romanii obtin victoria reusind sa apere restul teritoriului Romaniei inca necucerit.
Cu toate acestea, din cauza izbucnirii Revolutiei bolsevice in Rusia in oct. 1917, noul
lider Vladimir Ilici Ulianov (“Lenin”), ia decizia incheierii unui armistitiu cu Puterile Centrale in
ian. 1918, urmat de incheierea pacii de la Brest-Litovsk in mar. 1918 => Romania ramane lipsita
de orice aliat pe frontul romanesc => Romania este nevoita la randul ei sa incheie pace separata
cu Puterile Centrale, fapt ce a fost initial negociat in mar., la Buftea si ulterior semnat oficial la
Bucuresti in mai.
Principalele prevederi ale acestui tratat de pace erau:

 Romania ceda 5600 km2 din Muntii Carpati

 Romania urma sa cedeze Germaniei toate resursele de subsol pentru urmatorii 90 ani
 Romania ceda Dobrogea Bulgariei
Tratatul de Pace de la Bucuresti nu a fost semnat de regele Ferdinand, din punct de
vedere romanesc tratatul nu era valabil, aspect care a contat in negocierile de pace anterioare.
Totodata, prevederile tratatului nu au mai apucat sa fie puse in aplicare deoarece
Puterile Centrale au capitulat una dupa alta: Austro-Ungaria la finalul lunii oct. 1918, iar
Germania pe 11 nov. 1918.
Cu o zi inainte de capitularea Germaniei pe 10 nov. 1918, regele Ferdinand decretase
remobilizarea armatei romane ceea ce a reprezentat un argument suplimentar pentru Romania
in negocierile de pace de la Paris cu scopul recunoasterii Marii Uniri.
Negocierile de pace ulterioare desfasurarii Primului Razboi Mondial s-au desfasurat in
Franta in 1919-20, interesul primordial al Romaniei in cadrul acestor negocieri fiind
recunoasterea internationala a Marii Uniri.

TABELUL RECUNOAȘTERII MARII UNIRI

PRIN TRATATELE DE PACE DE LA PARIS (1919-1920)
NR. ȚARA CU CARE LOCUL LUNA ȘI PREVEDEREA
CRT S-A SEMNAT ANUL TERITORIALĂ
. TRATATUL
1 BULGARIA NEUILLY NOV. 1919 RECUNOAȘTE ANEXAREA
CADRILATERULUI (SUDUL
DOBORGEI) DE CĂTRE
ROMÂNIA
2 AUSTRIA SAINT- DEC. 1919 RECUNOAȘTE UNIREA
GERMAIN BUCOVINEI CU ROMÂNIA

3
3 UNGARIA TRIANON IUN. 1920 RECUNOAȘTE UNIREA
TRANSILVANIEI ȘI
BANATULUI CU ROMÂNIA
4 ȚĂRILE PARIS OCT. 1920 RECUNOAȘTE UNIREA
ANTANTEI BASARABIEI CU ROMÂNIA
(FRANȚA,
MAREA
BRITANIE,
ITALIA)