PRIMA PAGINĂ DESPRE DONEAZĂ FEEDBACK CONTACT

RESURSE DIDACTICE  EXAMENE  DOCUMENTE  LINK-URI UTILE  BIBLIOGRAFIE

Introduceți cuvintele cheie de căutare CAUTĂ

CAUTĂ

Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc

(secolele IX-XVIII)
♥ SUSȚINE " CLUBUL DE ISTORIE  14314

Prima
Prima pagină
pagină »» Teme
Teme bacalaureat
bacalaureat »» Autonomii
Autonomii locale
locale şi
şi instituţii...
instituţii...

SCHIȚA LECȚIEI

Autonomii locale

Constituirea statelor medievale românești

Instituții centrale

Autonomii locale
au avut la bază uniunile de obști
conducătorii
conducătorii aveau atribuții
atribuții politice
politice, militare
militare, administrative
administrative și juridice
juridice

Cauzele apariției autonomiilor locale

dorința unor conducători de obști

obști sătești
sătești de a-și extinde autoritatea
dezvoltarea economică
pericolul extern (migratorii, statele vecine)

Obștea sătească

a fost prima formă de comunitate a românilor

avea un teritoriu bine delimitat
în cadrul obștii întâlnim două forme de proprietate:
comună: pășuni, păduri, ape
individuală (pământul arabil)
conducătorul
conducătorul obștii
obștii purta titulatura de cneaz
cneaz (origine slavă) sau jude
jude (origine latină) și avea
atribuții militare și administrative
obștea sătească cuprindea două categorii
categorii sociale
sociale:
rusticii (țărani)
maiores terrae (mai-marii pământului)

Obștile sătești au reprezentat nucleul pentru formarea autonomiilor locale și apoi a statelor
medievale românești.

Tipuri de autonomii locale

țări
Țara Sipenițului (Moldova)
Țara Oașului (Transilvania)
Țara Severinului (Țara Românească)
Țara Cavarnei (Dobrogea)
cnezate
cnezate
cnezatul lui Ioan (Țara Românească)
cnezatul lui Farcaș (Țara Românească)
voievodate
voievodate
voievodatul lui Gelu (Transilvania)
voievodatul lui Gyula (Transilvania)
voievodatul lui Menumorut (Transilvania)
voievodatul lui Litovoi (Țara Românească)
voievodatul lui Seneslau (Țara Românească)
codrii
codrii Cosminului (Moldova)
codrii Orheiului (Moldova)
codrii Lăpușnei (Moldova)
câmpuri
câmpul lui Dragoș (Moldova)
câmpul lui Vlad (Moldova)
cobâle
cobâle
în Dorohoi (Moldova)
în Neamț (Moldova)
în Vaslui (Moldova)
în Bacău (Moldova)
ocoale
ocoale
Câmpulung (Moldova)
Vrancea (Moldova)
jupânate
jupânatul lui Dimitrie (Dobrogea)
jupânatul lui Gheorghe (Dobrogea)

Constituirea statelor medievale românești

Întemeierea Transilvaniei

secolele IX-XIII: a avut loc procesul de unificare teritorială a Transilvaniei, care s-a realizat sub
dominația regatului maghiar
secolul XII: cronicarul Anonymus (al regelui Bela al III-lea) menționează în Gesta
cronicarul Anonymus
Hungarorum (Faptele ungurilor) că ungurii, stabiliți în Câmpia Panonică la sfârșitul secolului al
IX-lea, ar fi întâlnit în incursiunile lor în interiorul arcului carpatic trei formațiuni statale:
voievodatul lui Gelu (românul), în Transilvania, cu centrul la Dăbâca → moare în
confruntarea cu Tuhutum (o căpetenie maghiară)
voievodatul lui Glad, în Banat, cu centrul la Cuvin
voievodatul lui Menumorut, în Crișana, cu capitala la Biharea
secolul XI: Legenda Sfântului Gerard menționează existența a două voievodate românești:
voievodatul lui Gyula (în Transilvania) și voievodatul lui Ahtum (în Banat)
confruntarea dintre primul rege maghiar creștinat, Ștefan I cel Sfânt (numele de păgân era
Vajk) și Gyula, nepotul lui Tuhutum → Gyula este învins și luat în captivitate
confruntarea dintre Ștefan I cel Sfânt și Ahtum (voievod
voievod din zona Banatului, urmaș al lui
Glad) → Ahtum moare, iar Banatul intră în componența Ungariei

Voievodatele lui Gelu (teritoriul colorat cu roz), Glad Voievodatul lui Glad | sursa: wikipedia.org
(teritoriul colorat cu verde) și Menumorut (teritoriul
colorat cu albastru) | sursa: wikipedia.org

