l : @bac.

istorie2023

România și concertul european. De la ,,Criza Orientală” la marile alianțe ale

secolului XX

Expresiile ,,Criza Orientală” sau ,,Problema Orientală” = sunt asociate cu perioada de

decădere a Imperiului Otoman.

După 1783 , Imp. Otoman a trecut prin crize profunde pe plan economic, politic, militar și
social.

Imp. Otoman avea propriile teritorii în Europa, unde granița imperială se afla în sudul
Dunării.
Imp. Austriac și Imp. Țarist au început o politică de extindere teritorială pe seama
teritoriilor otomane din Europa și a statelor vasale Imperiului Otoman.
Principatele Române Țara Românească și Moldova erau vasale Imperiului Otoman însă erau
dorite și de celelalte 2 Imperii răsăritene.

Din secolul XVIII - Principatele Române au găzduit războaiele ruso-austro-turce sau ruso-
turce. Au suportat în acest secol:
prezența armatelor beligerante
jafurile comise de acestea
- au alimentat cu provizii armatele imperiale
- au pierdut teritorii în timpul tratatelor de pace

* Războiul ruso-austro-turc din 1716-1718 ⇒ finalizat cu tratate de pace; Oltenia a devenit

provincie austriacă până în 1739 .

* Războiul ruso-turc din 1806-1812 ⇒ a cauzat pierderea Basarabiei de către statul

Moldova; Basarabia a devenit provincie rusească până în 1918 .

(Evoluția Principatelor Române - a fost condiționată de evoluția relațiilor dintre imperiile

europene sau parțial-europene.)

* Războiul ruso-turc din 1828-1829 ⇒ încheiat cu pacea de la Adrianopol unde Turcia a

acceptat protectoratul rusesc pentru Principatele Române. Un beneficiu al perioadei
protectoratului (1829-1856) a fost adoptarea Regulamentelor Organice (1831-1832).

Mijlocul sec. XIX - statele și popoarele europene au renunțat la conceptul de ,,neam” pentru
cel de ,,națiune”. Națiunea era formată din locuitorii unui spațiu geografic care aveau tradiții
comune, o limbă comună și un proiect național comun.

Sub imboldul ideii de națiune și a conceptului ,,libertate, egalitate, fraternitate” a început

Revoluția Europeană din 1848, supranumită și ,,primăvara popoarelor”.
(Revoluția a început în Italia, a continuat în Franța, de unde s-a extins în toată Europa.)
 Francezii doreau să schimbe regimul monarhic cu cel republican.
 Italienii și germanii își doreau state unite cu numele de Italia și Germania.
  Revoluționarii români aveau propriile obiective precum: reforma agrară,
modernizarea legislației, unirea principatelor, independența față de Imperiul Otoman,
învățământ românesc în Transilvania.
Obiectivele revoluției din spațiul românesc au fost parțial împlinite 10 ani mai târziu,
când circumstanțele internaționale și voința poporului s-au întâlnit într-un numitor
comun .

CRIZA ORIENTALĂ → s-a manifestat prin războiul Crimeei din 1853-1856, care s-a
încheiat cu Congresul de pace de la Paris din 1856.
→ Franța a propus unirea parțială a Principatelor Române extracarpatice (Țara Românească
și Moldova) pentru a opri expansiunea teritorială a Rusiei.
→ Doi ani mai târziu (1858) s-a semnat Convenția de la Paris de către Marile Puteri, care
prevedea modul de organizare al Principatelor Unite și avea rol de constituție .
→ Demersurile Marilor Puteri din perioada 1856-1858 au încurajat unirea Principatelor din
5-24 ianuarie 1859, când Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al celor două principate,
realizându-se astfel Mica Unire.
→ Marile Puteri au recunoscut domnia lui Cuza în 1859, însă noul stat a fost recunoscut doar
3 ani mai târziu (1862).

Principatul României a beneficiat de existența Ministerului Afacerilor Străine din 1862 și a

semnat mai multe convenții cu statele vecine.

1863 → Convenție de extrădare cu Serbia

1865 → Convenție a poștei și telegrafului cu Paris și Viena

În timpul principelui Carol → Ministerul Afacerilor Străine a semnat convenții comerciale

cu Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Țarist

În perioada 1877-1878 → Criza Orientală s-a manifestat prin războaie zonale. Popoarele
din Balcani s-au revoltat pe rând împotriva Imperiului Otoman.

