FACULTATEA DE STIINTE SOCIO-UMANE SPECIALIZAREA:R.I.S.E.

STUDENT:RADULESCU ANA-MARIA AN I,GRUPA 3

REFERAT
ISTORIA RELATIILOR INTERNATIONALE

Tratatul de la Saint-Germain Tratatul de pace de la Saint Germain en Laye, cunoscut sub numele de Tratatul de la Saint Germain a reprezentat tratatul de pace incheiat intre aliatii din primul razboi mondial si noii create Republici a Austriei. Tratatul a fost semnat la data de 10 septembrie 1919 de catre reprezentanii Austriei si reprezentantii diplomatici ai 17 state. Prin tratat, s-a recunoscut independenta Republicii Austria (numita colocvial in acea perioada Austria Germana pentru a se marca diferena fata de Austro-Ungaria), a fost recunoscuta de jure dezmembrarea Dublei Monarhii, prin constituirea statelor Polonia, Cehoslovacia ai a Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, apartenenta Bucovinei la Romania si a Tirolului de Sud la Italia.1 Tratatul cu Austria a generat mari dispute intre reprezentantii marilor puteri si cei ai tarilor mai mici,constituite sau reintregite,generate mai ales de problemele teritoriale si etnice aflate pe agenda discutiilor. In sedinta plenara din 31 mai 1919,dupa ce a vorbit Georges Clemenceau,s-a dat cuvantul reprezentantului roman.Aceasta a subliniat ca incheierea pacii cu Austria nu lasa nicio indoiala asupra unirii Bucovinei cu Romania;totodata,el a facut propuneri privind modificarea unor articole.In textul Tratatului de la Saint-Germain-en-Laye,Romania nu figura(opinia I.I.C.Bratianu)decat pentru a-si vedea impuse conditii care-i jigneau independenta politica si ii compromiteau grav libertatea economica.El se referea la faptul ca Romania trebuia sa semneze untratat al minoritatilor,iar marile puteri sa aiba dreptul de a verifica daca drepturile acestora erau respectate si,de asemenea,sa acordeliberul tranzitpe teritoriul sau pentru marfurile si persoanele apartinand puterilor aliate,ceea ce afecta sursele de venituri ale statului.Oficialitatile de la Bucuresti,inclusiv familia regala,considerau clauza minoritatilor,ca si preambulul tratatului,contraredrepturilor suveraneale Romaniei,drept pentru care se opuneau semnarii lui. Ministrul de Externe englez,Arthur James Balfour,sugera sa se atraga atentia Romaniei asupra atitudinii sale,in sensul ca va fi suficient sa i se spuna ca nu va primi teritoriul in discutie pana ce nu va accepta clauza minoritatilor si nu va semna tratatul. I.I.C.Bratianu a respins un control al marilor puteri asupra micilor state,dar nu si unul al Societatii Natiunilor.De asemenea,a subliniat ca observatiile sale au fost formulatein numele independentei statului roman si a doua principii:unul privindpacea,ordinea,fraternitatea intre populatiile aceluiasi stat,iar celalalt vizand egalitatea tuturor statelor mari si mici in conformitate cu drepturile lor de legislatie interna. La 14 iunie 1919,la Palatul Cotroceni,avea loc o sedinta a guvernului prezidata de regele Ferdinand;au fost invitati Iuliu Maniu,presedintele Consiliului Dirigent,si Victor Antonescu,ministrul tarii de la Paris.Cei prezenti aflasera deja ca la Saint-Germain-en Laye,atunci cand se discutasera clauzele Tratatului cu Austria,Romania fusese pusain fata faptelor implinite.Regele Ferdinand a aratat ca scopul intalnirii era viitoarea atitudine a Romaniei fata de continutul Tratatului cu Austria.Victor Antonescu a prezentat o scurta
1