Mijloace folosite de maghiari în vederea cuceririi spațiului transilvănean

pe plan
plan militar
militar → au cucerit și anexat cetățile de apărare
pe plan
plan politic
politic → au încercat să înlocuiască forma autohtonă de organizare politică, însă fără
succes
1111
1111: este menționat principele
principele Mercurius
Mercurius → au încercat să introducă principatul
1176
1176: este menționat voievodul
voievodul Leustachius
Leustachius → s-a revenit la vechea formă de organizare
politică – voievodatul
pe plan
plan administrativ
administrativ → au organizat comitatele (unități administrative specifice Ungariei) →
1111
1111: comitatul
comitatul Bihorului
Bihorului
pe plan
plan etnic
etnic → au colonizat acest teritoriu cu sași
sași și secui
secui, care se bucură de privilegii
privilegii și
autonomie
autonomie → aceștia se organizează politic, administrativ și juridic separat
sașii au contribuit la dezvoltarea economică a Transilvaniei
secuii aveau rolul de a proteja granița estică a Transilvaniei
pe plan
plan religios
religios → au încercat să impună catolicismul → au adus în Transilvania ordine
călugărești predicatoare (dominicani, franciscani) și războinice (teutoni, ioaniți)
1211: Andrei
Andrei al II-lea a emis Diploma Cavalerilor Teutoni → cavalerii teutoni trebuiau să
al II-lea
protejeze granițele Transilvaniei, primind în schimb Țara Bârsei → apar conflicte între ei și
regalitatea maghiară → în 1225, cavalerii teutoni sunt alungați din Țara Bârsei
1366: Ludovic
Ludovic II de Anjou a adoptat Diplomele regale → calitatea de nobil era condiționată
de Anjou
de apartenența la catolicism
1437: Unio
Unio Trium
Trium Nationum
Nationum → sistemul celor trei
trei națiuni
națiuni privilegiate
privilegiate: nobilimea
(majoritară era cea maghiară), sași și secui → românii
românii deveneau
deveneau oo națiune
națiune tolerată
tolerată

Evoluția statului medieval Transilvania

Transilvania
Transilvania a fost organizată ca voievodat
voievodat autonom
autonom în
în raport
raport cu
cu Coroana
Coroana maghiară
maghiară
era condusă de un voievod, care avea atribuții administrative, juridice și militare
voievodul era numit de regele Ungariei cu acordul nobilimii transilvane
există cazuri în care regele doar confirmă decizia nobilimii
unii voievozi au reușit să fondeze adevărate dinastii
dinastii (familiile Lackfi și Csaki)
1526: bătălia de la Mohacs → ungurii sunt învinși de otomani
1541: Ungaria
Ungaria devine
devine pașalâc
pașalâc, iar Transilvania
Transilvania devine principat
principat autonom
autonom sub
sub suzeranitate
suzeranitate
otomană
otomană
principele era ales de Dietă
Dietă și confirmat de sultan
sultan
1683: al doilea asediu
asediu asupra Vienei → turcii eșuează → Imperiul Otoman intră într-o perioadă de
declin (”Problema
Problema Orientală
Orientală”) → austriecii ocupă Ungaria și Transilvania
1699: tratatul de la Karlowitz
Karlowitz: turcii cedau austriecilor Ungaria și Transilvania → Transilvania
Transilvania își
pierde autonomia și devine
devine oo simplă
simplă provincie
provincie aa Imperiului
Imperiului Habsburgic
Habsburgic → era administrată
de împărat
împărat prin intermediul unui guvernator
guvernatorul era ales de Dietă și confirmat de către Curtea de la Viena

Întemeierea Țării Românești

2 iunie 1247: Bela

Bela al IV-lea al Ungariei a emis Diploma Cavalerilor Ioaniți → ordinul militaro-
al IV-lea
religios a fost chemat să protejeze regatul de năvălirile tătare; documentul menționează existența
a cinci formațiuni politice prestatale la sud de Carpați:
Țara
Țara Severinului
Severinului (sau Banatul
Banatul de
de Severin
Severin), condus de un ban de Severin
voievodatul
voievodatul lui
lui Litovoi
Litovoi, din nordul Olteniei, care stăpânea și peste Țara Hațegului
voievodatul
voievodatul lui
lui Seneslau
Seneslau, la est de Olt, în zona Argeșului, care stăpânea și peste Țara
Făgărașului
cnezatul
cnezatul lui
lui Farcaș
Farcaș, între Jiu și Olt, în partea nordică ( județul Vâlcea)
cnezatul
cnezatul lui
lui Ioan
Ioan, între Jiu și Olt, în partea sudică (fostul județ
județ Romanați)
Banatul de Severin, voievodatul lui Litovoi, cnezatele lui Ioan și Farcaș se aflau sub dominație
maghiară

