Istorie, clasa XII

Capitolul: Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX - XVIII)

Lecția: Autonomiile locale

Autonomiile locale în spațiul românesc secolele IX - XIII

Introducere
La începutul Evului Mediu are loc etnogeneza popoarelor europene inclusiv cea a românilor. Toate
popoarele sunt formate prin sinteza cu migratorii care au năvălit după destrămarea Imperiului Roman.
Odată cu încheierea procesului de etnogeneză, popoarele europene evoluează spre noi forme de
organizare politică: statele medievale.

Obștile sătești
După retragerea aureliană, etnogeneza a continuat, dar populația romanizată s-a retras în zone rurale,
ferite din calea migratorilor, abandonând orașele. Astfel, au apărut și s-au dezvoltat în societatea de la
nordul Dunării primele structuri teritoriale tradiționale: obștile sătești, formă primară de comunitate a
românilor. Acestea erau organizate după criteriul agrar și teritorial, așezate în zone de văi și dealuri
protejate natural având ca principale ocupații agricultura și creștrea animalelor. Obștile sătești aveau
funcții social-economice, politice, religioase și culturale.
Puterea unora dintre cnezi s-a extins cu timpul peste mai multe obști delimitate teritorial,
formându-se uniunile de obști, numite de istoricul Nicolae Iorga „romanii populare”.
În condițiile amenințării pericolului extern și din nevoia de apărare obștile sătești s-au unit în jurul
unor autonomii locale mai puternice care erau conduse de un cneaz, voievod sau duce.
Obștile sătești au reprezentat nucleul pentru formarea autonomiilor locale din care mai târziu s-au
constituit statele medievale românești.

Autonomiile locale ( formațiuni politice prestatale)

Formele tradiţionale de organizare politică românească predominante în secolele IX-XIII
erau cnezatul (formaţiune politică care include două sau mai multe sate, de obicei pe valea unui râu şi
aflat sub autoritatea unui cneaz) şi voievodatul (formaţiune politică alcătuită din două sau mai multe
cnezate, condusă de un voievod, al cărui atribut special era cel militar).
Tipuri de autonomii româneşti
 „Țări”
 Țara Sipenițului (la est de Carpați)
 Țara Făgărașului, Țara Hațegului (intracarpatic)
 Țara Cavarnei ( între Mangalia și Varna, între Dunăre și Mare) - 1230
 Țara Severinului, organizată în secolul XIII, în Banatul de Severin de către regalitatea
magiară (menționată în Diploma Cavalerilor Ioaniți, 1247)
 Codrii (sec. IX - XI)
 Codrii Orheiului, Codrii Lăpușnei, Codrii Cosminului (la est de Carpați), informațiile se
transmit pe cale orală și sunt fixate în scrieri de cronicari
 Câmpuri (sec. IX - XI)
 Câmpul lui Dragoș, Câmpul lui Vlad (la est de Carpați)
 Cobâle (sec. IX - XI)
 în ținuturile Dorohoi, Neamt, Bacău, Vaslui (la est de Carpați), informațiile se transmit pe
cale orală și sunt fixate în scrieri de cronicari
 Ocoale (sec. IX - XI)
 Câmpulung, Vrancea (la est de Carpați), informațiile se transmit pe cale orală și sunt fixate
în scrieri de cronicari

1
Istorie, clasa XII
Capitolul: Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX - XVIII)
Lecția: Autonomiile locale

 Cnezate
 Cnezatul lui Ioan și Cnezatul lui Farcaș între Jiu și Olt, la sud de Carpați, menționate în
izvorul Diploma Cavalerilor Ioaniți din 1247.
 Voievodate
 sec. IX-X, spațiul intracarpatic:
● voievodatul lui Gelu, în centrul Transilvaniei cu centrul la Dăbâca
● voievodatul lui Menumorut, în Crisana, cu centrul la Biharea
● voievodatul lui Glad în Banat cu centrul la Cuvin, toate menționate în izvorul „Gesta
Hungarorum” („Faptele Ungurilor”) a lui Anonymus, scris la sfârșitul secolului XII
 sec. XI, spațiul intracarpatic:
● Voievodatul lui Ahtum (în Banat, cu centrul la Morisena)
● Voievodatul lui Gyla (în Transilvania), menționate în Legenda Sfântului Gerard
 sec. XIII, spațiul la sud de Carpați:
● Voievodatul lui Litovoi (dreapta Oltului)
 ● Voievodatul lui Seneslau (stânga Oltului) menționate în izvorul Diploma Cavalerilor
Ioaniți din 1247.
 Jupanat
 sec. X, spațiul între Dunăre și Marea Neagră
● formațiunea condusă de jupan Dimitre, menționate în inscripția de la Mircea Vodă,
din județul Constanța în anul 943
● formațiunea condusă de jupan Gheorghe, atestată de inscripţia de la
Basarabi-Murfatlar, secolul al X-lea
 Theme
 Thema Paristrion, întemeiată de către bizantini în 971-1204, între Dunăre și Mare

 Formațiuni politice locale (situate între Dunăre și Mare)

 sec. XI, formațiuni conduse de către: Tatos, Seslav, și Satza, menționate de Ana Comnena
în lucrarea Alexiada.