Istoria Romaniei intre anii 1918-1981,Gh.I.Ionita,Ioan Cartana,Ioan Scurtu,Gh.Z.Ionescu,Eufrosina Popescu,Vasile Budriga,Doina Smarcea,E.D.P.,Buc.1981

informare privind motivele pentru care Romania nu putea semna acest tratat.In profida protestului justificat al delegatilor romani-comunica Antonescu-tratatul a fost remis plenipotentiarilor austrieci,fara sa fie scoase din text clauzele privind garantiile pentru minoritati,regimul tranzitului si cel vamal.Hotararea definitiva in ceea ce priveste atitudinea diplomatiei Bucurestilor se va lua dupa ce premierul I.I.C.Bratianu va reveni in tara. Ca reactie la atitudinea negativa a Conferintei in problema tratatului cu Austria,I.I.C.Bratianu a plecat in ziua de 4 iulie din Paris,apreciind ca tara sa era un stat suveran,caruia nimeni nu i-a contestat independenta. La 10 septembrie 1919,Tratatul cu Austria era semnat la Saint-Germain-en-Laye.2 Tratatul este divizat in 14 parti. Prima parte este formata din Pactul Ligii Natiunilor, care reprezinta o parte comuna a tratatelor de pace incheiate dupa Primul razboi mondial. Partea a doua defineste frontierele Republicii Austria cu statele vecine: Elvetia, Liechtenstein, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Statul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (devenit ulterior Iugoslavia) si Italia. Tratatul consfiinteste independenta Cehoslovaciei (Cehia facuse parte din Transleithania, partea austriaca a fostei monarhii), incorporarea Tirolului de Sud in teritoriul statului italian si a Burgenlandului (regiune care n perioada Monarhiei facuse parte din Transleithania, partea ungara dar populata in special de etnici de limba germana) in Austria. Frontiera cu Statul Sarbilor Croatilor si Slovenilor era stabilita doar in mod partial, regiunea Klagenfurt urmand sa fie atribuita unuia din cele doua state in urma unui plebiscit. Partea a treia intitulata clauze politice pentru Europa contine in principal o serie de prevederi referitoare la relatiile bilaterale ale Austriei cu statele succesoare ale Dublei Monarhii. Austria se angaja sa recunoasca independenta Cehoslovaciei si Statului Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, precum si a teritoriilor care apartinusera Rusiei la data de 1 august 1914 (statele baltice, Finlanda, Polonia). Sectiunea a patra (articolele 59-61) consacra renuntarea Austriei in favoarea Romaniei la orice drepturi si titluri asupra partilor fostului Ducat al Bucovinei aflate in componenta Romaniei. Formularea este ambigua si a fost utilizata deoarece frontierele dintre Romania, Cehoslovacia si Polonia au fost stabilite ulterior incheierii tratatului de pace de la Saint Germain,insa constituie recunoasterea internationala a unirii Bucovinei cu Romania. De asemenea, aceasta sectiune defineste zona Klagenfurt in care populatia era mixta (slovena si germana) in care a fost organizat un plebiscit pentru a se stabili vointa majoritatii populatiei de a apartine fie Austriei, fie Statului sarbo-croato-sloven. De o deosebita importanta era articolul 88, care prevedea ca independenta Austriei este inalienabila, cu exceptia cazului in care Consiliul Ligii Natiunilor ar fi consimtit in acest sens. Din acest motiv, se solicita Austriei sa se abtina de la orice actiuni care ar fi compromis suveranitatea sa. Acest articol avea menirea de a interzice unirea Austriei cu Germania (alt stat invins in razboi). Partea a patra (interesele austriece in exteriorul Europei) prevedea renuntarea de catre Republica Austria la o serie de tratate si drepturi ale fostei monarhii austro-ungare in relatiile cu Marocul, Egiptul, Siamul (Thailanda) si China. Partea a cincea (clauze militare) prevedea limitarea capacitatii militare a Austriei la 30.000 de militari, inclusiv ofiterii.
2

Istoria Romanilor,vol.VIII,prof.univ.Ioan Scurtu,coordonator dr.Petre Otu,ed.Enciclopedica,Buc.2003