Formațiuni politice prestatale românești | sursa: wikipedia.org

Etapele întemeierii Țării Românești

I. Etapa unificării formațiunilor politice prestatale

1277-1279: revolta antimaghiară a voievodului Litovoi (cel menționat în Diploma Cavalerilor

Ioaniți sau un urmaș cu același nume) → Litovoi este ucis, iar fratele său, Bărbat este luat
prizonier de către unguri → Bărbat este răscumpărat cu o mare sumă de bani (fapt ce arată forța
economică a voievodatului)
1290-1291: ”descălecatul” lui Radu Negru-Vodă (sau Legenda lui Negru-Vodă
Negru-Vodă) → din cauza
conflictelor cu ultimul rege arpadian al Ungariei, Andrei al III-lea, Negru-Vodă a trecut la sud de
Carpați, unde și-a stabilit reședința la Câmpulung. ”Descălecatul” lui Negru Vodă → acest
eveniment nu este susținut de izvoare
domnia lui Basarab I (?1310-1352), considerat adevăratul întemeietor al Țării Românești
1324: document maghiar → Basarab, voievodul nostru transalpin (Coroana maghiară
recunoștea noul stat și domnia lui Basarab în schimbul acceptării suzeranității)
Basarab I ocupă Banatul de Severin → conflict cu regalitatea maghiară → ungurii ocupă
Banatul de Severin → Basarab I încearcă să încheie pace, însă este refuzat
1330: bătălia de la Posada → Basarab I îl învinge pe Carol Robert de Anjou → Țara
Românească își obține independența (izvor: Cronica pictată de la Viena)

Țările Române în a doua jumătate a veacului al XIV-lea | sursa: wikipedia.org

II. Etapa consolidării Țării Românești

a avut loc în timpul domniilor lui Basarab I, Nicolae Alexandru și Vladislav Vlaicu
Nicolae Alexandru (1352-1364)
se îmbunătățesc relațiile cu Ungaria
1359: a ridicat Mitropolia Ortodoxă de la Curtea de Argeș, care era subordonată Patriarhiei de
la Constantinopol
Vladislav Vlaicu (1364-1377)
a organizat cancelaria domnească
a bătut prima monedă locală
1370: a ridicat a doua mitropolie ortodoxă, la Severin
recunoaște suzeranitatea Ungariei → primește în schimb Banatul de Severin, iar mai târziu
Amlașul și Făgărașul

Constituirea Moldovei

Teritoriul situat la est de Carpați apare în izvoare sub mai multe denumiri, în funcție de populațiile
migratoare care se așezau aici:

Patzinakia (de la pecenegi)

Cumania (de la cumani)
Tartaria (de la tătari)

Etapele întemeierii Moldovei

I. Etapa unificării formațiunilor politice prestatale

mijlocul secolului XIV: Ludovic I de Anjou, regele Ungariei organizează mai multe expediții
militare împotriva tătarilor
la una dintre bătălii participă și Dragoș, un voievod din Maramureș → Ludovic I îl răsplătește
și îi oferă un mic teritoriu situat în nord-vestul Moldovei, cunoscut sub numele de Moldova
Mică
noul teritoriu, organizat ca marcă de apărare
apărare, avea centrul la Baia și constituia nucleul
viitorului stat medieval Moldova
Dragoș era vasalul Ungariei
urmașii săi, Sas și Balc, au condus această marcă de apărare, continuând să fie vasalii regelui
maghiar
trecerea lui Dragoș la est de Carpați a rămas cunoscută în istorie sub numele de
Descălecatul
Descălecatul lui
lui Dragoș
Dragoș
alungarea drăgoșeștilor
1359 (sau 1363): Bogdan din Cuhea (voievod din Maramureș), din cauza conflictelor cu
Coroana maghiară, trece la est de Carpați, se alătură revoltei boierilor moldoveni și îi alungă
pe urmașii lui Dragoș din Moldova (nu se cunoaște cu exactitate anul în care a venit Bogdan
în Moldova) → Bogdan I (1359
1359 // 1363-1367
1363-1367) devine voievodul Moldovei
1365: Bogdan I respinge un atac maghiar → Moldova
Moldova își
își obține
obține independența
independența (izvoare:
cronica lui Ioan de Târnave, diploma regală din 2 februarie 1365)
trecerea lui Bogdan la est de Carpați a rămas cunoscută în istorie sub numele de
Descălecatul
Descălecatul lui
lui Bogdan
Bogdan