2
Istorie, clasa XII
Capitolul: Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX - XVIII)
Lecția: Autonomiile locale

Autonomiile locale în spațiul românesc secolele IX - XIII

Context intern.
În spaţiul carpato-danubiano-pontic predominau structurile teritoriale tradiţionale: obştile săteşti
(forme de organizare socială specifice societăţii feudale, caracterizate prin munca în comun şi îmbinarea
proprietăţii private cu cea comună, prin autoconducere şi apărare şi strânse legături economice între
membri); în spaţiul românesc, obştea sătească a fost principala formă de organizare socială în perioada
formării limbii române şi a poporului român; în interiorul acesteia s-au format categoriile sociale
fundamentale ale societăţii feudale. Obştile săteşti/teritoriale se grupează în uniuni săteşti (N. Iorga
„romanii populare”).
Formele tradiţionale de organizare politică românească predominante în secolele IX-XIII
erau cnezatul (formaţiune politică care include două sau mai multe sate, de obicei pe valea unui râu şi
aflat sub autoritatea unui cneaz) şi voievodatul (formaţiune politică alcătuită din două sau mai multe
cnezate, condusă de un voievod, al cărui atribut special era cel militar).
Contextul extern este reprezentat de raportul cu ungurii, ale căror atacuri spre Vest au fost oprite în 955
(bătălia de la Lech) de către Otto I. Acţiunile lor se vor îndrepta spre Est, iar cucerirea Transilvaniei se
încheie în secolul al XIII-lea.

Tipuri de autonomii româneşti

Spaţiul intracarpatic.
Secolele IX - X:
 „Gesta Hungarorum” scrisă de cronicarul Anonymus al regelui maghiar Bela al III-lea, la
sfârșitul secolului XII, relatează evenimente de secol IX și început de secol X. Sunt menționate:
● voievodatul lui Menumorut (în Crişana); cu centrul situat la Biharea (Bihor);
● voievodatul lui Glad (în Banat); cu centrul la Cuvin;
● Voievodatul lui Gelu (Transilvania propriu-zisă); cu centrul la Dăbâca, „Gelu quidam
Blacus” („Gelu zis Românul”), având ca supuşi pe români şi slavi („Blahii et sclavii”), care
trăiesc în „ţara de dincolo de păduri”, având un pământ fertil, sare şi aur.

Secolul XI :
 „Legenda Sfântului Gerard”, scriere cu caracter hagiografic/ religios, amintește alți doi voievozi:
● Gyla sau Geula cel Tânăr, urmaș al lui Gelul, care a refuzat creştinarea în rit catolic, și
● Ahtum care vămuieşte sarea regalităţii maghiare, care coboara pe Mureş; învins de
maghiari, teritoriul său este ocupat.

Spaţiul dintre Carpaţi şi Dunăre, sau la sud de Carpați, în zona extracarpatică

Secolul XIII:
 „Diploma cavalerilor ioaniţi” (2 iunie1247), acordată de regele Ungariei, Bela al IV-lea,
preceptorului ordinului ioanit Rembald, şi Actul papal din 1227 atestă existenţa următoarelor
formaţiuni politice:
 2 cnezate în dreapta Oltului:
○ Cnezatul lui Farcaş, în nord, spre Vâlcea
○ Cnezatul lui Ioan, în sud, fostul judeţ Romanaţi
 2 voievodate:
○ Voievodatul lui Litovoi, în nordul Olteniei şi Ţara Haţegului
○ Voievodatul lui Seneslau, în nordul Munteniei
 Ţara Severinului, până la Olt (în 1230 devine Banatul de Severin)
Formaţiunile politice, cu excepţia voievodatelor, erau dăruite de regele Ungariei cavalerilor ioaniţi,
alăturându-se şi Cumania (organizarea unei episeopii cu sediul la Civitas Milcoviae).

3
Istorie, clasa XII
Capitolul: Autonomii locale și instituții centrale în spațiul românesc (secolele IX - XVIII)
Lecția: Autonomiile locale

Spaţiul de la est de Carpaţi în zona extracarpatică, românii erau organizați în formațiuni politice
numite:
Secolele IX - XI:
 Codrii
 Codrii Orheiului, Codrii Lăpușnei, Codrii Cosminului (la est de Carpați), informațiile se
transmit pe cale orală și sunt fixate în scrieri de cronicari
 Câmpuri
 Câmpul lui Dragoș, Câmpul lui Vlad (la est de Carpați)
 Cobâle
 în ținuturile Dorohoi, Neamt, Bacău, Vaslui (la est de Carpați), informațiile se transmit pe
cale orală și sunt fixate în scrieri de cronicari
 Ocoale
 Câmpulung, Vrancea (la est de Carpați), informațiile se transmit pe cale orală și sunt fixate
în scrieri de cronicari

Pentru anul 1000, tradiția istorică localizează la est de Carpați „Ţara Sipeniţiului” care, împreună cu
structura politico-administrativă „Codrii Cosminului” grupează aşezările întărite din secolele IX-XI,
create în jurul oraşului Cernăuți;
Secolul XII:
 sunt atestate în izvorul istoric Cronica lui Nestor (sau Cronica de la Kiev/ Povestea vremurilor
care au trecut) formaţiuni politice denumite de izvoarele istorice externe ca „ţări”, locuite de
„vlahi”.

În spaţiul dintre Dunăre şi Marea Neagră, (Dobrogea) informații despre formaţiunile politice
dobrogene gădim din mai multe izvoare istorice :
Secolul X:
 jupanatele:
 Jupan Dimitrie (atestat de inscripţia de la Mircea Vodă, din judeţul Constanţa, la 943)
 Jupan Gheorghe (atestat de inscripţia de la Basarabi-Murfatlar, judeţul Constanţa, sec. X)

Secolele X - XIII:
 Thema Paristrion (circumscripţie administrativ-teritorială militară în Imperiul Bizantin, cu
conducerea aparţinând unui strateg cu atribuţii administrative, judecătoreşti şi militare, numit de
împărat, 971-1204)

Secolele XI - XIII:
 Alte formaţiuni politice locale sunt atestate de Anna Comnena, în lucrarea Alexiada, ele figurează
ca fiind conduse de Tatos, Seslav şi Satza