Celelalte noua parti ale tratatului cuprindeau dispozitii referitoare la despagubirile pe care Austria urma sa le plateasca, la regimul navigatiei pe Dunare, la organizarea transporturilor feroviare intre Austria si celelalte state (deosebit de importanta,tinand cont de pozitia Austriei in sistemul feroviar european) etc.3 La 12 septembrie 1919,I.I.C.Bratianu a demisionat din functia de premier;s-a constituit un nou guvern de tehnicieni,avandu-l in frunte pe generalul Arthur Vaitoianu.Au urmat mai multe note ultimative trimise Romaniei de la Conferinta de Pace ,prin care aceasta era somata sa semneze Tratatul cu Austria,dar autoritatile de la Bcucuresti nu s-au conformat. Dupa alegerile parlamentare din noiembrie 1919 s-a creat guvernulBlocului parlamentar,prezidat de Alexandru Vaida-Voievod.Intre 1 si 3 decembrie 1919 diversi reprezentanti ai Blocului au angajat discutii cu delegatii Antantei,prilej cu care Al.VaidaVoievod le-a declarat ca guvernul sau avea de gand sa primeasca ultimatumul (al 12-lea) ,insa nu fara conditii;el cerea sa se renunte la preambululrusinosdin Conventia Speciala a Tratatului de la Saint-Germain in care se aprecia ca independenta Romaniei fusese recunoscuta in 1878,cu conditia de modificare a art.7 din Constitutie.Multumita eforturilor lui Victor Antonescu s-a obtinut amanarea termenului de expirare a ultimatumului de la 2 pana la 8 decembrie 1919 si modificarea literei si spiritului tratatului minoritatilor.Reprezentantii aliati au comunicat aprobarea lor in ceea ce priveste schimbarea tratatului minoritatilor,dar au conditionat-o de acceptarea ultimatumului. Recunoasterea unirii Bucovinei cu Romania a ridicat putine probleme,dar inscrierea ei in Tratatul de la Saint-Germain a fost amanata pana dupa fixarea frontierelor cu Ungaria si Regatul Sarbilor,Croatilor si Slovenilor. In timpul negocierilor pentru incheierea Tratatului de la Saint-Germain,britanicii si francezii s-au impotrivit dorintei americanilor de a nu se acorda Romaniei intreaga Bucovina,pe baza hotararii Congresului general de la Cernauti.Americanii au fortat Romania sa separe bazinul raului Ceremus ale carui interese economice se aflau in directia Galitiei. Diplomatia romana,cand a fost informata asupra impartirii Bucovinei,a refuzat sa accepte solutia si a preferat o granita comuna cu Polonia in Galitia de Est.Eforturile ei s-au canalizat in reformularea art.59 care,in textul initial,nu recunostea Bucovina ca teritoriu apartinand statului roman.In noua redactare,articolul stipula:Austria renunta,in ceea ce priveste,in favoarea Romaniei,la toate drepturile si titlurile asupra partii fostului ducat al Bucovinei,cuprinsa dincoace de fruntariile Romaniei,frontierele fiind cele stabilite in decizia de Unire din 15/28 noiembrie 1918.Modificarile,desi nu inlaturau principiul in virtutea caruia marile puteri(Consiliul Societatii Natiunilor)isi arogau dreptul de a ocroti interesele minoritatilor din Romania,inlaturau sau diminuau alte clauze care afectau demnitatea si suveranitatea nationala a statului roman. Delegatul Romaniei la Conferinta de Pace,generalul C.Coanda,a semnat,la 10 decembrie 1919,orele 18,Tratatul cu Austria si cel al minoritatilor.Pe document era mentionata data de 9
3

Principiul Nationalitatilor,Romulus Seisanu,tipografia ziaruluiUniversul,Buc.1935

decembrie.Partea pozitiva a prevederilor Tratatului de la Saint-Germain se referea la desfiintarea monarhiei dualiste austro-ungare si la recunoasterea proceselor revolutionare care avusesera loc pe teritoriul fostului imperiu in cursul anului 1918.Acest fapt il observa si deputatul Ion Nistor,care cu prilejul ratificarii Tratatului de catre Adunarea Deputatilor de la Bucuresti ,declara:Cred ca desfiintarea Austriei(monarhiei dualiste) si ratificarea acestui tratat nu implica numai reintoarcerea Bucovinei la patria-mama ci,mai mult,acest tratat are o insemnatate cu mult mai mare decat atata.Dezmembrarea imparatiei austro-ungare ne-a redat Bucovina,ne-a dat Transilvania si Banatul,aceasta mult asteptata dezmembrare a facut posibila intregirea noastra nationala.