II. Etapa consolidării Moldovei

a avut loc în timpul domniilor lui Lațcu, Petru al II-lea (mai este numit, deși greșit, Petru I Mușat)
și Roman I
Lațcu (1368-1375)
trece la catolicism pentru a obține sprijinul papalității
1371: ia ființă Episcopia Catolică de la Siret (noua capitală a țării)
a pus bazele cancelariei domnești
Petru al II-lea (1375-1391)
a restaurat ortodoxismul
a mutat capitala de la Siret la Suceava
a întemeiat Mitropolia Ortodoxă de la Suceava
1387: a recunoscut suzeranitatea Poloniei
Roman I (1391-1394)
a finalizat procesul de extindere teritorială a Moldovei
1392: actul din 30 martie → marele și singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn
domn, Io
Roman voievod stăpânitor al Țării Moldovei, de la munte până la mare

Întemeierea Moldovei | sursa: wikipedia.org

““ descălecat
descălecat = termen utilizat de cronicari
cronicari pentru a descrie întemeierea statelor românești
extracarpatice de către un voievod din Transilvania

Constituirea Dobrogei

1230: este menționată Țara

Țara Cavarnei
Cavarnei (Țara Cărvunei), nucleul viitorului stat dobrogean
între anii 1346-1348 este condusă de arhontele
arhontele Balica
Balica
procesul de unificare a formațiunilor politice prestatale a avut loc în timpul domniei lui
Dobrotici
Dobrotici (1348-1386), fratele lui Balica
ultimul conducător al Dobrogei a fost Ivanco (fiul lui Dobrotici)
din cauza pericolului otoman, în timpul domniei lui Ivanco, statul situat între Dunăre și Marea
Neagră a fost alipit de Mircea cel Bătrân Țării Românești în 1388/1389
1417-1878: Dobrogea
Dobrogea s-a
s-a aflat
aflat în
în componența
componența Imperiului
Imperiului Otoman
Otoman

Instituții centrale
instituțiile centrale au apărut odată cu formarea statelor medievale românești
în Transilvania și-a făcut simțită prezența dominația maghiară în privința organizării interne
în Țara Românească și în Moldova, instituțiile au avut un caracter bizantin
principalele instituții: Domnia, Sfatul Domnesc, Adunarea
Adunarea Țării
Țării și Biserica

Domnia

Trăsături:
Trăsături:

a fost principala
principala instituție
instituție centrală
centrală din Țara Românească și Moldova
puterea
puterea domnului
domnului era considerată de origine
origine divină
divină
domnul era uns de mitropolit → prin ungere devenea conducător ”din mila lui Dumnezeu”
titulatura domnului reflectă puterea domnească, întreaga autoritate de care se bucura domnul
exemplu de titulatură: În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul și de Hristos iubitorul
și singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod și domn (particula Io vine de la ”
Ioannes” și înseamnă ”cel ales de Dumnezeu”, voievod = conducător suprem al armatei,
domn vine de la ”dominus” și înseamnă ”stăpân al pământurilor și al locuitorilor țării”)
succesiunea
succesiunea la
la domnie
domnie se făcea pe cale ereditar
ereditar-electivă
-electivă
-electivă. Domnul prelua tronul doar după ce
era uns cu untdelemn de către mitropolit
ereditar
ereditar = candidatul trebuia să fie de ”os domnesc”, adică să provină din cele două familii
domnitoare: a Basarabilor în Țara Românească și a Bogdăneștilor în Moldova (nu exista
dreptul primului născut la tron și putea fi ales domn oricare dintre descendenții domnului,
indiferent dacă era legitim sau nu. Au existat domni care și-au asociat fiul cel mare la
domnie, tocmai pentru a evita luptele pentru tron, dar și amestecul boierimii. Candidatul
trebuia să întrunească două condiții pentru a deveni domn: să fie de sex masculin și să fie
integru fizic)
electiv
electiv = dreptul boierilor de a alege domnul (uneori alegerea boierilor trebuia confirmată și
de Adunarea Țării)

Atribuțiile
Atribuțiile domnului:
domnului:

atribuții politice → stabilea politica externă, declara război, încheia pace, încheia tratate cu
celelalte state
atribuții militare → era conducător suprem al armatei
atribuții administrative → numea dregătorii (boieri cu funcții)
atribuții judecătorești → era instanța supremă de judecată
atribuții financiare → stabilea impozitele și bătea monedă
atribuții legislative → emitea hrisoave (legi) și acorda privilegii negustorilor
atribuții religioase → domnul era apărătorul Bisericii, el confirma episcopii, mitropolitul și
întemeia biserici și mănăstiri