Începând din 1875 s-au revoltat pe rând: sârbii, bosniacii, herțegovinienii și bulgarii (au
primit ajutor din partea Rusiei, care se declara ocrotitoare a slavilor și a popoarelor creștin-
ortodoxe din Peninsula Balcanică).
Așadar, în 1877 Rusia a declarat război Imperiului Otoman.
Principatul României a participat la conflict în calitate de aliat al Rusiei din iulie 1877.
Conflictul s-a încheiat cu tratatele de pace de la San Stefano și Berlin. Tratatul de la Berlin a
reanalizat problema românească: - Principatul României a primit statutul de stat independent
și șansa de a organiza politica internă și externă în funcție de propriile proiecte și obiective.

 Regatul României s-a implicat în relațiile internaționale europene și a semnat în 1883

tratatul de aderare la ,,Tripla Alianță”. Se recunoșteau astfel: granițele regatului,
independența și suveranitatea + se promitea ajutor militar în cazul unei invazii străine.
 În secolul următor – Regatul României a semnat tratate de alianță cu țările vecine; a
participat la războaiele balcanice și la cele două războaie mondiale, în calitate de aliat
a uneia dintre taberele politico-militare.
 MARILE ALIANȚE ALE SECOLULUI XX

Regatul României s-a implicat în tratatele internaționale în funcție de propriile interese și în

conformitate cu politicile Europei Răsăritene.
Obiectivele urmărite au fost:
- protejarea independenței
- desăvârșirea unirii teritoriale
- păstrarea unui echilibru politic în spațiul Europei Răsăritene

Regatul României a rămas neutru pe tot parcursul primului război balcanic din 1912 însă s-
a implicat în cel din 1913 cu scopul de a proteja status-quo-ul Europei Răsăritene.

1) Primul război balcanic (1912) → a avut loc între (Grecia, Bulgaria, Muntenegru, Serbia)
pe de-o parte, și (Turcia) de partea cealaltă. Alianța micilor state a câștigat. Bulgaria a
fost nemulțumită
de rezultatele tratatelor de pace.

2) Al doilea război balcanic (1913) → între (Grecia și Serbia) pe de-o parte și (Bulgaria) de
cealaltă parte. România a susținut alianța sârbo-greacă iar Bulgaria s-a declarat învinsă.

Tratatele de pace au avut loc la București unde România a primit Cadrilaterul format din 2
județe aflate în nordul Bulgariei, Durostor și Caliacra .

Regatul României a dobândit și reputația de ,,factor de echilibru în politica europeană”.

Acesta era un pas important pentru desăvârșirea unirii teritoriale.

1914-1918 → S-a desfășurat Primul Război Mondial

Statul Român s-a implicat în război de partea Antantei deoarece îi recunoștea autoritatea
asupra provinciilor românești Transilvania și Bucovina , care aparțineau Imperiului Austro-
Ungar la acea vreme.
Finalul războiului le-a oferit românilor din Basarabia, Bucovina și Transilvania șansa să se
unească cu Regatul României.
Unirea a fost aprobată de Regele Ferdinand I și trebuia recunoscută pe plan internațional.
Obiectivul delegației României prezente la tratatele de pace de la Versailles (1919-1920) a
fost recunoașterea Marii Unirii.
Statele direct implicate în problemă (Austria, Ungaria, Turcia, Marile Puteri și altele) au
recunoscut unirea din 1918 și au semnat tratate în favoarea Statului Român.

, Tendințele revizioniste din perioada interbelică au convins Statul Român să se implice în

alianțe care îi recunoșteau: granițele, suveranitatea și independența. ,
1921 → s-a semnat tratatul ,,Mica Înțelegere” dintre România, Cehoslovacia și Iugoslavia.
Tratatul mutual recunoștea: granițele celor 3 state, suveranitatea acestora + garanta ajutor în
cazul unui atac extern.
→ Tratatul a fost reînnoit în 1944 . Se numea ,,Înțelegerea Balcanică” iar statele semnatare
au fost: România, Iugoslavia, Turcia și Grecia.

1928 → România a aderat la Pactul Briand-Kellog care condamna războiul ca mijloc de

rezolvare a neînțelegerilor dintre state.