Tratatul privind minoritatile nationale (Paris,9 decembrie 1919 In aceeasi zi Romania a semnat Tratatul minoritatilor. Art.6 prevedea:Nationalitatea romana se va dobandi de drept prin singurul fapt al nasterii pe teritoriul roman,de orice persoana care nu se poate prevala de vreo alta nationalitate,iar art.7 se referea in mod expres la evrei:Romania se obliga a recunoaste ca supusi romani,de plin drept si fara nicio formalitate,pe evreii locuind in tara pe teritoriile Romaniei si care nu pot a se prevala de nicio alta nationalitate. O importanta speciala o avea art.12 care a trezit multe controverse si opozitia lui Ion I.C.Bratianu:Romania consimte,ca orice membru al Consiliului Societatii Natiunilor sa aiba dreptul de a semnala atentiei Consiliului orice infractiune sau temere de infractiune la vreuna din aceste obligatiuni(asumate de statul roman).De asemenea,Romania consimtea ca divergentele de opinie asupra unor chestiuni de drept sau de fapt privitoare la aceste articole intre guvernul roman si vreuna dintre principalele Puteri Aliate si Asociate sau orice alta putere,membre a Consiliului Societatii Natiunilor sa fie socotita drept undiferend cu caracter international,putand fi transmis Curtii Permanente de Justitie Internationala. In Tratatul nationalitatilor s-au inscris si o serie de prevederi referitoare la liberul tranzit pentru persoanele,marfurile,vasele,trasurile,vagoanele si curierii postalidin Statele Aliate si Asociate ;Romania urma sa le acorde acelasi regim ca si cetatenilor sai.Se preciza,la art.15 caMarfurile in tranzit vor fi scutite de toate drepturile vamale sau altele,ceea ce insemna ca statul roman nu beneficia de sumele pe care le-ar fi putut obtine prin taxe vamale. Tratatul minoritatilor a detensionat relatiile dintre marile puteri si Romania,astfel ca situatia delegatiei romane s-a ameliorat,discutiile pentru urmatoarele tratate purtandu-se intr-o atmosfera mai relaxata.4

Istoria Romanilor,vol.VIII,prof.univ.Ioan Scurtu,coordonator dr.Petre Otu,ed.Enciclopedica,Buc.2003

Aplicarea si consecintele tratatului Frontierele Austriei cu statele vecine au fost delimitate in anii imediat urmatori. Teritoriul Burgenlandului a intrat in componenta Austriei, dar in orasul Sopron (in germana Odenburg), impreuna cu alte opt sate, s-a organizat in anul 1921 un nou referendum in care s-a decis ramanerea in Ungaria. Plebiscitul organizat in zona Klagenfurt a aratat ca majoritatea locuitorilor doreau sa ramana in cadrul Austriei. Ca urmare a crizei economice care a urmat incheierii razboiului, statul austriac nu a fost capabil sa plateasca despagubirile fixate prin tratatul de pace. Austria, spre deosebire de toate celelalte state invinse in primul razboi mondial, nu a urmarit contestarea tratatului de pace si revenirea la situatia anterioara. Majoritatea populatiei si a clasei politice ar fi preferat, in primii ani de dupa razboi, sa se uneasca cu statul german, insa aceasta posibilitate a fost interzisa de catre invingatori, care nu doreau sa intareasca Germania. Problema unirii cu Germania a ramas pe agenda politica interna austriaca pana in 1938, cand Austria a fost anexata de Germania nazista a lui Adolf Hitler. Dupa al doilea razboi mondial, Austria a fost recunoscuta din nou ca stat independent (suveranitatea deplina a fost recunoscuta prin Tratatul de stat din 1955), in frontierele stabilite prin Tratatul de la Saint Germain.5

Istoria Romaniei,Mihai Barbulescu,Dennis Deletant,Keith Hitchins,Serban Papacostea,Pompiliu Teodor,ed.Corint,Buc.2005

Bibliografie:
-Istoria Romanilor,vol.VIII,prof.univ.Ioan Scurtu,coordonator dr.Petre Otu,ed.Enciclopedica,Buc.2003 - Istoria Romaniei intre anii 1918-1981,Gh.I.Ionita,Ioan Cartana,Ioan Scurtu,Gh.Z.Ionescu,Eufrosina Popescu,Vasile Budriga,Doina Smarcea,E.D.P.,Buc.1981 - Istoria Romaniei,Mihai Barbulescu,Dennis Deletant,Keith Hitchins,Serban Papacostea,Pompiliu Teodor,ed.Corint,Buc.2005 -Principiul Nationalitatilor,Romulus Seisanu,tipografia ziaruluiUniversul,Buc.1935