Evoluția
Evoluția instituției
instituției domniei:
domniei:

secolul XVI: crește

crește influența
influența Imperiului
Imperiului Otoman
Otoman → domnul
domnul era
era confirmat
confirmat de către sultan
sfârșitul secolului XVI – secolul XVII: crește
crește influența
influența boierimii
boierimii → se instituie regimul
regimul
boieresc
boieresc sau nobiliar
nobiliar → turcii numeau domni din rândul pretendenților care plăteau cei mai
mulți bani
secolul XVIII: instaurarea
instaurarea regimului
regimului fanariot
fanariot în Moldova (1711) și în Țara Românească (1716)

Trăsăturile
Trăsăturile regimului
regimului fanariot:
fanariot:

domnii pământeni erau înlocuiți cu domni străini (în special greci), majoritatea provenind din
cartierul Fanar din Constantinopol
domniile erau de scurtă
scurtă durată
domnul era numit direct de sultan → era un simplu funcționar al Porții
Porții
armata era desființată
autonomia țării era încălcată
fiscalitatea era excesivă

Sfatul domnesc

a fost instituția centrală de guvernare în Țara Românească și Moldova

avea rol consultativ: îl ajuta pe domn în politica internă și externă
la început a fost alcătuit din marii boieri, apoi din boierii cu dregătorii. Un alt membru al Sfatului
domnesc era mitropolitul, care era sfătuitor al domnului și cel care îi ținea locul în caz de absență
a voievodului.
avea atribuții politice, fiscale și judecătorești: asista domnul la scaunul de judecată, participa la
încheierea tratelor de alianță
alianță etc.
dregătorii:
dregătorii:
Banul Olteniei (în Țara Românească)- guvernator al Olteniei
Portarul Sucevei (în Moldova) – comandant militar
logofătul – șeful Cancelariei domnești
vornicul – șeful Curții domnești
vistiernicul – administrator al finanțelor, gestiona veniturile țării
spătarul (în Țara Românească) / hatmanul (în Moldova) – purtător de spadă
spadă, comandant
militar
postelnicul – șeful diplomației: primea solii străini, se ocupa de ceremonialul primirii lor

De
De la
la Sfatul
Sfatul domnesc
domnesc la
la divan
divan

sfârșitul secolului XVI: crește

crește influența
influența Imperiului
Imperiului Otoman
Otoman → Sfatul domnesc devine divan
divan
crește numărul dregătoriilor, care vor fi cumpărate
în Divan pătrund elemente greco-levantine

Adunarea Țării

avea rol consultativ

nu avea caracter permanent
erau convocate pentru confirmarea domnului
importanța sa a scăzut în timpul domniilor fanariote
în Transilvania, Adunarea Țării a purtat numele de Congregații Generale
cea mai veche mențiune despre această instituție datează din 1288 când au fost convocate
Congregațiile Generale în Transilvania
componență:
componență:
boieri
clerul înalt
curteni

Biserica

în
în Țara
Țara Românească
Românească și
și Moldova
Moldova
a fost una din principalele instituții ale statelor medievale românești
a fost organizată după model bizantin
deținea puterea pe plan spiritual
Biserica Ortodoxă se afla sub ascultarea Patriarhiei din Constantinopol
întemeierea mitropoliilor a consolidat ortodoxismul și a oferit o legitimare ecleziastică
Țărilor Române
mitropolitul trebuia să fie recunoscut de către domn
la înscăunare, domnul era uns de către mitropolit
în
în Transilvania
Transilvania
1366: Ludovic I de Anjou condiționează calitatea
calitatea de
de nobil
nobil de apartenența
apartenența la
la catolicism
catolicism
1437: Unio Trium Nationum → sistemul celor trei
trei națiuni
națiuni privilegiate
privilegiate: nobilimea
(majoritară era cea maghiară), sași și secui → românii
românii deveneau
deveneau oo națiune
națiune tolerată
tolerată
1568: Edictul de la Turda → patru
patru religii
religii oficiale
oficiale: catolicismul, calvinismul, lutheranismul
și unitarianismul → ortodoxismul
ortodoxismul devenea
devenea oo religie
religie tolerată
tolerată
1699-1701: cele două diplome leopoldine → se recunoaște și organizează Biserica
Biserica Unită
Unită
(Biserica
Biserica Greco-Catolică
Greco-Catolică)

Armata

Armata era formată din:

↑